Categorie: Actualitate

12 președinți de curți de apel au emis o scrisoarea deschisă adresată Ministrului Justiţiei, Stelian Ion, prin care condamnă ferm presiunile inadmisibile pe care Ministrul Justiției, Stelian Ion, le face pentru ca hotărâri judecătorești definitive să nu fie puse în executare, transmite Clujust.

Scrisoarea deschisă adresată Ministrului Justiţiei, Stelian Ion, de 12 preşedinţi ai curţilor de apel:

Președinții Curților de Apel condamnă ferm presiunile inadmisibile pe care Ministrul Justiției, Stelian Ion, le face pentru ca hotărâri judecătorești definitive să nu fie puse în executare și își exprimă deplina solidaritate cu președintele Curții de Apel Timișoara, față de răspunsul revoltător transmis acestuia, de Ministrul Justiției, cu referire la acest subiect.

În adresa publicată de presă ieri, 10 mai 2021, Ministrul Justiției amenință pur si simplu cu răspunderea penală un președinte al curții de apel dintr-o țară membră a Uniunii Europene pentru că a îndrăznit că informeze ordonatorul principal de credite despre obligațiile ce îi revin în temeiul unor hotărâri judecătorești executorii de drept.

Președintele Curții de Apel Timișoara a informat Ministerul Justiției că există cereri având ca obiect punerea de îndată în executare a unor hotărâri judecătorești, prin care s-au admis acțiunile și s-a dispus uniformizarea modului de calcul al salariilor personalului auxiliar de specialitate, pentru desfășurarea activității în același condiții de vechime în muncă și funcție.

În răspunsul trimis, Ministerul Justiției, uzitând de calitatea de ordonator principal de credite pentru instanțele judecătorești și făcând referire la dreptul său de a emite „norme și instrucțiuni obligatorii”, a transmis nu doar că aceste hotărâri nu trebuie executate, ci și că o astfel de punere în executare a hotărârilor ar echivala cu săvârșirea unei fapte penale.

Îi reamintim Ministrului Justitiei, Stelian Ion, că Statul Român este cel care a dispus plata eșalonată a sumelor derivate din hotărâri judecătorești, prin OUG nr. 114/2018, act normativ obligatoriu, inclusiv pentru Guvernul României.

Președinții Curților de Apel din Romania sunt, înainte de toate, judecători și, inclusiv pentru ei, respectarea hotărârilor judecătorești nu este o opţiune. Curtea Constituţională a statuat în mod clar, în Decizia 972/2012: „Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părţile având obligaţia să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătoreşti îl constituie forţa executorie a acesteia, care trebuie respectată şi executată atât de către cetăţeni, cât şi de autorităţile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă şi irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept şi o obstrucţionare a bunei funcţionări a justiţiei”.

Amenințarea președinților curților de apel cu plângeri penale pentru punerea în executare a unor hotărâri judecătorești este de o gravitate fără precedent și reprezintă un atac direct atât asupra independenței instanțelor, cât și asupra reputației profesionale a președinților curților de apel, la care nu intenționăm să rămânem pasivi. Acţiunea Ministrului Justiţiei, Stelian Ion, scoate efectiv Romania din ordinea de drept europeană, arătând ca opiniile unui om politic aflat într-o funcţie publică au mai mare greutate decât legi şi hotărâri judecătoreşti definitive.

Respectarea si aplicarea hotărârilor judecătorești reprezintă nu numai o obligație legala pentru celelalte puteri in stat, printre care și cea executivă, dar constituie chiar esența unei democrații. Mai mult, în materia dreptului muncii, constituie infracțiune tocmai neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor, în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată, conform art. 287 alin.1 lit. e din Codul penal.

Presiunile inadmisibile ale Ministrului Justiției asupra instanţelor reprezintă o nouă dovadă că independența instanțelor depinde direct de independența lor financiară și că situația gestionării bugetului instanțelor de judecată trebuie urgent mutată în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție sau a Consiliului Superior al Magistraturii – prin punerea în aplicare a Hotărârii Plenului CSM nr. 227/2019.

Față de gravitatea fără precedent a acestei situații, președinții Curților de Apel semnatari ai acestei scrisori vor sesiza Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii in vederea apărării independenţei puterii judecătorești în ansamblul său.

Preşedinţii Curţilor de Apel: Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Cluj, Craiova, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Suceava, Târgu-Mureş

Cu riscul de a-mi petrece restul carierei de magistrat in cercetari disciplinare, cu riscul de a fi sanctionata, imi asum! Plecati acasa, dl Stelian Ion, pseudoministrul injustitiei! Judecatorii nu sunt presul dvs!, a scris pe facebook judecătoarea Adriana Stoicescu.

Sa va fie rusine, dar nu cred ca stiti ce inseamna asta! Nimeni nu a amenintat public un presedinte de curte. Si v-ati gandit ca e timpul, nu? Aveti in sange secretarul de partid care isi cheama “slugile” la raport, nu? Orice minut cu dvs in fruntea justitiei este un pas spre dezastru! Plecati!, mai afirmă Stoicescu.

Consiliul Concurenței a sancționat compania Delgaz Grid SA, membră a grupului E.ON, cu o amendă în valoare de circa 30 de milioane lei (aproximativ 6,1 milioane euro) pentru abuz de poziție dominantă pe piața serviciilor conexe distribuției de gaze naturale, respectiv pe piața serviciilor de verificări și revizii tehnice ale Instalațiilor de Utilizare a Gazelor Naturale (IUGN) în zona de distribuție a Delgaz Grid SA, conform Mediafax.

În conducerea companiei a fost până la alegerile parlamentare de anul trecut Anca Dragu, actualul președinte al Senatului din partea USR-PLUS.

Compania a fost implicată într-o anchetă pentru posibile fapte de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals: 87 de percheziții în București și în 20 de județe din țară au fost efectuate recent de polițiștii de investigare a criminalității economice la sediile firmei de distribuție de gaze Delgaz Grid, subsidiară E.ON România – aceasta din urmă condusă din postul de director general adjunct de Anca Dragu, scria anul trecut  Guvernare.net.

De la începutul anului 2019, Anca Dragu este responsabilă de Afaceri Publice, Reglementare, Comunicare și CSR în E.ON România, compania-mamă a Delgaz Grid, cea care ar fi trimis, potrivit autorităților, date eronate către ANRE, pentru ca Autoritatea de reglementare în Energie să aprobe creșterea tarifelor de distribuție plătite de clienți cu 10,4%. Greu de crezut că membrul consiliului director al unuia dintre cei mai importanți furnizori de utilități din țară nu a știut de această operațiune, care s-ar fi desfășurat atât în 2018, cât și în 2019, nu-i așa?, mai scrie sursa citată.

În ședința PNL de luni ministrul Internelor, Lucian Bode, i-a cerut premierului Florin Cîțu să preia comanda PNRR de la Cristian Ghinea, după eșecul României în fața Comisiei Europene, au precizat surse politice. Și liderul senatorilor liberali, Virgil Guran, unul dintre apropiații lui Ludovic Orban, a transmis în BEX că primarii sunt nemulțumiți de faptul că nu primesc proiecte de la Ministerul Dezvoltării, transmite PS News.

Premierul Florin a anunţat, luni, după ședința PNL, că se va deplasa la Bruxelles în zilele următoare, precizând că, la acest moment, Guvernul trebuie să se gândească la modalităţi de accelerare a creşterii economice, soluţia fiind aceea de a avea un Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă „de succes”.

Ministrul Apărării, generalul (r) Nicolae Ciucă, este solicitat să răspundă la zece întrebări complicate, într-un material publicat pe siteul fostului director al Realitatea TV, Edward Pastia. Pe lîngă întrebări, articolul aduce acuzații severe și face dezvăluiri incomode despre mai-marele armatei române, transmite Inpolitics.

Cînd își face publică lucrarea de doctorat ministrul Ciucă?
Cît adevăr și cîtă manipulare ordinară este în legenda eroului de la Nasiriah, generalul în rezervă Ciucă Ionel Nicolae?
Cît de legală este chemarea în activitate cu grad de colonel a soției fostului șef al Statului Major al Apărării, generalul Ciucă, trecută cu cîteva ore înainte în rezervă cu grad de plutonier major?
Cît de legală este avansarea în grad de general a finului ministrului Ciucă, directorul Oancea de la Cantacuzino și care sunt meritele acestuia?
Cît de legală a fost numirea în funcție și apoi avansarea la gradul de general a șefului DGJ, gl.bg. Cipu Radu Anton?
Care a fost rațiunea modificării Centrului Zonal Sibiu, prin ordin al ministrului Ciucă, pentru a asigura o funcție de colonel fratelui generalului Zisu?
Ce știe despre fondurile operative ale DGIA cheltuite discreționar pînă și de către președinte?
Care este articolul bugetar unde sunt trecute fondurile de război și cum se reportează de la un an la altul?
Care este relația cu americanii de la Raytheon care mai primesc un contract de 300 mil. dolari pentru sistemul de instalații mobile de lansare rachete antinavă? Acesta fiind doar sistemul, care este prețul rachetelor și de unde le cumpărăm?
Cînd se semnează contractul cu Naval Group?

Datele prelucrate de Europa Liberă din surse publice relevă că autoritățile au aprobat în ultimii trei ani uciderea a 138 de urși bruni. 80% din autorizațiile de ucidere a urșilor sunt duse la bun sfârșit de vânători. În privința relocărilor, procentul e de doar 30%.

Covasna și Harghita sunt de departe județele unde au loc cele mai multe „recoltări”, eufemismul autorităților pentru împușcarea animalelor protejate considerate periculoase.

Ultima derogare acordată de Ministerul Mediului și Pădurilor a fost publicată în Monitorul Oficial pe 4 mai, cu o zi înainte ca știrea uciderii ursului Arthur de către prințul Emanuel de Liechtenstein să facă înconjorul planetei. Ordinul 687 a fost semnat la minister pe 27 aprilie. Cu o zi înainte a primit avizul Academiei Române. Semnătura acestei instituții e necesară, potrivit legislației, pentru orice derogare de ucidere a unui urs brun, specie protejată în România.

Derogarea intrată în vigoare în a treia zi de Paște urmează să fie pusă în aplicare de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Târnăva Mare, care are la dispoziție până pe 30 iunie să „recolteze exemplarul de urs brun” pentru care a cerut aprobare.

Prima TV a reuşit să intre în posesia blănii ursului Arthur, după ce acesta a fost jupuit, un trofeu pe care prinţul Emanuel de Liechtenstein a dorit să-l aibă cu orice preţ. Blana a fost prelucrată în România şi apoi transportată în Austria, unde îşi are reşedinţa controversatul prinţ.

În lumea vânătorilor, ursul Arthur avea un punctaj estimat la 593, din 600 de puncte posibile. Este un caz unic în Europa, ceea ce confirmă varianta potrivit căreia era unul dintre cele mai preţioase exemplare din fauna Europei.

Prinţul Emanuel von und zu Liechtenstein a venit pe 13 martie în România, pentru o partidă de vânătoare. Austriacul în vârstă de 32 de ani primise autorizaţie pentru a împuşca o ursoaică ce provocare multe probleme într-o localitate din Covasna, însă partida de vânătoare s-a terminat în cu totul alt mod.

Prinţul Emanuel l-a împuşcat pe ursul Arthur, care era monitorizat de mai mulţi ani de cei de la Agent Green şi care era unul dintre cele mai mari din România şi din Europa. Mai mult, ursul a fost împuşcat într-o arie protejată, astfel că autorităţile au anunţat că au deschis o anchetă.

Politica nu e mai e în condițiile astea decît un circ, sunt alergați cîțiva clovni prin arenă ca să distragă spectatorii de la ce e important. Dar puterea din umbră nu e monolitică, nu există un singur Sauron, Iohannis e doar unul care a găsit inelul și l-a pus în deget, dar disciplina nu e perfectă, e o rețea cu un actor dominant, nu o tiranie perfectă. Ca atare, vedem că diverse centre de putere, STS de exemplu, care e urmașul acelei divizii din Securitate care la Revoluție a făcut grave diversiuni soldate cu morți pentru care niciodată nu au dat socoteală, se luptă pe granițele puterii sale cu băieții afiliați altor centre. Și STS e foarte tare, are nu doar datele personale din sănătate pe care le păzește cu gelozie, dar și pe cele electorale, și acuma aflăm că are și toți morții. Între SRI și STS e ca atare ceva concurență, afirmă Alina Mungiu Pippidi într-un interviu pentru România Curată.

FRAGMENTE DIN INTERVIU:

Și asemenea competiție explică și conflictele din coaliție?

Absolut. De exemplu nu doar SIE recrutează din comunitatea română din străinătate, ci toată lumea. SPP are oamenii lui, SRI are oamenii lui, e o cacofonie totală, mai ales că serviciile secrete nu schimbă informații ușor, ei se bănuiesc dar nu împart date. Eu am văzut cacofonia în Republica Moldova, unde adesea se calcă pe picioare, dar la fel e și în diaspora, care e obiectiv strategic de mulți ani, unii reușesc să pună miniștri pe băieții lor, iar alții le dau la gioale că nu respectă frontierele de putere.

De ce a fost sacrificat Voiculescu, dacă era unul de-al lor?

Unul de al cui? De fapt asta e întrebarea. Evident din moment ce premierul a susținut ancheta că de ce s-au călcat frontierele portalului STS serviciul acesta a intrat în conflict cu altul. Nu consilierul civil și voluntar Voinea e un pericol pentru țară, evident, că în weekend a vrut să facă statistici pe platformă, ci cine au bănuit ei că e în spatele lui. Sau mai degrabă au știut, STS nu a permis ingerințe în imperiul lor. (…)

Care a fost miza acestui conflict în coaliție?

Pe sănătate miza a fost cine e țapul ispășitor pentru restricții. Erau demonstrații, și le e frică de George Simion (pe care serviciul secret din Republica Moldova, de exemplu, îl crede agent român, eu mi-am exprimat rezervele pentru că știu că Simion ani de zile nu a avut intrare nicăieri în România, ne ruga pe noi să îl ajutăm, nu e cazul că cei relaționați, ca foștii mei studenți de la SNSPA recrutați de pe băncile școlii și care aveau poziții de editorialiști deși nu știau ortografie, sau erau consilieri la președinție, deși nu ar fi trecut examenul la engleză). Premierul a decis că joacă pe cartea relaxării ca să detensioneze opoziția, nu pe cartea carantinei, Voiculescu a tras invers că altfel plătea el oalele sparte de la ATI și morți, și le-a plătit mai repede. Dar tot acolo s-ar fi ajuns, pentru că exista o tensiune naturală între cele două abordări, mai relaxat înseamnă mai multe paturi ATI și mai mulți morți.

Vor mai fi conflicte în viitor?

Deja începe baletul cine va plăti pentru eșecul PNRR, dat pe mîna unor incompetenți care nu au autoritate nici în țară, nici la Bruxelles. E un bun text de Cristian Unteanu în Adevărul care explică exact cum stau lucrurile. Ce Dzeu, după atîția ani nu știm că irigațiile trebuie prezentate ca un plan de sustenabilitate al ecosistemului, sau că nu o să dea nimeni bani europeni pentru ca să înlocuim țevi în București ca să avem și pe viitor centrale pe gaz și cărbune, ci doar pentru panouri solare? Singurele noastre idei practice sunt piste de biciclete transalpine că avem ministru biciclist? PNRR e echivalentul paturilor lipsă la ATI, într-un sistem în care nu există răspundere politică reală că toți sunt fața publică a unei organizații obscure se caută cine are gradul sau puterea mai mică să fie scos țap ispășitor pentru ceea ce se profilează deja a fi un dublu eșec, nu numai ca depunere, ci și ca realizare, riscăm să ne alegem iarăși cu bani pe care nu avem la ce îi folosi, cînd ne crapă buza după bani la atîtea lucruri. Suntem în continuare cum erau grecii acum 20 de ani, nu am reușit să ieșim din acest model, și știm unde duce el.

Europarlamentarul PNȚCD Cristian Terheș a susținut la Aleph News că la numirea fostei șefe a DNA Laura Codruța Kovesi în fruntea Parchetului European au fost vicii de procedură: „Vă pot spune că au fost niște vicii de procedură. Primul om care va fi trimis în judecată de EPPO, dacă atacă chestia aia, crapă tot”.

Am întrebat diplomați din 2004-2005, de unde a venit chestia că România este cea mai coruptă? A venit chestiunea cu corupția pentru că am fost societate comunistă și unde a fost comunism a fost o problemă. Doar dacă te uiți în istoric ce s-a întâmplat după 2000, a fost o problemă cu o comisie Europeana din perioada respectivă care a fost acuzată de corupție și a și demisionat și atunci ca să găsească pe cineva și mai negru decât ei, au spus avem corupție în România și s-a mers pe chestia asta. Dacă te uiți la numere nu este mai multă corupție aici decât în altă parte. Că trebuia să te lupți cu ea este adevărat. O combați cum o combate toată lumea Dar asta nu înseamnă că faci din asta singurul obiectiv național și de nu știu câți ani de zile, deja de 20 de ani imediat în care noi tot luptăm cu corupția și încă nu am terminat. Păi înseamnă că este o problemă. Mai este un amănunt interesant aici. Toată lumea s-a mirat De ce din 2015 până în 2016 încrederea în Uniunea Europeană a scăzut enorm în România. 25%.În aceeași perioadă a scăzut încrederea în justiție cu 13 la sută, mediafax a publicat o știre cea mai mare scădere de încredere la nivelul Uniunii Europene într-o instituție într-un an a fost cu justiția în România. Când scade încrederea în justiție când tu ai milioane de cauze de dosare în fiecare an și la instanță și la parchete, ai milioane de oameni care într-un fel sau altul sunt implicate fie pe parte penala, civilă, administrativă care o fi și tu nu vorbești de ani de zile decât ia-l pe ăla și omul nu simte că îi se face dreptate la nivel personal, că asta se întâmplă, încrederea scade, dar scade și încrederea in UE cu ea. Și aici avem o problema asta, a afirmat Terheș.

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Presa post-decembristă s-a preocupat intens de elogierea reputatei poete Ana Blandiana, prezentate în sute de articole drept o mare disidentă anticomunistă, o scriitoare de inegalabil talent care a avut curajul de a înfrunta fățiș regimul odios și care l-a nenorocit pe dictator cu porecla ”Arpagic”, dar și prin intervenții vehemente la Europa liberă ori în publicații străine, în care condamna comunismul promovat de nea Nicu. O scriitoare des interzisă și oprimată pentru curajul ei. Chiar așa să fi stat lucrurile, însă?

”Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii din străinătate” scriau de ziua poetei, acum cîțiva ani, prestigiosul ziar Adevărul și revista Historia.

Posibil să fie o confuzie, și poeta să fi criticat Ceaușeștii după revoluție. Pentru că înainte era prea ocupată să le ceară îndurare, să apeleze la toate cunoștințele din sistem în scopul netezirii potecilor către cuplul dictatorial și să obțină diverse favoruri din partea lor.
Nu o spunem noi, ci un foarte înalt demnitar al regimului comunist, Silviu Curticeanu, într-o carte de acum cîțiva ani, în care relatează culisele celebrului scandal produs de motanul Arpagic.
Dezvăluiri care adîncesc anumite mistere plutinde în jurul așa-zisei disidențe a Anei Blandiana.

Să prezentăm faptele, pe scurt.

În biografiile oficiale ale poetei, ea însăși, ori alții, avansează ideea a trei mari suspendări ale dreptului de semnătură pe care le-ar fi suferit scriitoarea.
Prima, în 1959, pe motiv că tatăl său avea dosar necurat, de fost legionar.
Prima ciudățenie, dacă avea dosar neconform, cum a putut poeta să debuteze la doar 17 ani, de pe băncile liceului, practic? Nemilosul regim comunist, în apogeul terorii, descoperise abia postum că noul talent e un pericol?
Să zicem că așa o fi fost.

În 1985, vine a doua suspendare, după apariția, în decembrie 1984, a patru poezii considerate neprincipiale de către regim, în revista Amfiteatru. (Cu doar doi ani înainte, Blandiana și soțul (s.n.) primiseră acordul regimului pentru o deplasare de trei luni în nouă state occidentale.)
Foarte interesant, Blandianei i se ridică suspendarea după doar trei luni, în schimb redacția revistei e, practic, spulberată în cele patru zări, în frunte cu redactorul-șef Stelian Moțiu. Nu e lipsită de substanță ipoteza că poeziile Blandianei fuseseră, de fapt, doar un pretext pentru Elena Ceaușescu să spargă ”cuibul de vipere” de la Amfiteatru, unde Nicu Ceaușescu avea prieteni de pahar de mare calibru, cu invocatul Moțiu în frunte.

În 1988, se produce marea bizarerie.
Deși Blandiana ar fi trebuit să devină, de mult, un personaj-problemă pentru editori, iar lucrările ei periate la sînge, în volumul ”Întîmplări de pe strada mea” reușește să apară legendara, de acum, poezie cu motanul Arpagic care i-a adus a treia suspendare, e vorba de ”O vedetă de pe strada mea”.
Este singura poezie din cele trei volume avîndu-l ca erou pe Arpagic, apărute în acei ani, cu potențial exploziv: paralela cu Ceaușescu e de netăgăduit. Mai existase într-un volum anterior o poezie în care motanul ”producea” curent electric într-o vreme cînd acesta era raționalizat, dar versurile nu lăsau să răzbată cine știe ce, totuși.

În august 1988, Blandiana primește a treia suspendare, care durează pînă la revoluție.
După revoluție, ea a recunoscut că a făcut un memoriu către familia Ceaușescu, pentru a fi iertată, dar a făcut să sune asta ca un fel de amenințare la adresa dictatorului.

„Când s-au împlinit şase luni de la interdicţie, la 3 martie 1989, am scris o scrisoare adresată lui Ceauşescu, pe care am depus-o la Registratura CC al PCR; apoi am mai lăsat copii, «spre ştiinţă», în alte 22 de locuri: la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (numele Ministerului Culturii din epocă); la Academia de Ştiinţe, la Academia Română; la agenţiile de ştiri; la Uniunea Scriitorilor; la ziarele principale etc. În memoriu spuneam că faptul că fusesem interzisă era, potrivit legilor ţării, ilegal, deoarece mi se lua dreptul la muncă, care este un drept inalie­nabil.
Cele 22 de copii le-am depus nu pentru că speram să-mi răspundă cineva (presupuneam că n-o să primesc nici un răspuns, ceea ce s-a şi întâmplat (s.n.)), dar doream să trimit scrisoarea în străinătate – pentru că mai rea decât interdicţia era camuflarea interdicţiei – şi nu voiam să fiu, logic, singura care ar fi putut-o face”.
Și poeta s-a ținut de cuvînt, trimițînd scrisoarea în străinătate.

Conform spuselor ei, deci, Ceaușescu nu a ținut cont de memoriul primit.
Și totuși, minune maximă: în luna mai 1989, prestigioasa editură Minerva, în colecția Biblioteca pentru toți, îi publică un volum cu cele mai frumoase poezii, într-un tiraj de 100.000 de exemplare. În tot anul 1989, un singur poet a mai beneficiat de onoarea publicării la BPT, un anume Mihai Eminescu.

„La vreo două luni după ce am scris scrisoarea, am fost chemată, deşi nu eram membră de partid, la Comitetul Central, la Secţia Cultură, unde era şefă Emilia Sonia(…) «Vreţi să faceţi scandal», a repetat ea, «ei bine, n-o să vă folosească scandalul – vă publicăm cartea»”.

Mai pe românește, comuniștii i-au publicat cartea în plină suspendare pentru că s-ar fi temut de scandal.

Așa o fi fost.
Dar, sunt voci care susțin cu totul altceva.
Silviu Curticeanu, fost membru al MAN și al CPEx, un apropiat al lui Ceaușescu, are o variantă sensibil diferită într-o carte apărută acum niște ani: Ana Blandiana s-a făcut luntre și punte în 1988, după suspendare, să obțină iertarea Ceaușeștilor, intervenind la cel despre care se spune că îi era protector, Gogu Rădulescu, pentru a-i obține o audiență la Ceaușești. Iar acesta, mai departe, la alte relații.
Conform lui Curticeanu, poeta susținea în amintitul memoriu că nu avusese nicio intenție de a sugera o paralelă între Arpagic și Ceaușescu și că toată vîlva fusese creația ”unor răuvoitori”.
Niște răuvoitori care au reușit, totuși, să o tranforme pe Blandiana – ”pe care eu și tovarășul am ajutat-o atît” (Elena Ceaușescu dixit) – în mare disidentă anticomunistă.

Prezentăm mai jos fragmentele din cartea lui Curticeanu, cu speranța că, într-o zi, poate va ieși la lumină și memoriul Anei Blandiana către Nicolae Ceaușescu: