de Adriana Stoicescu, judecător
Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.
Hotărâtă să să ajut o vecină, mă îndrept voiniceşte spre Finanţe să pun, cum ar veni, o întrebare.
Intru ca tot omul, cu căciula în mână, la propriu şi mă duc la registratură.
Din spatele geamului o … doamnă.
Mă rog….
Doamna completează ceva. Aştept. Respir încet să nu o deranjez.
Respir ceva mai „apăsat”.
Îşi ridică privirea spre mine.
O privire de marchiză ce dă nas în nas cu mujicul nespălat.
Nu zice nimic, mă priveşte dispreţuitor. Decât.
„Bună ziua, îmi cer scuze că vă deranjez, aş avea nevoie de o informaţie”
Se aude un glas cavernos: ” a doua uşă pe stânga”.
Mulţumesc politicos şi plec.
La a doua uşă dau peste un domn rotofei şi, surpriză, zâmbitor.
Explic speţa ” Ce trebuie să facă proprietarul în cazul încetării unui contract de închiriere?”
Se întoarce omul cu tot cu scaun , ia de pe raft 2 hârtii şi mi le dă:”să completeze”.
Mă uit, zic „nu vrea să încheie un contract ci să rezileze”.
Căci hârtiile erau 2 exemplare ale unui…contract de închiriere.
Zice omul rotofei şi la fel de zâmbitor:
” Completaţi DIN NOU contractul de închiriere, în plus, pe pagina 2 aveţi rubrica încetat la data de…. O completaţi şi pe aia”.
Zic „nu ar fi mai bine să aducă vechiul contract şi să completeze acolo data încetării?”
Răspuns scurt şi la obiect „NŢŢŢŢŢ”.
Bun, ca să rezum:
În România anului 2025 proprietarul trebuie să completeze de mânuţă, de 2 ori, că nu cred că mai există indigo, acelaşi contract de închiriere, ca să îl poată rezilia.
Acu, întreb ca prostul, că şi aşa m-a făcut unul blondă, tută şi PROASTĂ RĂU:
Nene, noi vorbim despre IA?
În România?
Noi mergem la război să apărăm Ucraina?
Dăm jos drone şi „aveoane”?
Suntem ultima speranţă a apărării Europei pe flancul de est?
Bine, tată!
