de Adriana Stoicescu, judecător
S-a supărat Golanul, șeful curții și l-a trimis acasă pe Păcălici.
Bine, întâi l-a tras de bretele, i-a tras un șut în fund și un bobârnac sănătos.
A strigat cât poate el de tare, l-a amenințat, ăsta mic nu și nu, că el e corect și nu fură și nu minte.
Până când Golanul s-a plictisit de atâtea minciuni.
Ce naiba să facă cu așa un partener?
Fotbal nu știe să joace, trage mereu de timp, se ceartă non stop cu arbitrul și dă vina pe toată lumea, mai puțin pe sine, că e prost.
Nici nu vrea să învețe nimic, că știe el că ”las că merge și așa”.
Plus că l-a prins Șefu că minte de îngheață apele și duce vorba de la o echipă la alta.
E maestru la trădări….
Ce să facă cu el?
Echipament nu are, de cele mai multe ori e nespălat și le fură mâncarea sub pretextul repunerii în joc a mingii.
Păcălici a dus de nas multă lume, mult timp dar se pare că a uitat ce l-a învățat bună-sa, cu ulciorul ce nu merge de prea multe ori la fund.
A mai pățit-o el de multe ori, de-a lungul vremii, dar parcă e din ce în ce mai rău.
Și, desigur, alții sunt de vină, cum ar fi copiii ăia răi dintr-a șasea, cei care vor să-i fure mâncarea de-abia încropită de mă-sa mare, altă puturoasă care nu face nimic toată ziua, doar șede și trage din țigară.
Și acum Păcălici și-a luat-o.
Rău.
Dar tot nu va învăța nimic.
O să pună la punct un plan de răzbunare ce se va sparge tot în capul lui, dar e muuult prea prost ca să știe asta și să se oprească.
Să plece demn din curte, să meargă să învețe să joace corect, să se spele și să își ia un echipament cum trebuie că poate așa îl iartă Golanul după câte tâmpenii a făcut.
Slabe speranțe, e drept, dar până la urmă, dacă o ține tot așa, o să-l măture valul și nu va rămâne nimic din el.
Doar o minge dezumflată și nește ”bascheți” uzați ce vor deveni jucării pentru câinii vagabonzi ai satului numit Terra.
