de Adriana Stoicescu, judecător
Miza din spatele scandalului ECRIS la MJ.
De vreo 10-15 ani politicul se tot chinuie să ne pună botniţă.
Şi să ne încoloneze pentru a se asigura că nu mişcăm în front, decât, eventual, în sunetul unei fanfare dirijate de ei.
Au încercat în fel şi chip, cu plicuri galbene şi bileţele, cu comitete şi comiţii europene şi interplanetare care ne analizează starea şi culoarea ochilor, cu băieţi degrabă ascultători de telefoane şi microfoane prin dormitoare.
Căci independenţa reală a puterii judecătoreşti deranjează rău.
Aşa că, s-au gândit cum să arunce, totuşi, măcar un ochi în ograda justiţiei, preventiv, că nu se mai poate cu atâta libertate, mai ales de când nu mai pot zornăi cătuşele, întru liniştirea judecătorilor.
Mişcarea servere+ECRIS la Ministerul Justiţiei (=love, evident) are în spate, cred eu şi îmi asum asta, dorinţa de a vedea cam ce mai mişcă prin dosare.
De a vedea ce mai depune câte un pârât, înainte de termen, pentru a şti cum şi de unde îl apucăm, ce a mai zis un martor.
Dar, cel mai important, pronunţarea în penal, înainte de a apărea soluţia pe ECRIS.
Să explic:
În penal, pronunţarea se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin intermediul grefei instanţei, ulterior redactării şi postării pe ECRIS.
Prin accesul la calculatoarele judecătorilor, cei interesaţi pot vedea, înainte de publicarea hotărârii, soluţia, căci noi redactăm hotărârile pe calculatoare ce, iată, pot fi uşor uşor vizitate de câte un mort.
Şi ce “face” băieţii care văd soluţia de condamnare înainte de a deveni publică şi comunicată inclusiv la frontieră?
Priceput?
Garda moare, dar nu se predă…..
Aşa că, uşor cu pianul pe scări că nu suntem de ieri, de azi, chiar dacă mai toţi lucrăm la câte un “tribunal sătesc”.
