Apărarea aeriană a NATO în Europa are propriile vulnerabilități, care au fost expuse prin utilizarea pe scară largă a dronelor, scrie The Economist.
Printre probleme, publicația enumeră:
- multe sisteme de apărare aeriană au fost transferate în Ucraina;
- unele dintre dronele anti-intruziune sunt mici și pot fi fabricate din plastic spumat – radarele pur și simplu nu pot distinge astfel de dispozitive de alte interferențe, aceste drone sunt „ținte false”, nu este rentabil să se utilizeze sisteme scumpe împotriva lor;
- dependența de SUA: Președintele Donald Trump ar putea redirecționa unele forțe către alte domenii, iar Europa nu va fi pregătită să umple aceste goluri.
- Sistemul de apărare aeriană al NATO este alcătuit din mai multe componente:
- 14 aeronave de avertizare timpurie și control aeriene, de obicei cu baza în Geilenkirchen, Germania, și un roi de drone RQ-4D Phoenix sunt folosite pentru a detecta amenințările;
- avioane de vânătoare desfășurate în Europa de Est. De asemenea, acestea pot detecta amenințări, escorta intruși și doborî ținte aeriene;
- Pe uscat, sunt desfășurate forțe de apărare aeriană – atât sisteme Patriot europene, cât și americane. Pe mare, distrugătoarele îndeplinesc o funcție similară.
- Multe dintre aceste elemente sunt integrate într-un sistem integrat de apărare aeriană și antirachetă, gestionat de Comandamentul Aerian Aliat al NATO, cu sediul în Ramstein, Germania. Acesta are două Centre de Operațiuni Comune ale Forțelor Aeriene, unul în Germania (responsabil pentru zona de la nord de Alpi) și unul în Spania (în sud
