Mafia nu e doar o moştenire securistică. E drept, statul comunist se identificase cu sistemul mafiot, asigurând protecţie şi pază cât să nu poţi duce. Trăim acum într-o mafie postmodernă. Ea s-a autoinventat, are costume la două rânduri, vestă şic, pantofi italieneşti. S-a diversificat şi extins, unificând mafia din traficul de carne cu mafia din traficul de influenţă sau buşteni, bancherul securist plin de vorbe şi bonusuri cu evazionistul-ghid prin paradisuri fiscale, mituitorii cu delapidatorii, plagiatorii cu falsificatorii. Metastaze conglomerate pe modelul marilor companii din economia liberă. Au făcut joncţiunea puterilor în stat, a marilor personalităţi interlope sau politice. I-au făcut să modifice legi sau să le ocolească, să caute excepţii de la legalitate sau să creeze noi ocazii de încălcare a acesteia. Mafia a unit etaje sociale, paliere economice. A dat senzaţia marii uniuni naţionale. Brava lume nouă în care leii stau la masă cu mieii. O iluzia care-l face chiar şi pe omul obişnuit, fără însuşiri, să susţină corupţii pentru că aceştia, deşi îl fură, îi mai aruncă şi câte ceva, când sacul cu lucruri de furat devenea prea greu. O fi acesta un stat mafiot? N-o fi? Sau poate că sunt mai multe?, se afirmă într-un comentariu al postului de radio Europa Liberă.
Primul milion al primilor milionari a fost prăsit pe ruinele fostului regim. Primii milionari se identifică de multe ori cu ultimii mafioţi ai statului totalitar. Din acest prim milion s-au hrănit nu doar primele valuri de politicieni, ci şi, într-o evoluţie simetrică şi uneori identică, primele de infractori economici, mai spune REL
Există un moment în care parazitarea începe să pară coabitare. Oricum, din acest stângaci dans cu săbii, tot zboară capete. Atât de multe că partidele ştiu cu toate că important nu e cine câştigă alegerile, că oricum nu le mai câştigă nimeni, contează cine le pierde mai mult, concluzionează Radio Europa Liberă.