de Adriana Stoicescu, judecător, Tribunalul Timiș
Timisoara nu este un concept steril, bun de analizat in discutii savante, la un post fitos de TV. E doar un alt fel de a spune “te iubesc”.
Timisoara nu e o insigna pe care ti-o pui in piept, ca sa pari primenit si cu staif.Timisoara este o inima uriasa care bate cand in ritm de Lepa Brena cand de ceardas, si din cand in cand de doina de Banat, sfasaietor de trista.
Timisoara e Lumina noastra. Pentru noi, astia care vorbim de mici limba faina a Banatului, Timisoara e cel mai frumos oras din lume.
Cum ati putea voi, biete vinituri, sa intelegeti ca orasul asta respira omenie si drag de cel de langa tine, indiferent ca-i zice Zoli sau Goran, Gheorghe sau David?Cum naiba sa intelegeti ca orasul asta, care miroase a libertate, te imbie de dimineata pana seara sa fi bun si intelegator, politicos si rabdator, pentru ca asa au fost bunicii nostri?
Si asa am fost si noi crescuti….Cum ati putea voi sa intelegeti semnificatia plimbarii pe Corso, duminica la pranz, dupa Slujba de la Catedrala si inaintea pranzului obligatoriu cu zupa de gaina, crumpi fierti cu sos de rosii, o tira de sarme si musai toarta?
Cum Dumnezeu aveti tupeul sa ne spuneti ca orasul asta va apartine? Ca il intelegeti? Ca il iubiti? Orasul asta nu va fi niciodata ce vreti voi, ci doar ce vrea el: o oaza de frumos intr-o mare de mizerii, o oaza de normalitate intr-o lume intoarsa cu susul in jos!
Puteti sa ne tineti in frig, nu-i bai!Puteti sa ne infometati, nu-i bai!N-aveti cum sa distrugeti spiritul Timisoarei!Dar, nu ne fortati mana….