Eu știam că nu am greșit, că nu pot recunoaște nicio formă de vinovăție. De altfel, procurorul de caz, David-Deca, mi-a spus la prima discuție pe care am avut-o, în decembrie 2015, că știe că sunt nevinovat, dar ca mă va chinui dacă nu spun ce dorește dumnealui. Câți oameni nevinovați ați văzut până acum care să accepte o pedeapsă pentru ce nu au făcut? Și copilul mic, certat fără motiv, se răzvrătește. Din acest motiv, nici nu am acceptat ca familia sau colegii mei să facă vreun demers pentru o grațiere. Grațierea înseamnă clemență, iar eu nu aveam de ce să fiu iertat, spune într-un interviu pentru Gândul avocatul Robert Roșu, condamnat la 5 ani de închisoare cu executare în dosarul “Ferma Băneasa” și achitat în urma recursului în casație de către un alt complet al aceleiași instanțe care l-a condamnat, ICCJ.
În cazul meu, a fost pentru prima dată când un avocat a ajuns să fie condamnat penal pentru susținerea unor opinii cu caracter juridic, pentru activități desfășurate în calitate de avocat (prezentarea de memorii, redactarea de notificări, susținerea de pledoarii etc.). Și, poate, prima dată când au fost trimiși oameni după gratii, pentru ca au respectat hotărâri judecătorești irevocabile, spune Roșu despre cazul său.
“Statul român trebuie să își asume eroarea deciziei de condamnare până la capăt”, afirmă Roșu.
