Categorie: Cultură

Florinel Agafiţei, profesor de istorie şi scriitor cunoscut în Focşani, spune că în metodologia de mobilitate a personalului didactic pentru anul şcolar 2021/2022 au dispărut ca discipline de sine stătătoare obiecte precum Istoria şi Geografia, acestea fiind prinse cu denumirea de Studii Sociale, scrie adevarul.ro.

Profesorul focşănean susţine că după ce ani de zile în care s-a urmărit reducerea orelor acestor discipline, acum se pregăteşte terenul pentru măsuri administrative, care înseamnă, în viitorul apropiat, că un profesor va preda mai multe discipline, efectul fiind eliminarea unora şi altora din sistemul de educaţie, în baza adoptării unui plan cadru adecvat comasărilor diverselor ştiinţe. 

„Ce te faci când, în plină bulversare socială, anumiţi oameni scot din disciplinele şcolare denumirea milenarei ştiinţe: Istoria? Şi o îngrămădesc lângă altele, numite, laolaltă, Ştiinţe Sociale?  Mai mult: ce te faci când observi cum alţii, mai puţini la număr, îşi păstrează acest drept, disciplina studiată de copiii lor numindu-se, să zicem, Istoria Minorităţilor şi Tradiţiilor acelei minorităţi? Observi cum Istoria Românilor se topeşte în larga aglomerare a Ştiinţelor Sociale şi te întrebi de ce… La fel te întrebi când vine vorba despre geografie, dar nu numai”, spune profesorul Florinel Agafiţei.

O cotroversă imensă a produs apariția în 15 decembrie a anchetei publicate de Sueddeutsche Zeitung cu titlul „Mult aer cald. Sprijinit de multe subvenții culturale”. Jurnalistul german Uwe Ritzer merge pe firul desemnării orașului Chemnitz pentru a fi Capitală culturală europeană în 2025 și găsește un grup de experți europeni care se rotesc în diverse roluri, când în juriul de desemnare a orașului câștigător, când în boarduri, când consultanți indispensabili pentru formularea programelor.

Persoanele recurente sunt germanul Ulrich Fuchs și olandezul Mattijs Maussen, experți de pe lista Comisiei Europene. În articole anterioare sunt menționați Jiří Suchánek, AgnieskaWlazel și Sylvia Amann din același grup itinerant pe harta Europei. Numele sunt cunoscute, ele fac parte și din istoria desemnării Timișoarei drept Capitală Culturală Europeană 2021, termen mutat acum în 2023 din cauza pandemiei.

Radio Europa Liberă duce investigația mai departe.

Jurnaliștii germani: Maussen și Fuchs, consultanți în 18 din 22 Capitale Culturale

Sueddeutsche Zeitung pune sub semnul suspiciunii selectarea orașului Chemnitz în competiția cu Hanovra, Magdeburg, Hildesheim și Nürnberg: „Cu câștigatoarele ECoC anterioare, aceiași manageri culturali au lucrat întotdeauna până la nivel de juriu de evaluare, care se sprijină reciproc și primesc mulți bani. Adevărate colaborări dubioase, din moment ce la urma urmei, sunt mulți bani de câștigat în acest proces”. Exemplele date sunt elocvente.

Ulrich Fuchs a activat în calitate de consultant „independent” pentru orașele germane înscrise în concurs, apoi ca subcontractant al consultantului de strategie culturală din Berlin, Patrick Föhl, pentru mai multe orașe care concurează între ele.

Fuchs l-a recomandat pe Mattijs Maussen consultant la Chemnitz care l-a angajat, spre deosebire de Nürnberg unde nu s-a aprobat angajarea sa fiindcă lucrase, în mod suspect, pentru prea multe Capitale culturale europene: 18 din 22, împreună cu prietenul său, Ulrich Fuchs.

Ulrich Fuchs a fost pe rând consultant, membru al juriului și chiar manager la Linz în 2009 și la Marsilia în 2013, oraș unde locuiește în prezent. Dar, în diverse moduri, a fost prezent la procesul de desemnare sau de administrare a tuturor Capitalelor europene ale culturii de când Comisia Europeană a schimbat regulamentul, impunând competiție între orașele din fiecare țară. Până la urmă, câștigarea titlului depinde de relația de amiciție și afaceri dintre consultanți și membrii juriului. Care se schimbă între ei.

Există o îngrijorare la nivelul Cosiliului Miniștrilor Culturii și al Ministrului de Stat pentru Știință și Artă din Bavaria. Ei s-au întâlnit cu austriaca Sylvia Amann, președinta juriului de desemnare a orașului Chemnitz, care a respins suspiciunile de evaluare bazată pe interese, conform Bayerische Rundfunk. Și cehul Jiří Suchánek e acuzat că s-a implicat la Chemnitz într-o manieră inadmisibilă, deoarece un „tur de pace cu bicicleta” la Pilsen ar trebui să se încheie într-un centru cultural pe care el însuși îl conduce. Suchánek a negat că are interese oculte în proiect.

Afacerea se mută în Finlanda

Pentru titlul din 2026 se bat trei orașe finlandeze, Oulu, Savonlinna și Tampere. Ulrich Fuchs s-a prezentat deja la Tampere prin videoconferință pentru a consilia echipa cum să producă un dosar câștigător. Radio Europa Liberă a dat de oferta sa pentru Tampere, pe internet.

„Ofer serviciile mele licitatorilor orașului Tampere Capitală Culturală Europeană 2026”, se arată în document. Serviciile de consultanță pentru pregătirea dosarului se întind pe două perioade, un an din 2019 până în 2020 taxate cu aproape 25 000 euro și două luni în 2020 cu prețul de 7700 euro, prețuri bazate pe o alocare pe zi de 1200 euro. Asta înseamnă 20 de zile lucrate într-un an și 6,5 zile lucrate în două luni în calitate de consultant.

Dar nu e numai atât, arată Sueddeutsche Zeitung. A băgat în afacere firma Capcult a soției sale, Pia Leydolt-Fuchs:„La câteva zile după prezența soțului ei la Tampere, a primit un contract de consultanță și comenzi, potrivit informațiilor SZ din Tampere. Leydolt-Fuchs va lucra pentru oraș în procesul ulterior de aplicare, printre altele, la subiectul participării cetățenilor, nu pe gratis, desigur. Specialista în consultanță culturală aduce experiență de la Chemnitz, unde a făcut parte din echipa de bază pentru aplicația de succes pentru a titlul ECoC 2025”.

Dl.Fuchs neagă implicarea soției sale:„Soția mea nu are contract cu Tampere, doar eu am fost consultant acolo”, a menționat telefonic pentru Radio Europa Liberă.

Kristina Jacobsen, expert cultural, a analizat ce se întâmplă în procesul de selectare și de desfășurare a ECoC.„Contractele costisitoare de consultanță nu sunt închise în camera din spate fără niciun motiv… Nimeni nu află că acești consilieri din fundal primesc multipli din aceste mari sume. Este un scandal. Dacă publicul ar afla despre ele, ar apărea pe bună dreptate întrebări”, le-a declarat experta jurnaliștilor germani.

Timișoara, mașinațiunile EcoC și Fuchs cel ubicuu

Aceleași persoane cu care s-au întâlnit toate orașele lansate în competițiile pentru titlul de Capitala culturală europeană figurează și în cazul Timișoarei: Mattijs Maussen a fost consultant pentru alcătuirea bid book, recomandat de Ulrich Fuchs. Fuchs a făcut parte din juriul de selecție care a desemnat Timișoara în toamna lui 2016. În 2018 s-a prezentat la competiția internațională pentru poziția de „expert internațional” în Consiliul Director al Asociației TM2021. Președintele juriului a fost nimeni altul decât Mattijs Maussen.

„Nu e niciun conflict de interese – ne-a declarat Urlich Fuchs –ca membru al board-ului eu nu sunt plătit. El explică situațiile descrise de presa germană și pe cea din Timișoara prin necesitatea unor reforme privind sistemul Capitalelor Culturale Europene.„Trebuie mai multă transparență și comunicare, ceea ce nu e întotdeauna cazul”, spune Fuchs. El este unul din arhitecții sistemului actual „care trebuie reformat”.

Întrebat de Europa Liberă despre ceea ce jurnaliștii germani numesc corupție, dl. Fuchs consideră că nu e nimic ilegal, fiindcă regulile Comisiei Europene permit ca orașele candidate să ia legătura cu experții și consultanții celor anterioare, pentru a forma „un network”. Până acum, rețeaua cea mai rezistentă este cea a celor 15-20 de experți din „circul itinerant al consultanților”.

Din acest „rodeo consultativ”, cum l-a numit șeful șeful Capitalei culturale europene Weimar, fac parte și Steve Green, președinte al juriului pentru Timișoara, Sylvia Aman, Agnieszka Wlazel, membre în juriu. Aceasta din urmă a revenit în comisiile anuale de monitorizare a activității conduse de cehul Jiří Suchánek.

Un alt consultant devenit cel mai controversat director artistic de la Timișoara este Chris Torch. Deși în interviuri au mimat o întâlnire întâmplătoare, Simona Neumann (directoarea Asociației TM2021) și Chris Torch se cunoșteau, prin intermediul sfătuitorului ubicuu, Ulrich Fuchs, mult înainte ca Torch să devină director artistic. „Încă din primele zile ale anului 2016 fundamentarea strategică a candidaturii a fost demarată în colaborare cu experții CEaC internaționali,Mattijs Maussen și Elsa Soro, membri ai echipei executive a ATCCE încă din faza de preselecție a competiției. Ulterior, echipei de experţi CEaC internaţionali li s-au alăturat: Roland Zarzycki, Jiri Sulzenko, Christopher Torch şi Ricardo Giner (servicii editare și proofreading)”- se arată în Raportul din 2017 al Asociației TM2021.

Proiectul Timișoara Capitală Culturală Europeană, spre dezastru

Criticile aduse de peste 80 de oameni de cultură în memoriile trimise în 2018 și 2019 autorităților române și la Bruxelles au fost ignorate de monitori, care au avut treburi mai bune de făcut la Timișoara. Poloneza Wlazel și-a permis să ironizeze criticile aduse într-o corespondență inadmisibilă cu directoarea Asociației TM2021, Simona Neumann, cea mai vizată de critică, pentru management defectuos:„aparent, nu suntem de încredere. Am ales oare orașul nepotrivit? Enunțul de mai sus este o glumă, dar în același timp nu este”, scria poloneza pe FB cu o amenințare subiacentă.

La Drobeta Turnu Severin s-a desfășurat vernisajul expoziției ”Spații fluente. Hărți ale spațiului dunărean 1650-1800”. Evenimentul derulat cu sprijinul Arhivelor Naționale ale României a avut loc la Drobeta-Turnu Severin, în Palatul Culturii ”Teodor Costescu”, sala ”Gheorghe Anghel”, expoziția fiind una itinerantă.Însemnătatea manifestării este una specială pentru comunitatea locală, orașul revendicându-se un dar al Dunării de peste milenii. Devenirea sa modernă este legată de apariția primelor stabilimente industriale la Dunăre: Portul, Atelierele Navale, Șantierul Naval.Vernisajul s-a bucurat de prezența autorităților locale, a unei asistențe onorabile, dar mai ales de voci ale culturii naționale și europene: Dr. Cristian Anița – Directorul Arhivelor Naționale ale României; Prof. univ. dr. Reinhard Johler – director al Institutului de Istorie și Studii Regionale al Șvabilor Dunăreni, Tübingen; Prof. univ. dr. Rudolf Gräf – director al Institutului de Studii Socio-Umane al Academiei Române, Sibiu; Prof. univ. dr. Joseph Wolf – cercetător la Institutul de Istorie și Studii Regionale al Șvabilor Dunăreni, anunță Arhivele Naționale ale României.

La vernisaj a participat și a ținut o alocuțiunea și primarul din Drobeta Turnu Severin, Marius Screciu.

Gestul oaspeților germani de a poposi și la Drobeta-Turnu Severin cu această valoroasă expoziție-70 de panouri, este unul de apreciat, pigmentând viața culturală severineană, temporar mai vitregită din cauza pandemiei. Expoziția va putea fi vizitată de severineni și în perioada următoare, rămânând în orașul dunărean până la începutul anului 2021.

Lipsa de măsuri de sprijin pentru sectorul cultural independent al artelor performative reprezintă o condamnare la dispariţie, precizează un comunicat al Teatrului Apollo111 transmis miercuri AGERPRES.

„Închidem din nou teatrele şi cinematografele fără să avem un plan pentru sprijinirea unui sector cultural independent, oricum precarizat şi ignorat, care se află acum în faţa dezastrului. Îl lăsăm să dispară pentru că oricum nu îl înţelegem, deşi am avut întâlniri cu reprezentanţii lui care ne-au explicat cum funcţionează, deşi acest sector a construit în ultimii 30 de ani spaţii culturale şi spectacole remarcabile, a educat şi creat public nou, a creat locuri de muncă, a plătit impozite, a inovat, a fost în avangarda culturii româneşti. Închidem din nou teatrele şi cinematografele independente şi nu le oferim niciun sprijin să treacă peste următorul an. Închidem din nou uşa culturii, în România anului 2020, parte din Uniunea Europeană, pentru că nici acum nu înţelegem ce înseamnă asta pentru viitorul poporului pe care îl conducem. Noapte bună”, se arată în comunicatul citat.

Potrivit comunicatului, la începutul lunii septembrie aproximativ 40 de spaţii culturale din ţară au făcut un apel public către Guvernul României în care se explica situaţia în care se găsesc teatrele independente şi se solicita un ajutor financiar pentru a putea supravieţui în următorul an.

„Vă reamintim că, la începutul lunii septembrie, în jur de 40 de spaţii culturale din ţară au făcut un apel public către Guvernul României, explicând situaţia în care se găsesc şi demonstrând că, fără ajutor financiar, nu vor supravieţui următorului an. Deşi au avut loc inclusiv întâlniri cu vicepremierul Raluca Turcan şi ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, pe acest subiect, unde li s-au oferit propuneri concrete de sprijin, nu s-a luat nicio măsură în această direcţie”, se mai menţionează în comunicat.

Jumatate din angajatii Castelului Bran au fost concediati pe fondul crizei provocate de coronavirus. Desi in anul 2018 castelul a fost vizitat de peste un milion de turisti, de la 1 octombrie, doar 67 de angajati vor mai ramane la castel, din 115.

Castelul Bran, cu vanzari de aproape 7 milioane de euro in anul 2018, are acum pierderi de 90% din cauza pandemiei, iar jumatate din angajati au fost concediati, potrivit Digi24.

Zoltan Gyorke, subprefect de Cluj, a publicat pe reţelele sociale dosarul de cadre al lui Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, scrie Adevărul.

Actualul preşedinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop a devenit membru al UTC încă din anul 1969. Pop, care avea să devină rectorul celei mai mari universităţi din România după anul 2000, a început să primească funcţii politice în cadrul UTC încă din timpul liceului. El a urmat liceul la Braşov, la „I.A. Şaguna”, iar din 1974 a urmat cursurile Universităţii Babeş-Bolyai, pe care a absolvit-o cu notă maximă.     

„Ca student, pe lângă interesul deosebit ce l-a manifestat în pregătirea lui, a desfăşurat şi o susţinută activitate obştească. A fost secretar al ASC (n.r. Asociaţia Studenţilor Comunişti), vicepreşedinte pentru probleme politico-ideologice în Consiliul UASC pe Universitate, reprezentant al studenţilor în Consiliul profesoral al facultăţii”, reiese din dosarul de cadre al preşedintelui Academiei Române. 

Uniunea Tineretului Comunist a fost cea mai importantă pepinieră de cadre a Partidului Comunist Român. Primul secretar…

Publicată de Zoltán Györke pe Duminică, 6 septembrie 2020

Mircea Morariu, criticul de teatru care a recuoscut public că hărțuiește o serie de intelectuali români de cîțiva ani, prilej pentru anchetă a poliției și parchetului, revine în forță pe pretențiosul site intelectual contributors.ro după fix 9 zile de penitență, transmite Inpolitics.

Mircea Morariu – 9 iulie 2020:

”În legătură cu acuzațiile la adresa mea, formulate de d-na Marta Petreu și de dl. Ion Vartic ,în articole publicate în cel mai recent număr al revistei „Apostrof”, admit că, în cea mai mare parte, sunt adevărate. Nu pun la socoteală elementele de subiectivitate din textul doamnei Petreu. Le înțeleg. În consecință, asumându-mi greșeala, am decis, de comun acord cu editorul publicației „contributors.ro”, ca, cel puțin o vreme, să îmi suspend colaborarea cu această platformă. Țin să îi mulțumesc în mod deosebit redactorului șef, dl. Lucian Popescu, pentru înțelegerea și delicatețea cu care a gestionat această situație de criză”.

Azi, Mircea Morariu revine la treabă după doar cîteva zile, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, semnînd articolul ”Avantajul finalurilor deschise”. Comentariile – nu atît pe seama lui Morariu cît pe a siteului moralist cu pretenții înalte contributors.ro – sunt, credem noi, de prisos.

Site-ul web Contibutors.ro este administrat de Asociatia „SOCIETATEA ONLINE” , cu sediul Ramnicu Valcea.

Procurorul de caz Cosmin Ștefăniță Stroie, care „instrumentează” dosarul de așa-zis abuz în serviciu cu prejudiciu imaginar, având ca pretext predarea cu întârziere a unor filme, refuză să deblocheze bunurile mobile și imobile ale lui Eugen Șerbănescu, fost director general al CNC în perioada 2006-2013 – după ce le-a sechestrat prin ordonanță.  

Scriitorul este acuzat – fără bază legală – că în perioada 2010-2013, înainte de a fi numit consul general la Bologna, nu i-a dat în judecată pe producătorii întârziați sau – pe o  cazuistică colaterală de asemenea inventată – pe cei care nu au raportat cu ritmicitate veniturile din exploatare (din cauză că veniturile fiind zero, n-aveau ce raporta) – pentru a le lua înapoi banii pe care aceștia îi cheltuiseră deja pe producția filmelor în cauză.  

Legea instituie dreptul, după caz, iar nu obligația (iarăși inventată de procuror) a directorului general de a proceda la măsuri de recuperare a creditului, măsuri vizând însă implicit infracțiunea de deturnare de fonduri, când banii evident că trebuie recuperați imediat – situație care nu există însă în  dosar, doar procurorul comportându-se, ca într-o realitate paralelă, ca și cum deturnarea ar exista. Fără nicio legătură de cauzalitate între predarea cu întârziere a unui film și un ipotetic prejudiciu provocat de această situație, procuroarea Valina Călărașu, în anul 2017, și apoi, procurorul Stroie, în 2019,  au scos din pix un prejudicu de aprox. 9,5 milioane de euro, egal chiar cu costul filmelor în cauză, ca și cum ori banii, ori filmele s-ar fi evaporat. 

În realitate, banii  – alocați, legal, de Consiliul de Administrație – s-au transformat  – cu bonuri și facturi auditate – în filmele pentru care au fost alocați. 

Potrivit legii, la capătul a 10 ani de exploatare începând de la primul leu încasat (așadar întârzierea de predare nu afectează perioada de recuperare) , filmele intră în patrimoniul statului, iar datoria nerambursată se stinge. Se vede cu ochiul liber că, pe acest traiect, nu numai că nu există prejudiciu, dar nici nu poate exista, acuzația de prejudiciu fiind astfel inadmisibilă.

Fabricând un dosar din nimic, procurorul Stroie refuză să priceapă acest mecanism de subvenție, prin care legea (OG 39/2005) urmărește, cu subiect și predicat,  la art. 1 și la art. 2,  să sprijine producătorii, să crească patrimoniul național și să insereze  filmul românesc în circuitul de valori mondial.   

Mecanismul funcționează nu numai în România, ci în întreaga Europă (inclusiv în Franța și Germania),  unde guvernele subvenționează, ca politică de stat, cinematografia autohtonă, în competiția dură cu filmul american, care amenință să monopolizeze ecranele și, posibil, să impună un alt epos decât cel al țărilor respective, care doresc să-și prezerveze identitatea și spiritualitatea proprie.  

Practic, Stroie insistă să-l bage pe Șerbănescu în pușcărie pentru că a mărit patrimoniul național, în timpul directoratului lui producția crescând cu sută la sută față de perioada anterioară corespunzătoare, și pentru că filmele considerate acum prejudiciu au luat, la vremea lor,  premii internaționale foarte importante, constituindu-se în tot atâția vectori de notorietate pozitivă pentru România.  

Cu toate că procurorul însuși a decretat împotriva minimei rațiuni – și fără nicio probă  bancară, de altfel –  că fantomaticul prejudiciu s-ar fi transformat în foloase necuvenite pentru producătorii care au produs filmele, tot el a decis să-i impute nimănui altcuiva decât lui Șerbănescu aceste „foloase necuvenite”. 

Așa „se explică” de ce i-a pus sechestru pe  bunurile mobile și imobile. Și,  în pofida hotărârii definitive a Tribunalului București, care a desființat în întregime ordonanța lui Stroie, el continuă să mențină blocada, neanunțând băncile să ridice sechestrul,  inclusiv banca unde scriitorul are contul de pensie.  

Din contră, ignorând semnalul de non-existență a prejudiciului dat de Justiție, procurorul – escaladând abuzul și represiunea nedreaptă – l-a inculpat a doua oară pe Eugen Șerbănescu, după ce prima inculpare îi fusese desființată chiar de șeful lui ierarhic, procurorul Călin Nistor. Cine îl oprește pe Stroie? 

Crin Bologa, procurorul–șef al DNA, tace. Ministrul Justiței, Cătălin Predoiu, tace. Abuzul continuă. Nu e departe momentul  când scandalul se va politiza și se va externaliza. Cine va răspunde atunci?

Muzeul Simu a fost inaugurat la 21 mai 1910 în centrul Bucureştiului, potrivit muzeulbucurestiului.ro. La data înfiinţării, Bucureştiul nu avea alt aşezământ de artă accesibil publicului, în afară de Pinacoteca Statului, care era găzduită în două încăperi laterale ale Ateneului Român, arată onlinegallery.ro. Clădirea a fost inspirată de templul antic grecesc Erechteion, ce fusese ridicat pe Acropola din Atena între anii 421-406 î.Hr., scrie Agerpres.

Muzeul, un adevărat templu al artelor, a fost amplasat la intersecţia străzii Mercur cu o ulicioară ce se strecura între străzile Colţei şi Romană, între casele lui Titu Maiorescu şi C.A. Rosetti spre vest şi casele lui D.A. Sturdza şi Al. Marghiloman spre est. Lucrările au început în 1907.

Anastase Simu, moştenitor al unei imense averi la vârsta de 19 ani, s-a preocupat întreaga viaţă de colecţionarea lucrărilor de artă, pe care a dorit să le împărtăşească cu publicul larg. Deviza lui a fost: „Nu numai pentru noi, dar şi pentru alţii”.

Cele cinci săli ale muzeului erau concepute astfel: arta Antichităţii, cea românească, cea franceză, cea bizantină, iar în cea de a cincea sală se găseau grafica şi colecţia de miniaturi. În total, au fost expuse aproximativ 1.200 de obiecte de artă, donate statului în anul 1927.

Multe dintre operele expuse erau semnate de artişti importanţi pentru începuturile şi dezvoltarea istoriei artelor plastice din ţara noastră, arată onlinegallery.ro. Câteva exemple în acest sens sunt: Carol Popp de Szathmary („Surugii”), Theodor Aman („Ursarul”), Nicolae Grant Effingham („Breton”), Apcar Baltazar („Legenda lui Făt-Frumos”).

Printre pictorii străini ale căror opere puteau fi admirate la Muzeul Simu se numărau: Firmin Massot („Portret de femeie”); Charles Milcendeau („Orbul”; „Spaniola”); Alexandre Calame („Peisaj”); Eugene Vibert („Cârciuma”).

În ceea ce priveşte sculptura, impresionau busturile patronilor, ale doamnei şi domnului Simu, executate de Antoine Bourdelle. De acelaşi maestru, „Fructul” încheia orice periplu prin muzeu. Anastase Simu colecţionase şi sculpturi executate de artişti autohtoni, în primul rând de Dimitrie Paciurea.

La 21 mai 1937 a fost inaugurată o noua secţie a muzeului, în fosta locuinţă a proprietarilor, care a primit titulatura „Casa-Simu-Muzeu”, în conformitate cu testamentul colecţionarului, reprodus de Marius Bunescu, conform http://muzeulbucurestiului.ro.

În anul 1964, clădirea muzeului a fost demolată, în locul său construindu-se blocul „Eva”.

În prezent, o mare parte a Colecţiei Elena şi Anastase Simu poate fi admirată la Muzeul Colecţiilor de Artă, secţie a Muzeului Naţional de Artă al României. Lucrări reprezentative sunt adăpostite şi de Pinacoteca Municipiului Bucureşti.

În februarie 2020, varianta demo a aplicaţiei de realitate virtuală a Muzeului Simu a putut fi experimentată în spaţiul Punctului de informare turistică din Pasajul Universitate.

„Reconstrucţia în realitate virtuală a exteriorului Muzeului Simu a fost realizată în anul 2019 de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, prin Centrul Expoziţional Documentar, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Naţional de Artă al României, Arhivele Naţionale ale României şi Manifest Cultural, pe baza planurilor şi a fotografiilor de arhivă. Au fost scanate tridimensional şi fotogrametriate obiecte provenite din patrimoniul Muzeului Simu, obţinându-se reprezentări virtuale fidele realităţii. Finanţarea acestei prime părţi a proiectului a fost asigurată din Fondul Timbrul Arhitecturii prin Ordinul Arhitecţilor din România – filiala Bucureşti”, potrivit Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic. Proiectul a avut ca scop reconstituirea cât mai fidelă a unuia din cele mai importante muzee de artă ale Bucureştiului din perioada interbelică.

În perioada 19 iunie – 27 septembrie 2020, Muzeul Municipiului Bucureşti va găzdui, la Palatul Şuţu, expoziţia „Muzeul Anastase Simu şi Pinacoteca Bucureşti”, conform muzeulbucurestiului.ro.

Colecţionarul de artă Anastase Simu, membru de onoare al Academiei Române, s-a născut la 25 martie 1854, la Brăila.

A urmat cursurile Şcolii Comerciale din Brăila şi şi-a luat bacalaureatul la Academia Imperială „Teresianum” din Viena, fiind dublu licenţiat: în drept (Paris) şi în ştiinţe politice şi administrative (Bruxelles), potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003). A lucrat ca secretar de legaţie la Berlin. Şi-a dedicat întreaga existenţă colecţionării de obiecte de artă, opere de inestimabilă valoare aparţinând unor mari artişti români şi străini.

În anul 1910, a înfiinţat primul muzeu particular de artă din România – Muzeul Simu. În 1927, a dăruit casa şi întreaga sa colecţie statului.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române la 29 mai 1933. A murit la Bucureşti, la 28 februarie 1935. 

O frescă din secolul al XV-lea, păstrată în condiţii „excepţionale”, şi un etaj de apărare situat la baza Turnului Alb au fost scoase la iveală de lucrările de restaurare ale Castelului Corvinilor din Hunedoara, descoperirile fiind prezentate public miercuri de către administraţia monumentului istoric, transmite Agerpres.

Potrivit directorului Muzeului Castelul Corvinilor, arheologul Sorin Tincu, deşi castelul este închis vizitatorilor, lucrările de restaurare ale acestuia sunt în plină desfăşurare, ocazie care a rezervat specialiştilor „o serie de surprize” în special în zona Turnului Vechi de Poartă şi a Turnului Alb.

Descoperiri Istorice la Castelul Corvinilor

Imagini în premieră cu noile descoperiri de la Castelul Corvinilor:- o frescă din secolul XV- un etaj de apărare la baza Turnului Alb

Publicată de Primăria Hunedoara pe Miercuri, 22 aprilie 2020

„Odată cu deschiderea rosturilor şi îndepărtarea unor tencuieli realizate cu ciment am avut plăcuta surpriză de a descoperi o intrare practicată în zidul cetăţii de secol XIV – acea cetate care a fost dăruită lui Voicu de către Sigismund de Luxemburg. Totodată la etajul Turnului Alb, o plombă fragil montată într-o intrare de secol XVII ne-a adus plăcuta surpriză a unui acces într-o încăpere sigilată (…) cel mai probabil în secolul al XIX-lea, în timpul lucrărilor de restaurare. În acest sector, se păstrează într-o stare de sănătate excepţională fresca de secol XV cu care Castelul Corvinilor era împodobit în întregime”, a declarat directorul Muzeului Castelului Corvinilor.