Categorie: Cultură

Palatul Brâncovenesc de la #Potlogi a revenit la viață astăzi, 9 Mai, când am sărbătorit Ziua Europei și data la care România, în 1877, și-a proclamat Independența, a anunțat pe facebook președintele CJ Dâmbovița, Corneliu Ștefan.

Invitații la acest eveniment, precum și turiștii prezenți, au asistat la schimbarea gărzii străjerilor palatului, dar au putut asculta și unele dintre cele mai frumoase piese clasice interpretate de Orchestra Simfonică Muntenia.Moștenirea lăsată de Constantin Brâncoveanu la Potlogi este dovada faptului că România a fost dintotdeauna o parte importantă a Europei, iar parcursul nostru european a început în urmă cu multă vreme, mai afirmă Ștefan.

Palatul de la Potlogi se găsește la circa 16 km de Titu și la 45 km nord-vest de București, pe intersecția DJ 711 A (Bilciurești -DN 71-DN 7 – A 1 – Corbii Mari DN 61) cu DJ 401 A ( Bolintin Vale – A 1 – DN 7 Găiești) și la 5 km de Autostrada București-Pitești, pe un drum ce pornește de la km 49 al autostrăzii.

În trecut Potlogiul era traversat de drumul principal de circulație ce lega Bucureștiul de Târgoviște și Craiova. Acest lucru l-a determinat pe domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu în anul 1698 să ridice în centrul localității un frumos palat spre a fi lăsat moștenire fiului său Constantin, după cum grăiește pisania așezată pe fațada de sud a palatului: „Aceste case din temelia lor sunt înălțate de luminatul domn, Io Constantin Basarab Voievod fiului său Constantin Brâncoveanul, începându-le și sfârșindu-le la leat 7206 (1698) și la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul”.

Această inscripție de consacrare (pisanie) este unul dintre puținele elemente păstrate din edificiul original. Este decorată cu un frumos vultur valah, este scrisă în grafia chirilică locală, folosită în Valahia și Moldova până la reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19. Aceasta menționează în inițiale la colțuri numele și titlul fondatorului Palatului Potlogi: “Io [Eu/ salutare, etc.], K [Constantin], B [Brâncoveanu], V [Voievod]“.

După ce și-a pierdut ieri marea iubire din guvern, filosoful Gabriel Liiceanu se confruntă cu un al doilea necaz, astăzi, transmite Inpolitics.

”Dupa ce ieri l-a pierdut pe Vladutz, azi, Filosoful Gabriel Liiceanu a pierdut definitiv procesul cu mine! A pierdut in prima instanta, apelul i-a fost respins! E si bun de plata! Are sa-mi achite cheltuieli de judecata de 11.600 de lei! Domnu’ filosof, scoateti banii!!!!!!
P.S pentru servicii specializate in filosofi apelati cu incredere la domnul Av. Mihai Mustaciosu!” a anunțat pe Facebook jurnalistul TVR Ionuț Cristache.

Ionuț Cristache, realizatorul emisiunii „România9” de la TVR, s-a ales cu un proces intentat în 2017 de filosoful Gabriel Liiceanu și Editura Humanitas, în care i se cereau despăgubiri în sumă de 100.000 de euro pentru defăimare.

Arheologii au anunţat joi că au adus la lumină un vast oraş faraonic ce a rămas nedescoperit secole la rând, în apropiere de unele dintre cele mai cunoscute monumente ale Egiptului, informează Reuters conform Agerpres.

Oraşul a fost construit cu mai mult de 3.400 de ani în urmă în perioada opulentei domnii a lui Amenhotep al III-lea, unul dintre cei mai influenţi faraoni egipteni, a declarat arheologul egiptean care supraveghează săpăturile, Zahi Hawass.

Arheologii au dezgropat oraşul bine conservat, ai cărui pereţi erau aproape intacţi şi în ale cărui camere au fost găsite unelte din viaţa de zi cu zi, împreună cu inele, amulete în formă de scarabeu, vase de ceramică colorate şi cărămizi de lut purtând sigiliile cartuşului regal al lui Amenhotep.

”Străzile oraşului sunt flancate de case… zidurile unora dintre ele au o înălţime de până la trei metri”, a spus Hawass.

Situl în care sunt realizate săpăturile este situat pe malul vestic al Nilului, vizavi de Luxor, în apropiere de Coloşii lui Memnon, templul Medinet Habu şi Ramesseum, sau templul funerar al lui Ramses al II-lea, nu departe de Valea Regilor.

”Aceasta este o descoperire foarte importantă”, a declarat pentru Reuters Peter Lacovara, director al organizaţiei Ancient Egyptian Heritage and Archaeology Fund cu sediul în Statele Unite.

24% dintre români sunt de părere că Rusia este principala țară care răspândește știri false în România. Uniunea Europeană se clasează pe locul doi cu 18,5% dintre răspunsuri, urmată de China (14,8%), Ungaria (9,2%), SUA (9,2%) și Germania (3,3%). 19,4% nu știu sau nu răspund,

Alte cifre din sondaj:

– 55% dintre oamenii care au participat la sondaj sunt de părere că, în foarte mare și mare măsură, au fost expuși în ultimele luni la știri false

– 58,3% dintre cei chestionați consideră că unele state susțin acțiuni de propagandă și dezinformare în România în foarte mare și mare măsură, iar 32,2% că acest lucru se întâmplă în mică măsură sau foarte mică măsură, iar 4,8% deloc. Nu știu sau nu răspund – 4,7%.

– 36,3% dintre români au încredere în informațiile difuzate pe posturile TV, iar 60,7% nu au încredere, iar 3% nu știu sau nu răspund

– 21,8% dintre români au încredere în paginile de internet ale canalelor mass-media, iar 67,6% nu au încredere. 10,7% nu au răspuns

– doar 15,8 români spun că au încredere în informații citite sau primite pe rețele sociale (Facebook, Instagram, Youtube, TikTok), iar 74,1% nu au încredere. 10,1% nu știu sau nu răspund.

O descoperire de excepție, uimitor de rară: aproximativ două duzini de fragmente biblice vechi de 2.000 de ani au fost excavate din peșterile din deșertul Iudeii în timpul unei operațiuni. Fragmentele de pergament recent descoperite – primele astfel de descoperiri din 60 de ani – sunt traduceri în greacă ale cărților lui Zaharia și Naum din Cartea celor Doisprezece Profeți Minori și sunt scrise de doi scribi. Doar numele lui Dumnezeu este scris în ebraică în texte se arată în ediția de azi a ziarului Times of Israel conform Inpolitics.

Cele 20 de fragmente au fost găsite în așa-numita Peșteră a Groazei din Nahal Hever, care se află la aproximativ 80 de metri (260 de picioare) sub un vârf de stâncă. Potrivit unui comunicat de presă al Autorității pentru Antichități din Israel, peștera este așa numită deoarece este „flancată de versanți abrupți și poate fi accesată doar de alpiniști”.
Împreună cu „noile” fragmente de pergament biblic din Cărțile profeților minori, echipa a excavat un coș împletit perfect conservat de 10.500 de ani – cel mai vechi coș complet din lume – și un schelet mumificat vechi de 6.000 de ani al unui copil, învelit în pătură pentru somnul de veci se mai arată în publlicație.

Primarul liberal al municipiului Târgu Jiu, Marcel Romanescu, a spus, la o emisiune de la Radio Accent, că poliţiştii locali păzesc un bolovan, referindu-se la faptul că aceştia asigură paza operelor lui Brâncuşi din Parcul central.

Primarul Romanescu se află în conflict cu Poliţia Locală Târgu Jiu, după ce organizaţiile sindicale au contestat în instanţa de judecată organigrama aprobată de Consiliul Local., care prevede trasformarea a 39 de poiţşişti locali în agenţi de pază.  

„Odată ce ai cresc în grad, ce ţi-a crescut salariu, ce ai căpătat o calitate de funcţionar public, încearcă să-şi însuşeşti calităţile pe care care trebuie să le ai ca funcţionar public. (…) Dacă ai plecat dintr-o calitate de paznic şi, ulterior, ai câştigat această funcţie de demnitate sau ai devenit funcţionar public, încearcă în perioada asta cum poţi să faci faţă unor rigori ale funcţiei, că una este să păzeşti un obiectiv şi să stai 24 de ore din 24 lângă un bolovan, iar alta este să relaţionezi în fiecare zi cu cetăţenii dintr-un anumit oraş“, a declarat Marcel Romanescu conform adevarul.ro. 

Citeste mai mult: adev.ro/qpgevv

O filmare mai greu de găsit: pe siteul Aftenposten, cel mai mare cotidian norvegian, este arhivat un material de acum 12 ani, în care reputatul USR-ist Iulian Bulai e surprins în plină acțiune culturală de imitat statui, Henrik Ibsen, în cazul său, scrie Inpolitics.

Interesant de remarcat, în interviurile ultimilor ani în care Bulai relata despre felul în care cîștiga bani la Oslo, el a lăsat impresia că era o acțiune singulară, deci cu atît mai atractivă pentru norvegieni. În realitate, statuile vii au o veche tradiție în capitala scandinavă, o variantă mai decentă decît cerșetoria clasică, iar Bulai făcea tadem, culmea, cu alt român care apare în filmare, Mădălin Filip, alias Indiana Jones, dar despre care nu a suflat vreodată o vorbă. Reamintim că soția norvegiancă a lui Iulian Bulai este tot la Oslo, angajata a unei televiziuni, cei doi avînd, cum s-ar spune, o relație de la (mare) distanță. 

Filmarea cu Iulian Bulai pe post de statuie vie o puteți urmări AICI.

“Revoluția culturală” care a cuprins țările din Occident, pe fondul pandemiei coronavirusului, nu numai că nu s-a oprit, dar s-a și accelerat semnificativ. Revizuirea personajelor istorice, însoțită de demolarea monumentelor dedicate personalităților politice din trecut, renunțarea la termenii “tată” și “mamă” și multe altele sunt realitățile din 2021, scrie săptămânalul ”Argumentî i faktî” conform Vești din Rusia.

Regizorul Konstantin Bogomolov, în vârstă de 45 de ani, director artistic al Teatrului de la Malaia Bronnaia din Moscova, cunoscut pentru spectacolele sale șocante și căsătoria cu politiciana de opoziție Ksenia Sobciak, și-a expus punctul de vedere asupra proceselor actuale publicând un articol în ”Novaia Gazeta”, intitulat “Răpirea Europei 2.0 . Manifestul unui regizor”.

«În secolul al XX-lea, acea energie nucleară, care este ființa umană, a scăpat de sub control. Nazismul a devenit Cernobîlul uman. Șocul și spaima Europei față de această explozie a primitivului la om s-au dovedit a fi prea mari, scrie Bogomolov. După ce s-a eliberat de nazism, Occidentul a decis să se asigure împotriva “accidentului nuclear” prin eliminarea omului complex. Acel om complex pe care Europa l-a format de-a lungul secolelor de Creștinism. Acel om pe care l-a descris Dostoievski: atât sublim, cât și josnic, înger, dar și diavol, cel care iubește și cel care urăște, cel care crede și cel care se îndoiește, cel reflexiv și cel fanatic».

 “Acesta nu este un zâmbet al Culturii. Este un zâmbet de degenerare.”

Regizorul evocă imaginea din “A Clockwork Orange” de Stanley Kubrick, unde un criminal este transformat, prin terapie experimentală, într-o creatură care neagă sexul și linge pantofii celui care l-a lovit: “Occidentul modern este un asemenea criminal, care a trecut prin castrare chimică și lobotomie. De aici și acest zâmbet fals de bunăvoință și acceptare totală, înghețat pe chipul omului occidental. Acesta nu este un zâmbet al Culturii. Este un zâmbet de degenerare”.

Bogomolov continuă: ”Lumea occidentală modernă prinde contur – Noul Reich etic, cu propria sa ideologie, “o nouă etică”. Național-socialismul a rămas în trecut. În fața noastră se prezintă socialismul etic. Un fel de queer-socialism. Siemens, Boss și Volkswagen s-au transformat în Google, Apple și Facebook, iar “naziștii” au fost înlocuiți cu un amestec de queer-activiști, fem-fanatici și eco-psihopați, la fel de agresivi și la fel de însetați de o reformatare totală a lumii”.

“În Noul Reich etic, omul este antrenat să iubească și să fie privat de dreptul la ură în mod liber”, crede Bogomolov. Nu mai poți spune: ”Nu iubesc…”, “Nu-mi place…”, “Nu-mi place…” sau “Mă tem…”. Trebuie să-ți corelezi emoțiile cu opinia publică și valorile publice”.

În caz contrar, potrivit lui Bogomolov, omul va deveni “victima unei puternice mașini de represiune care este chiar acea opinie publică” și care poate persecuta și complica viața pentru disidență… Iar valorile publice au devenit un nou Zid al Plângerii, în care fiecare individ nefericit, jignit sau pur și simplu necinstit poate nu numai să pună un bilețel, dar și să ceară de la noul Dumnezeu – Societatea Progresistă – ca supărarea, drama, frica sau boala lui să fie incluse pe lista noii  UNESCO etice, conferindu-i-se un statut social semnificativ, alocându-se un buget pentru aceasta și creându-se o cotă specială în toate sferele vieții publice”.

În manifestul său, regizorul Konstantin Bogomolov prezintă Europa, în mod simbolic, ca  Livada cu Vișini, abandonată și lăsată prădării.

Vorbind despre Rusia, Bogomolov a subliniat că ar trebui “să se desprindă de Europa”. Acum, potrivit lui, țara se află “în coada unui tren nebun, care se năpustește în iadul lui Bosch, unde ne așteaptă întâlnirea cu diavoli multiculturali, neutri în materie de gen”. “Trebuie doar să desprindem vagonul nostru, să ne facem cruce și să începem să ne construim propria lume. Să reconstruim vechea noastră Europă bună. Europa la care am visat. Europa pe care ei au pierdut-o. Europa unui om sănătos”, spune cineastul.

Autorul manifestului din ”Novaia Gazeta” propune opoziția la ceea ce se întâmplă, formând o “nouă ideologie de dreapta în afara rigidității radicale”.

Regizorul Andrei Șerban a acordat un interviu la RFI lui Matei Vișniec. El acuză extremismul de stînga care devine tot mai vizibil în unele universităţi americane. 

Numele lui Andrei Şerban are o foarte mare rezonanţă internaţională în domeniul regiei de teatru şi de operă, dar şi în ce priveşte practica profesorală pentru că a pregătit numeroase generaţii de actori la Columbia University School of Arts, la New York. Regizorul Andrei Şerban şi-a început activitatea în Statele Unite în urmă cu 50 de ani, şi această aniversare este pretextul dialogului la care l-a incitat Matei Vişniec. 

Ești scos din societate dacă nu ești de acord cu ideile comitetelor neo-bolșevice formate în universități

Matei Vişniec: Da, anularea persoanelor, anularea carierelor, a personalităților.

Andrei Șerban: Ești anulat. Ești exclus. Ești pus la zid și umilit prin rețelele sociale care au puterea să distrugă oricând pe oricine. Ești scos din societate dacă nu ești de acord cu ideile comitetelor neo-bolșevice formate în universități. Mulți studenți se simt intimidați. Încep să se teamă să vorbească sau să pună întrebări. Oricine are idei care nu sunt acceptate e în pericol să fie expus și, dacă nu se conformează, poate fi eliminat.

Campusurile universitare erau o arenă liberă când am ajuns în America, o arenă cu adevărat democratică de discuție, care încuraja duelul de opinii critice, se combăteau perspective diverse, opuse chiar. Astăzi dominant e disprețul față de oricine nu aderă la linia „corectă”. Pentru tinerii veniți să studieze e o atmosferă care creează confuzie totală. Ce modele sunt de urmat? În loc să vină la școală să învețe carte, sunt îndrumați să protesteze. E o situație cu totul nouă, care nu știu unde va duce.

Matei Vişniec: În Europa există mai mult decât ecouri, există un fel de siderație față de aceste curente care vin din Statele Unite. Ele se infiltrează ușor, în unele universități franceze, de exemplu. Apar aici aproape în fiecare zi articole denunţînd faptul că uneori lupta împotriva rasismului ia forme rasiste. Ciudat cum America, de unde ne-au venit atâtea lucruri bune și care a fost apărătoarea democrației și a libertăților, ne trimite acum curente ideologice operînd un fel de spălare pe creier. De pildă, în ianuarie, am avut știrea că Disney a retras din grila pentru copii trei filme de desene animate, Peter Pan, Dumbo și Pisicile aristocrate, pentru că nu „corespund” unor criterii noi de educație. Nu trăim oare o scufundare în teatrul absurdului, dar într-un teatru planetar al absurdului?

Andrei Șerban: E adevărat. E tragi-comic. Este o cumplită încoronare a principiului că cei care nu sunt cu noi trebuie distruși. Mie îmi amintește de anii 1948 – 1952 în România, cei mai cumpliți ani. Erau lozinci precum „Trăiască lupta pentru pace, deci moarte dușmanilor”. Ce absurditate. Râdem, dar nu râdem. Aceleași lozinci revin.

Matei Vişniec:  O purificare culturală a și început. Sunt contestate nume importante, Shakespeare, Beethoven, cultura care a fost creată în Europa ca fiind o cultură „albă”. În Franța a apărut o carte remarcabilă a lui Pascal Bruckner despre omul alb care este considerat acum un țap ispășitor. Dar v-aș incita acum să vorbim despre artist. Ce mai poate face astăzi artisul pentru a se opune acestui tip de presiune? În România, în țările comuniste a existat pe vremuri o rezistență culturală. Cum se organizează ea în Statele Unite? Am observat că sunt și universitari care reacționează împotriva a ceea ce numm „cancel culture”. Simțiți totuși că se structurează reacția de rezistență?

Andrei Șerban: Nu e deloc clară opoziția și nici pe planul artei nu e deloc o atitudine clară a artiștilor. Simt un aer de nebuloasă finală a lumii pe care o știam. Cum spunea Andrei Pleșu, „Cred că e vorba de o mutație. Nu doar de o mutație a virusului, ci de o mutație spirituală. Când nimic nu va mai semăna cu nimic. Diagnosticul meu e transformarea gândirii în ideologie”.

Da, ideologiile sunt un fel de fast food al gândirii, dar și al artei. Am impresia că teatrul, chiar înainte de criza globală, era într-o criză a sa, o criză provocată de invazia ideologiilor. În loc să ne deschidem spre stele ca să înțelegem ceva despre prezența noastră pe pământ,  ne deschidem din ce în ce mai mult spre ideologii, fie de stânga, fie de dreapta, cu extremele lor.

Curentele ideologice dominante azi ascund de fapt o ambiție perversă de putere. Din păcate și teatrul a fost politizat într-un fel în care eu personal nu mă regăsesc. Sper totuși că după ce aceasta molimă ne va părăsi, nimic nu va mai semăna cu nimic și că totul va fi bine!

Nicolae Grigorescu conduce topul operelor de artă românească sau obiecte de colecţie cel mai bine vândute în 2020 pe piaţa internă, în timp ce Adrian Ghenie este cel mai bine vândut artist român pe piaţa internaţională, potrivit unui comunicat remis News.ro.

Topul loturilor de artă sau obiecte de colecţie cel mai bine vândute public (în licitaţie) pe piaţa internă  este condus de ”Ţărăncuţă cu fuior pe cale”, lucrare adjudecată contra sumei de 220.000 de euro pe 24 martie.

În clasament se află şi opere semnate de Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Adrian Ghenie şi Victor Brauner:

1. Nicolae Grigorescu – „Ţărăncuţă cu fuior pe cale” – 220.000 euro (Licitaţia A10 de Primăvară, 24 martie)
2. Ştefan Luchian – „Vas cu garoafe” – 125.000 euro (Licitaţia A10 de Vară, 11 iunie)
3. Nicolae Tonitza – „Irina” – 120.000 euro (Licitaţia A10 de Toamnă, 22 octombrie)
4. Ceas Richard Mille RM030, din titan şi aur roz – 112.500 euro (Licitaţia A10 a unei Colecţii de Ceasuri Importante, 26 mai)
5. Adrian Ghenie – „Untitled” („Memory”) – 110.000 euro (Licitaţia A10 de Artă Contemporană, inclusiv o secţiune caritabilă dedicată Zilei Veteranilor, 11 noiembrie)
6. Victor Brauner – „Poetul Geo Bogza arată capului său peisajul cu sonde” – 100.000 euro (Licitaţia A10 a unei Colecţii de Avangardă, 25 iunie)
7. Bradul „O lume minunată”, obiect de design realizat de voluntarii organizaţiei Salvaţi Copiii România – 100.000 euro (Licitaţia caritabilă a Festivalului Brazilor de Crăciun, organizată de Salvaţi Copiii România cu suportul Casei A10 by Artmark, 10 decembrie)
8. Nicolae Grigorescu – „Ţărăncuţă cu mărgele albastre” – 95.000 euro (Licitaţia A10 de Toamnă, 22 octombrie)
9. Ştefan Luchian – „Interior cu garoafe” – 95.000 euro (Licitaţia A10 de Toamnă, 22 octombrie)
10. Nicolae Grigorescu – „Trandafiri sălbatici” – 85.000 euro (Licitaţia A10 de Iarnă, 16 decembrie)
11. Nicolae Tonitza – „Afize” – 80.000 euro (Licitaţia A10 de Vară, 11 iunie)
12. Colier din aur alb, pavat cu diamante albe 16,8 ct şi fancy yellow 9,3 ct – 80.000 euro (Licitaţia A10 de Bijuterii Importante, 26 martie)
13. Ceas Richard Mille RM005 „Felipe Massa” AG TI din platină, ediţie limitată 3/40 – 75.000 euro (Licitaţia A10 de Ceasuri, inclusiv o mică colecţie Tourbillon, 10 noiembrie)
14. Nicolae Tonitza – „Veneţiană” – 70.000 euro (Licitaţia A10 de Vară, 11 iunie)
15. Nicolae Tonitza – „Nud văzut din spate” – 70.000 euro (Licitaţia A10 de Toamnă, 22 octombrie)

Media aritmetică a celor mai importante 10 tranzacţii prin licitaţie în 2020 este de 116.250 de euro. Raportată la media topului 10 din 2019, de 119.000 euro, diferenţa, de -2,36%, nu este semnificativă.

Din punct de vedere al volumului total de piaţă, calculele parţiale şi provizorii indică, faţă de 2019, o creştere în 2020 a numărului şi valorii tranzacţiilor prin licitaţie, cu aproximativ 20%.