Articolul îi aparține lui Kadri Gursel, editorialist al ziarului Cumhuryet. El spune că primele semne în acest sens au venit la câteva zile după eșecul loviturii militare.
La început, Erdogan s-a arătat extrem de încrezător în el însuși, dar primul semn de schimbare a venit pe 20 iulie când principala grupare de opoziție, Partidul Popular Republican (CHP), a primit permisiunea de a organiza un „miting pentru democrație”, tocmai la Piața Taksim. Și aceasta, după o interdicție de trei ani de a se manifesta în același loc.
În aceeași zi, el a dat semne că a suspendat planul său pentru un regim prezidențial, un plan care polarizează societatea. „Vom rămâne în interiorul sistemului democratic parlamentar”, a declarat Erdogan pentru Al Jazeera.
La 25 iulie, Erdogan l-a invitat pe liderul CHP Kemal Kilicdaroglu și pe președintele Partidului Acțiunea Naționalistă (MHP), Devlet Bahceli, la palatul său, pentru consultări. Apoi a anunțat că retrage toate cazurile de calomnie împotriva Kilicdaroglu și Bahceli. La scurt timp a mers chiar mai departe, oprind procesele împotriva a sute de persoane acuzate de „insultarea” președintelui.
În cele din urmă, Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), a atârnat un portret uriaș al lui Mustafa Kemal Atatürk, chiar pe fațada sediului din Ankara. Ceea ce i-a șocat pe mulți, având în vedere aversiunea islamilștilor turci pentru omul care a abolit califatul și a fondat Turcia modernă și seculară. În urmă cu doar câteva luni, greii AKP aveau în vedere mai curând îndepărtarea secularismului din constituție. De ce caută, așadar, Erdogan, unitatea națională, cât timp, de-a lungul ultimilor 14 de ani, el a optat în mod constant tocmai pe polarizarea societății, pentru a-și consolida puterea?
Motivele sale trebuie căutate mai curând în străinătate. Și trebuie să vedem modul în care lumea a reacționat la tentativa de lovitură de stat.
Reacțiile de solidaritate dinspre Occident au fost la nivelul minim cerut de eticheta diplomatică. Și solidaritatea exprimată de lumea arabă și musulmană a fost sub intensitatea așteptată.
Mai mult, la 19 iulie, o convorbire telefonică cu președintele Barack Obama i-a adus lui Erdogan o stare de anxietate. Conținutul discuțiilor nu este cunoscut, dar Ankara a perceput în mod clar o amenințare dinspre Statele Unite.
Erdogan a înțeles că a devenit izolat pe plan internațional. Iar întâlnirea cu președintele Vladimir Putin, programată pentru 9 august, face parte din efortul de a sparge izolarea.
Cu toate acestea, să nu ne facem iluzii că lovitura de stat eșuată l-a schimbat pe Erdogan într-un mod pozitiv. El este pur și simplu într-o retragere forțată și e prematur să ne facem speranțe.