Categorie: Dezvaluiri

Dupa trei luni in care activitatea Consiliului National al Audiovizualului (CNA) a fost blocata din cauza ca au expirat mai multe mandate, comisiile de cultura din Parlament au validat luni, 26 aprilie, inlocuitorii propusi de catre Putere.

Printre cei patru candidati votati de catre comisiile de specialitate se regasesc nume controversate.

Astfel, din partea guvernului a fost propus fostul deputat Ionel Palar, fost presedinte al PNL Bacau, cu patru mandate de deputat la activ. La alegerile locale din 2020, liberalul nu a mai prins un fotoliu in Parlament.

Dupa trei luni in care activitatea Consiliului National al Audiovizualului (CNA) a fost blocata din cauza ca au expirat mai multe mandate, comisiile de cultura din Parlament au validat luni, 26 aprilie, inlocuitorii propusi de catre Putere.

Printre cei patru candidati votati de catre comisiile de specialitate se regasesc nume controversate.

Astfel, din partea guvernului a fost propus fostul deputat Ionel Palar, fost presedinte al PNL Bacau, cu patru mandate de deputat la activ. La alegerile locale din 2020, liberalul nu a mai prins un fotoliu in Parlament.

In 2011, Palar a intrat in atentia presei dupa ce o investigatie DIICOT a dezvaluit ca liberalul a beneficiat de serviciile sexuale ale unor prostituate din reteaua Andreei Marta.

Ba mai mult, procurorii au precizat atunci ca Palar a ramas dator unei cliente, dupa ce a platit doar 250 de euro, in loc de 300, cat era stabilit.

Conform CV-ului sau publicat pe site-ul Camerei Deputatilor, Palar a obtinut diploma de licenta in marketing la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, iar mai apoi a facut un master in „Management si legislatie in industrie, administratie si servicii” la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iasi.

De Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Fără îndoială, România rămîne o țară haotică în care, pentru cei mai mulți dintre cetățeni, nimic nu se leagă, mai ales cînd e vorba de informații furnizate de autorități. Informații și declarații care în loc să lămurească, provoacă maximă confuzie, dar poate asta se și urmărește. Marile contradicții în chestiunea pandemiei sunt dublate de evenimente dubioase precum cele ținînd de DGIA; vedem eforturi tot mai disperate de salvare a imaginii grav afectate a instituției, iar expulzarea așa-zisului spion rus se înscrie clar în peisaj.

Am aflat ieri, brusc, că România a decis să expulzeze un diplomat rus, adjunct al atașatului militar de la ambasada Moscovei la București. Un comunicat oficial sec informează:

„Ministerul Afacerilor Externe informează că autoritățile române au decis declararea persona non grata pe teritoriul României a domnului Alexey Grishaev, adjunct al atașatului militar în cadrul Ambasadei Federației Ruse la București, având în vedere că activitățile și acțiunile sale contravin prevederilor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961. Aceste elemente au fost comunicate părții ruse astăzi, 26 aprilie 2021, cu prilejul convocării la sediul MAE, din dispoziția ministrului Bogdan Aurescu, a ambasadorului Federației Ruse la București, domnul Valery Kuzmin”.

În cîteva ore, începe sarabanda mediatică: varii organe de presă și influenceri de top primesc pe surse și livrează mai departe informații ”beton”, cum că expulzatul e agent al GRU, serviciul de informații al armatei ruse, că racola oficiali români pentru a afla informații din guvernul României ori despre trupele NATO etc.

Foarte interesant, bună parte din respectivele organe citează surse proprii, în timp ce altele doar lasă de înțeles asta, ceea ce schițează un tablou spectaculos: un ditamai cazul de spionaj implicînd Kremlinul devine în cîteva ore mai accesibil presei decît numele celui care ar fi amenințat-o pe Maia Morgenstern.

La fel de rapid apar și ”decriptările” deciziei MAE: un mesaj către aliați că se pot baza pe România, care nu e sat fără cîini, și unul de amenințare către Moscova, să stea în banca ei și să nu se mai lege de NATO dacă vrea să nu sufere repercusiuni din partea noastră.

Încercăm să ne oprim din rîs și să continuăm într-o notă sobră.

Care să fie explicația deranjului mediatic?

Să o luăm metodic.

Nicio sursă oficială nu a suflat vreo vorbă despre spionaj.
Cînd acesta e motivul oficial, nu se ține secret, ci e prezentat public.

În 2010, rușii au arestat un diplomat român, Gabriel Grecu, în flagrant de primire a unor informații, și l-au expulzat anunțînd explicit că a spionat, ba chiar prezentînd și filmul acțiunii.

Italia a expulzat la finele lunii trecute doi diplomați ruși anunțînd oficial că aceștia erau suspectați de spionaj.
Bulgaria a arestat, tot luna trecută, șase ruși, nu doar Parchetul bulgar ci și însuși premierul Boiko Borisov anunțînd public că aceștia erau spioni și cerînd tot public Rusiei să înceteze cu spionajul în Bulgaria. Doi dintre ei, diplomați, au fost ulterior expulzați. În septembrie anul trecut, alți doi diplomați ruși fuseseră expulzați din Bulgaria sub acuzația oficială de spionaj militar.

Exemplele pot continua cu duiumul.
Concret, cînd o țară obține probe ori indicii și expulzează diplomați străini sub acuzația de spionaj, o spune public, ca să se știe.

În România, nicio oficialitate nu l-a acuzat pe Alexey Grishaev de spionaj, s-a mulțumit să-i anunțe expulzarea și atît.
Nici nu era obligată să o facă.
Convenția de la Viena din 1961, care reglementează relații diplomatice, spune clar:

Articolul 91.
Statul acreditar poate oricînd, şi fără a trebui sa motiveze hotărîrea, să informeze statul acreditant ca şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul misiunii, după caz.

Un diplomat poate fi expulzat pentru foarte multe motive, în primul rînd pentru fapte penale, de la viol la conducere sub influența alcoolului. Neputînd fi anchetați, judecați, condamnați, grație imunității diplomatice, ei sunt doar livrați pachet țării-mamă.

Oficial, Grishaev putea să fi comis multe alte fapte sau niciuna. Convenția nu impune motive obiective pentru expulzare. Nu știm oficial nici că era agent al GRU, putînd fi, teoretic, un militar de la orice altă armă. Dacă ar fi fost agent deplin acoperit al serviciului rus, nu ar fi știut asta cu precizie nici mari oficiali ruși. Bănuiala e una, certitudinea e alta.
O știe cu precizie și o anunță, în schimb, o parte a presei române. Spre deosebire de presa străină, care nu pomenește despre spionaj și punctează ”Romanian authorities did not provide further details” (autoritățile române nu au furnizat alte detalii).

Evident, expulzarea rusului trimite cu gîndul, firesc, la încadrarea României în evenimentele ultimei perioade, în care țări din NATO dau afară pe capete diplomați ruși. Am mai făcut-o și acum trei ani, cînd, alături de alte state europene, am expulzat un diplomat rus în urma cazului Serghei Skripal – fostul agent rus otrăvit la 4 martie în Marea Britanie.

În asemenea situații, nu se motivează expulzările, fiind subînțeles că e o decizie de solidaritate cu state aliate.
În 2018, MAE român s-a mulțumit doar să confirme informația expulzării, fără alte precizări.

Acum, însă, se distribuie în masă, pe surse, informația că e categoric vorba de spionaj militar.

În plus – atenție mare! – vine premierul României și spune exact pe dos decît cel al Bulgariei, că acțiunea nu are nicio legătură cu expulzările de diplomați ruși ale ultimei perioade în cadrul amplei campanii de intimidare a Moscovei de către statele NATO, cu SUA în frunte.

„Referitor la comunicatul de astăzi, eu nu aş lega-o pe seama unei campanii sau unei reacţii solidare cu ceea ce se întâmplă în alte ţări. În România a fost o decizie luată, asumată şi am mers mai departe. A fost o decizie pe care o luăm şi nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în alte ţări din UE”, a declarat premierul la TVR 1.

Din acest moment, poziția înaltului oficial român, ale influencerilor și relatările pe surse ale presei se leagă între ele.
Iar motivul, în opinia nostră, transpare clar.

România s-a văzut nevoită să intre în hora de ultimă oră a expulzării de diplomați ruși, alături de Cehia, Slovacia, Bulgaria, țările baltice, Polonia, Italia șamd.
Dacă tot a trebuit să facă asta, însă, de ce nu s-ar obține și un oarece profit pe seama manevrei?

Fluturînd neoficial teza spionajului militar, se induce clar ideea că ”spionul GRU” a fost prins cu rața-n gură de omologii lui români, adică cei de la serviciul secret al armatei.
Aceeași structură care, aflam zilele trecute de la Klaus Iohannis, e atît de eficientă încît, grație ei, România livrează ”altora” informații despre conflictul din Ucraina.

DGIA culege superinformații despre manevrele rusești care sperie mapamondul, uimește și îndatorează aliații din NATO, prinde spioni ruși, ce mai, dormim mai liniștiți știind că avem asemenea jamensbonzi în straie militare.

Este exact strategia de imagine necesară acoperirii unui scandal de asemenea proporții încît ar fi trebuit să zguduie din temelii guvernarea de dreapta, să ducă la demisiile ministrului Apărării, a șefului DGIA și la o ședință de urgență a CSAT pe marginea unei imense vulnerabilități a securității naționale.

E vorba, desigur, de arestarea nr.2 în DGIA, acum două luni, sub acuzația – deja recunoscută de el în anchetă – că a delapidat bani în folos personal din fondurile operative de război ale serviciului.
Se întîmpla asta în noiembrie 2018.
DGIA a avut nevoie de mai bine de doi ani pentru a sesiza fapta și a anunța Parchetul militar, care l-a arestat pe generalul Iulian Gherghe, mîna dreaptă a generalului Marian Hăpău, șeful serviciului și un mare apropiat al ministrului Nicolae Ciucă.
Același Hăpău care i-a angajat lui Ciucă soția și cumnatul la DGIA.
Și același Ciucă despre care se aude că Iohannis îl vrea viitor premier, la un moment dat, dacă nu chiar lider al PNL și viitor candidat prezidențial.

În Cehia, acum opt ani, guvernul Petr Necas a căzut de la putere după ce s-a aflat că șefa lui de cabinet se ocupa cu trafic de influență, ba chiar folosise serviciul secret al armatei pentru a o spiona pe soția șefului său, pe fondul unor chestiuni amoroase.

În România momentului, nu o secretară, ci ditamai șefii serviciului secret al armatei delapidează bani în folos personal, bani din care, aflăm din ancheta asupra lui Iulian Gherghe, că, adesea, sunt folosiți pentru mituirea unor politicieni – și e dat numele președintelui Iohannis – dar nu vine nici măcar o demisie de nivel 3-4.

Din contră, aproape imediat se declanșează o amplă operațiune de lustruire publică a DGIA – ”Spaima rușilor”.

Corupția de la vîrful armatei devine peste noapte competență, eficiență și eroism.

Președintele Klaus Iohannis merge azi braț la braț cu ministrul Apărării și cu șeful Statului Major al Apărării, generalul-locotenent Daniel Petrescu, în cadrul unei operațiuni străvezii de imagine, pretext oferit de ”Ziua veteranilor de război”, și împachetează, înduioșător, cadouri pentru bătrînii rezerviști. Președintele ține aproape de Armata țării. În anii anteriori, președintele se mulțumea doar cu niște mesaje de ziua veteranilor, livrate de consilieri.

De la vîrful statului se dau semnale disperate de susținere a tandemului Ciucă-Hăpău, confruntat cu lovituri teribile în ultimele luni.

Să fie, oare, îndreptățit analistul Ion Cristoiu să se întrebe ”Costumul de ski o fi singurul cadou făcut președintelui de către DGIA?”.

De Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Spectaculoasă evoluție a evenimentelor: nu doar că gen. Marian Hăpău, șeful Direcției Generale de Informații a Armatei (DGIA), nu a fost nevoit să demisioneze după ce mîna sa dreaptă, ani de zile, a fost prinsă cu banii serviciului în teșchereaua proprie și se află sub anchetă penală. O demisie care ar fi venit în orice stat de drept. Dimpotrivă, însă, generalul Hăpău e mîngîiat pe cap public și lăudat la extrem exact de omul are ar fi fost obligat să-i ceară demisia după scandal, Klaus Iohannis.

În calitate de comandat suprem al armatei române, președintele Iohannis ar fi fost primul care să reacționeze nemilos aflînd că banii destinați operațiunilor de intelligence ale acesteia se transformă în vile și mașini, ne referim la arestarea recentă a nr.2 în DGIA, generalul Iulian Gherghe după ce s-a aflat că și-a luat vilă din acei bani.
Dar comandatului suprem al armatei nu i-a tresărit un mușchi.

Ulterior, din ancheta penală se scurge în presă o informație la fel de explozivă: de ani de zile, din banii serviciilor, inclusiv DGIA, se fac cadouri consistente politicienilor. Și este menționat explicit președintele Iohannis, care, potrivit generalului anchetat, ar fi primit de la DGIA un echipament de schi.
Comandantului suprem nu i-a tresărit un mușchi nici de data asta. Nicio dezmințire, deși ocazii a avut. Nicio reacție, de niciun fel.

Pînă deunăzi, cînd președintele nu doar că nu ridică din sprîncene confruntat cu situația de la DGIA, dar chiar îi laudă la scenă deschisă.

Întrebat, astfel, despre conflictul ucrainean cu rușii, președintele răspunde:

”Situația este îngrijorătoare. Au apărut tensiuni în regiunea Mării Negre, cu accent special pe zona de graniță de Est a Ucrainei. Noi urmărim cu foarte mare atenție aceste lucruri, deci să nu-și imagineze cineva că noi stăm și așteptăm informații de la alții. Nu, noi dăm informații altora, fiindcă avem servicii foarte performante pe această zonă. Am avut mai multe discuții cu ministrul Apărării și cu alți conducători de servicii specializate, cunoaștem foarte bine situația din teren și tensiunile care se creează acolo ne preocupă foarte mult. Suntem extrem de îngrijorați. Însă situația este una care trebuie extrem de atent evaluată nu doar militar și securitar, ci și diplomatic, și acest lucru îl facem. Iar întrebarea despre CSAT – da, într-adevăr, voi convoca pe săptămâna viitoare o ședință a CSAT dedicată special acestei zone de tensiune din Marea Neagră și acumulării de trupe pe granița de Est a Ucrainei. Nu vreau să intru în foarte multe detalii de tip militar, nu este cazul, nu se face, dar vreau să-i asigur pe români că noi suntem pe fază”.

”Servicii foarte performante”, ”noi dăm informații altora”, ”noi suntem pe fază” etc. Toate astea, evident, grație serviciului de informații al armatei.
Cum să se mai pună problema demiterii unui șef de serviciu atît de competent, precum generalul Marian Hăpău?

”S-a pronunțat indirect Klaus Iohannis.
Elogiind deșănțat activitatea DGIA!
Să fie clar că Serviciul secret al Armatei e sub protecția sa. Costumul de ski o fi singurul cadou făcut președintelui de către DGIA?” se întreabă, pe blogul său, pe bună dreptate, analistul Ion Cristoiu, primul care a sesizat ciudățenia din declarația președintelui de acum patru zile. 

Acum, căutînd pe goagăl altceva, dau peste exclusivitatea din G4media în care se spune frumos, cu subiect şi predicat, despre cum a fost condamnată de instanţă pîrîta Mihăilă (n.red-Ioana Mihăila, ministrul Sănătății) pentru construcţia ilegală a unei mansarde în clădirea în care face bani grămadă soţul ministresei cu firma de familie Clinica Medena, firmă înregistrată pe sereleul Osteoprotect unde soţul, Marius Călin Mihăilă, medic radiolog, e unic acţionar. Căutată de jurnalişti pentru lămuriri, Ioana Mihailă s-a dat lovită. În schimb, s-a dus iute să doneze sînge, că probabil cineva i-a spus că aşa se contracarează articolele de presă nasoale. Soţul a putut fi contactat, dar singurul răspuns la toate întrebările legate de respectivul proces în instanţă, precum şi la cele privind averea familiei a fost „nu ştiu”. Ioana Mihăilă are şi ea firma ei, sereleul Dermalite, în comuna Sânmartin din Oradea. Aţi crede că medicul endocrinolog făcea chestii şi trestii de endocrinologie, p-acolo, nu? Păi, da, făcea chestii. Făcea epilări definitive şi tratamente corporale pentru tănticile cu bani, iar în unele fotografii de pe site-ul cabinetului putea fi admirată în plin proces de dat flocii jos de pe cracii unei tăntici. Pozele au fost însă rapid şterse de pe site după apariţia poveştii în presă, a scris pe facebook Daniela Tobă, fost şef birou relaţii publice şi colonel în cadrul STS.

Devin curioasă citind materialul, aşa că mă întorc pe goagăl să caut cv-ul Ioanei Mihăilă. Îl găsesc. Citesc. Mă distrez. Cariera bănoasă de epilatoare-şefă nu există în acel CV. În dreptul perioadei în care în realitate defrişa picioare şi mustăţi şi inghinal (2012-prezent), Ioana Mihăilă a scris în CV că cică făcea management medical, negocia cu furnizorii de aparatură medicală şi scria proiecte cu finanţare europeană. Aceeaşi chestie o pune şi în dreptul perioadei în care a prestat la firma soţului, Clinica Medena (2014-prezent). Ca medic endocrinolog a lucrat efectiv doar 2 ani de zile (2011-2013), la o firmuliţă din Oradea. E drept, ministresa are doctorat. Unul pe medicină generală. Una peste alta, tot cv-ul ei e construit cu accent pe management, pe fonduri europene, pe relaţii cu furnizorii de echipamente medicale, adicătălea fix pe ce trebuie ca să urci politic în funcţia de ministru al sănătăţii. În privinţa caselor, terenurilor, banilor grei vehiculaţi în familia Mihăilă, precum şi a sumelor date partidului, vă las să citiţi singuri în G4media, că mi-e lene să mai scriu atîtea zerouri la ora asta din noapte. PS – Faza simpatică e aceea că Ioana Mihăilă a fost dată în judecată pentru mansardă de către primăria Oradea condusă de un penelist. A naibii coaliţie, ce ghiduşii ţîşnesc mereu din ea…. Faza mai puţin simpatică e aceea că neregulile lucrărilor la acea clădire au fost descoperite de inspectorii de la Poliția Locală în martie 2017, cînd au şi amendat-o cu 1.000 de lei. De atunci şi pînă în septembrie 2020, cînd a fost dată în judecată, nu a făcut nimic pentru a remedia situaţia şi pentru a intra în legalitate. Asta spune ceva, nu?, mai scrie Tobă.

Primăria Timișoarei a angajat-o pe Corina Șuteu, autodeclarat expert cultural, prin firma sa de apartament, Insula 42, pe post de consultant extern pentru programul ”Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”. Pentru „doar” 10.000 de euro pe lună. Ea a devenit cunoscută în urma unui scandal celebru la New York, legat de poneiul cu zvastica, scrie Evenimentul Zilei.  

Potrivit unui document dezvăluit de Ziua de vest, Șuteu va încasa suma de 132.900 de lei, pentru o perioadă de trei luni, de la primăria lui Dominic Fritz. Plățile vor fi făcute în baza „expertizei în domeniul politicilor culturale a echipei Insula 42”, prin intermediul Casei de Cultură a municipiului Timișoara.

Partenerul ales fără licitație publică (30.000 de euro e pragul până la care nu trebuie organizată decât selecția, nu licitația, conform prevederilor legii achizițiilor publice), Insula 42 are performanțe minore, conform datelor sale de pe rețelele de socializare.

Firma Corinei Șuteu, cunoscută publicului, încă din vremea când a organizat la New York expoziția de desene cu ponei și zvastică, încheiată cu un imens scandal, se va mai ocupa și de „acompanierea procesului de alegere și mandatare  a unui director artistic al  Asociației TM2023.”

Alexander Adamescu a prezentat în fața instanței internaționale de tip comercial de la Washington informații obținute de foști spioni români, plătiți printr-o firmă de la Londra, transmite Radio Europa Liberă.

CE SPUNE RADIO EUROPA LIBERĂ:

Cu ajutorul unor presupuse mărturii anonime și informații obținute de acești investigatori privați, angajați de Nova Group, companie controlată de fiul omului de afaceri, Dan Adamescu, încearcă să obțină în procesul în desfășurare despăgubiri de peste 300 de milioane de euro de la statul român în contul falimentului înregistrat de societatea de asigurări Astra Asigurări. Dan Adamescu a fost trimis în 2016 în judecată de DNA pentru fapte de corupție care au dus la prejudicierea Astra Asigurări cu sume de 800 de milioane de lei. Între timp, omul de afaceri a decedat, dar fiul său se folosește de informațiile strânse de firma sa pentru a scăpa de extrădarea în România, pe de o parte, iar pe de alta, pentru a scoate bani de la statul român.

Dintr-un document obținut de Europa Liberă, trimis de avocații companiei Nova Grup la tribunalul comercial din Washington al Băncii Mondiale, reiese că firma de spionaj care a lucrat pentru Alexander Adamescu a căutat probe compromițătoare despre generalul SRI – Cristian Bizadea, despre fostul procuror-șef al DNA, actualmente procuror-șef european, Laura Codruța Kovesi, de asemenea despre ex-premierul Victor Ponta și șefi din Fisc și ai Autorității de Supraveghere Financiară. Alexander Adamescu a încercat să folosească informațiile obținute de acești investigatori privați ca probe în instanțele britanice care i-au judecat extrădarea în Româna.

Acum, aceste informații sunt reluate și folosite în procesul comercial care se desfășoară în Statele Unite. Ultimul termen al acestei dispute a fost pe 12 aprilie, iar următorul termen va fi în luna iunie.

Raportul prezentat de avocații Nova Group conține însă exclusiv mărturii sub anonimat atribuite unor martori, multe dintre aceste declarații relatând mai degrabă opinii decât fapte. Documentul cuprinde inclusiv afirmații potrivit cărora cancelarul german Angela Merkel ar fi fost implicată într-o conspirație împotriva afacerilor familiei Adamescu.

Scandalul fondurilor operative ale serviciilor secrete folosite pentru cu totul alte scopuri decît apărarea țării ar trebui clarificat de urgență de către procurori, pentru că e vorba de o practică extrem de veche, care se întinde uneori și la nivelul cel mai înalt în stat. După e a amorsat bomba costumului de schi al președintelui Iohannis furnizat de serviciul secret al armatei, jurnalistul Silviu Sergiu revine cu una similară, și anume încercarea eșuată de cumpărare a președintelui Băsescu de către SIE, cu un purcoi de valută, transmite Inpolitics.

”Generalul Iulian Gherghe, fost locțiitor al șefului DGIA, serviciul secret al Armatei, a apăsat pe un veritabil buton roșu. Arestat preventiv pentru delapidarea a circa 180.000 de dolari din fondurile operative de rāzboi ale DGIA, gen. Gherghe a declarat în cadrul anchetei că celebrul costum de schi cu care președintele Klaus Iohannis a apărut pe pârtie la sfârșitul lunii ianuarie a.c. a fost achiziționat din banii serviciului secret” reamintește azi Silviu Sergiu.

”Am publicat în exclusivitate informația pe acest blog, citând surse apropiate anchetei procurorilor Curții Militare de Apel, în care am cea mai mare încredere. Drept urmare, nu mă îndoiesc de veridicitatea ei. Gen. Gherghe a pus pe masa procurorilor o castană extrem de fierbinte. Un sercret al lui Polichinelle în sferele înalte ale puterii, despre care nu vorbește mai nimeni: cadourile primite de politicieni de la șefii serviciilor secrete, cu scopul principal de a fi menținuți în funcții.

Nu știu dacă gen. Gherghe spune adevărul. Poate minte. Poate dorește astfel să îl bage cu forța în scandal pe președintele Klaus Iohannis pentru a-i speria pe procurorii militari și a-și ușura, astfel, propria situație juridică. Un ofițer din serviciile secrete stăpânește destul de bine astfel de tehnici și nu este exclus să le folosească și în interes propriu.

Dacă minte, trebuie menționat că gen. Gherghe își asumă riscurile legale de rigoare, deoarece mărturia mincinoasă este o infracțiune de sine stătătoare, ce s-ar putea adăuga la restul infracțiunilor de care este acuzat: delapidare, fals și uz de fals. Oricum, este treaba procurorilor militari sā stabileascā dacă gen. Gherghe minte sau spune adevărul şi sā constate, eventual, dacā s-au sāvârşit infracţiuni.

Chiar dacă gen. Gherghe spune adevărul, asta nu-l face automat vinovat pe președintele Klaus Iohannis. Este foarte important contextul în care a fost primit un astfel de cadou. A știut șeful statului de la cine este costumul de schi? A știut că a fost cumpărat din fondurile operative ale DGIA? S-a interesat câtuși de puțin de proveniența lui sau a considerat că i se cuvine? Opinia publică are nevoie de răspunsuri la aceste întrebări.

Cadorisirea politicienilor din banii serviciilor secrete este, însă, o practică foarte veche. În activitatea mea de jurnalist m-am întâlnit adesea cu astfel de povești, pe care nu le-am putut scrie, pentru că nu aveam nicio dovadă. Rareori serviciile secrete lasă în urme dovezi ale matrapazlâcurilor lor.

Cred, însă, că este important în context să vă relatez o astfel de poveste, de a cărei veridicitate sunt 100% sigur, deoarece am aflat-o din surse de mare încredere.

Întâmplarea s-a petrecut în anul de grație 2005. La scurt timp după ce a ajuns președintele României, Traian Băsescu se pregătea să efectueze prima sa deplasare în străinătate. Șefi ai serviciilor secrete erau Gheorghe Fulga, la SIE, și răposatul Radu Timofte, la SRI. Ambii erau pe fărașul prezidențial. Gheorghe Fulga s-a gândit, probabil, să-i câștige bunăvoința președintelui și, înainte ca acesta să plece în vizita externă, a cerut să fie primit de șeful statului. Lucru care i-a fost acceptat. Fulga nu a venit singur, ci împreună cu o geantă de mici dimensiuni, căptușită cu cash. Valută forte. Timid, i-a spus președintelui că poate folosi banii dacă dorește să facă cumpărături în străinătate. Erau fonduri operative.

Din informațiile mele, Traian Băsescu a refuzat. Versat, a realizat capcana. Dacă accepta, devenea un captiv al serviciilor secrete. Săvârșea o infracțiune, cu care putea fi șantajat oricând.

Alți politicieni nu au refuzat. Pe când era ministru de Interne, Gabriel Oprea, a fost acuzat de procurorii DNA că a ordonat achiziția unui Audi A8 și a unui jacuzzi, pentru folosință proprie, achiziționate din fondurile operative ale serviciului secret al MAI.

Ar trebui să aflăm lista cadourilor cumpărate din fondurile operative ale serviciilor secrete și beneficiarii lor din politică. S-ar putea întâmpla asta, dacă Justiția ar ieși cu totul din câmpul tactic” mai scrie jurnalistul.

Gândul.ro dezvăluie cum s-a transformat Institutul Oncologic ”Pr. Dr. Alexandru Trestioreanu” București într-un ”lansator” de contracte încheiate prin procedura achizițiilor directe, în prim plan aflându-se chiar managerul spitalului, Bogdan Tănase, dar și Alina Bonciu, asistent medical-șef IOB.

Tănase este bun prieten al fostului ministru al Sănătății Vlad Voiculescu.

Achiziția directă este o modalitate simplă de a achiziționa produse/servicii/lucrări a căror valoare fără TVA, estimată conform prevederilor legale, nu depășește un anumit prag valoric stipulat la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016.

Alături de aceștia, întregind un cvartet financiar de succes, se află liderul CNSLR ”Frăția”, cunoscutul Leonard Bărăscu (zis ”Faraonul”), și Steluța Nicolaescu, director de Îngrijiri la IOB, cea în subordinea căreia se află Alina Bonciu. Cum afacerile și plăcerea merg mână în mână, acest cvartet aduce în atenție și două relații strânse care întregesc imaginea de ansamblu.Managerul Institutului Oncologic București – Bogdan Tănase – se afișează, de foarte multe ori, alături de Alina Bonciu, iar ”Faraonul” Bărăscu de la CNSLR ”Frăția”, cu toate că, oficial, este căsătorit cu Ani Bărăscu, înnoptează cu ”arme și bagaje” alături de Steluța Nicolaescu, directorul de Îngrijiri de la IOB, cei doi împărțind, printre altele, și o vilă din Pantelimon, la periferia Capitalei.

Considerat cel mai bogat lider de sindicat din România, bossul ”Frăția”, Leo Bărăscu, are o relația aparte cu Steluța Nicolaescu

Iată cum s-a construit, încetul cu încetul, o ”echipă” bine sudată.

• Bogdan Tănase, managerul Institutului Oncologic București + asistenta-șefă IOB Alina Bonciu
• Leonard Bărăscu, președintele CNSLR ”Frăția” (dar și al Federației Sanitas) + Steluța Nicolaescu, director de Îngrijiri IOB.

Ambele relații funcționează ireproșabil, iar Leo Bărăscu a dat, mai mult, o dovadă de încredere față de descurcăreața Steluța. Astfel, mașina pe care ”Faraonul” a deținut-o a ajuns la directorul de Îngrijiri din IOB. Totul printr-un ”artificiu” în acte. Este vorba despre un autoturism Suzuki Hybrid (B 973 STE), pe care îl conduce Steluța Nicolaescu, mașina fiind luată de la Bărăscu prin ”intermediarul” Ion Huzu.

Steluța Nicolaescu și Bogdan Tănase apar printre cei care sunt ”prieteni”, pe pagina de Facebook, cu firma Rubicon Editech SRL, considerată ”de casă”, una dintre societățile care încheie contracte cu Institutul Oncologic Român.

Spre exemplu, pe data de 1 februarie a acestui an, Rubicon Editech SRL a ”prins” un contract în valoare de 103.140 lei pentru furnizarea de steplere, aparate de sutură mecanică, plus rezervele necesare.

Aceeași firmă, la data de 18 februarie, a mai încheiat un contract (pentru aceleași materiale), tot în valoare de 103.140 lei.

Achizițiile directe, preferate de conducerea IOB

Managerul IOB, Bogdan Tănase, originar din Buzău, absolvit cursurile UMF ”Carol Davila”, Facultatea de Medicină Generală, devenind medic specialist în Chirurgie Generală în 2018. Din 2013 este medic primar. În 2016, și-a finalizat și pregătirea în Chirurgie Toracică, urmând mai multe cursuri de pregătire și perfecționare în Franța. A profesat în Spitalul Municipal ”Caritas” până când s-a specializat în chirurgie oncologică și s-a transferat la IOB. Până aici, nimic ”anormal”, o carieră medicală și trepte profesionale urcate pas cu pas.

Ca șef al IOB, are obligația să verifice înainte de avizare achizițiile unității medicale. Procedura prin care se realizează o achiziție directă urmează câțiva pași bine stabiliți, iar Institutul Oncologic București nu poate face excepție de la regulă.

Conform procedurilor, după ce se stabilește necesarul de medicamente, echipamente medicale diverse, consumabile medicale și de protecție, materiale de curățenie, prestări servicii de spălătorie și curățenie, mentenanță, urmează traseul avizărilor, care în IOB este următorul:Asistenta-șef a instituției – Alina Bonciu – este persoana care întocmește un raport cuprinzând necesarul respectiv, la nivelul IOB.Raportul este prezentat managerului institutului – Bogdan Tănase, relația sa sentimentală -, iar acesta îl avizează.Cu avizul managerului, raportul ajunge la departamentul ”Achiziții”, pentru a fi încheiate contractele pentru materialele necesare.

Urmând această procedură, la Institutul Oncologic București au fost încheiate, în perioada 30 decembrie 2020 – 22 martie 2021, nu mai puțin de 100 de contracte – 95 de furnizare și 5 de servicii.

Procedura a fost cea de ”negociere fără publicare prealabilă” în 98 din cazuri, celelalte 2 fiind ”licitații deschise” – pe 9 și 22 martie 2021.

Totul a început pe 27 ianuarie 1999 pe DN1 între localităţile Ghimbav şi Braşov. Tatăl fostului ministru de la sănătate provoacă un grav accident de circulaţie. Vasile Voiculescu conducea un Tico şi a tăiat o linie dublă continuă şi s-a ciocnit de două ori cu un Oltcit care circula regulamentar. În urma impactului pasagera din dreapta lui Vasile Voiculescu moare la spital, iar șoferița mașinii Oltcit este grav rănită. Ulterior, după toate procedurile judecătoreşti Vasile Voiculescu ajunge să fie graţiat pe 17 octombrie 2019 conform legii de graţiere adoptate de un guvern majoritar PSD, au fost dezvăluirile făcute miercuri seară în emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3.

Partea cea mai gravă este că victimele nu au fost despăgubite aşa cum s-a prevăzut în sentința primită.

Tatăl lui Vlad Voiculescu- Vasile Voiculescu Iulian- a fost declarat colaborator al Securității printr-o decizie a Curții de Apel București din 2015. Informația, însoțită de documentul de pe site-ul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a început să circule în mediul online înainte ca Vlad Voiculescu să își anunțe retragerea din cursa pentru Primăria București. Acesta a admis colaborarea cu Securitatea a tatălui său , spunând că ”nu e perfect și sigur a făcut greșeli”. Surse din Plus au declarat pentru Europa Liberă că în partid se știa încă de anul trecut despre acest document.​

Tatăl lui Vlad Voiculescu a avut mai multe angajamente cu Securitatea, căreia îi dădea informații despre colegii și cunoscuții care ascultau Radio Europa Liberă sau spuneau bancuri politice.

A fost verificat, în 2010, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, Iulian Voiculescu având certificat revoluționar.

Iulian Voiculescu a fost prima oară recrutat de Securitate în 1987 și a semnat un angajament cu numele de cod ”Victor”, iar a doua oară în 1980 când era profesor la Tîrgoviște și are dosarul de rețea numărul 231538. În prima perioadă avea ca misiune „supravegherea informativă a unor colegi semnalați cu diverse manifestări ostile”.

În perioada anilor 1980, Securitatea îl folosea pentru ”depistarea tinerilor de pe raza orașului cu preocupări de trecere frauduloasă a frontierei sau de rămânere ilegală în străinătate” și pentru de „acoperirea informativă” a formației corale „Cântarea Brănișteană”, se spune în hotărârea instanței. A avut un alt dosar de rețea cu numărul 213019. Prin delațiunile sale, constată Curtea de Apel, Iulian Voiculescu a ”adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, iar ca exemplu este una din persoanele despre au fost furnizate informații, ajunsă în atenția Securității, care i-a deschis dosar de urmărire informativă.

Surprinzător este că, deși decizia este din 2015, a fost publicată în Monitorul Oficial și, deci, și pe site-ul CNSAS de abia în septembrie 2019. Motivul, așa cum au relatat pentru Europa Liberă surse din CNSAS, este lipsa banilor.

O dezvăluire de ultim moment este de-a dreptul terifiantă. Conform acesteia, Mihai Șora, ministru al Educației fiind în martie 1990, ar fi fost persoana care a detonat bomba de la Târgu Mureș, atenție, în calitatea sa de agent KGB. În complicitate cu un alt agent KGB, Karoly Kiraly, pe atunci vicepreședinte CPUN. Aflăm aceste lucruri dintr-o carte apărută în aceste zile, semnată de generalul Tudor Păcuraru și de istoricul Florin Bichir, „Zori însângerate”, care cuprinde documente până de curând strict secrete, vizând conflictele interetnice din acel an fatidic, scrie Sorin Roșca Stănescu pe Inpolitics.

CE SCRIE SRS:
Dacă așa stau lucrurile, conform documentelor din care vom cita, atunci rezultă că, timp de peste 30 de ani, în epicentrul societății civile, dar un timp chiar și în Guvernul României, a mai funcționat o cârtiță extrem de periculoasă, în persoana lui Mihai Șora. Voi cita din dezvăluirea făcută de cei doi în cartea apărută în editura Evenimentul și Capital, dar nu înainte de a face o introducere în context. În martie 1990, cu concursul autorităților de la Budapesta, dar și a agenților serviciului secret maghiar din România, și cu sprijinul în prima fază a serviciului secret sovietic, au fost provocate evenimentele sângeroase de la Târgu Mureș cu scopul de a dezmembra statul român, prin preluarea de către Ungaria a unei părți din Transilvania. În cele din urmă, acest proces a fost oprit de factorul intern, de Armata Română, dar și de factorul extern, Uniunea Sovietică, care se înțelesese cu Statele Unite ca singura reconfigurare statală să aibă loc prin unificarea celor două state germane. În continuare, vom cita din documentele prezentate în această carte de dezvăluiri.

„În februarie-martie 1990, mii de elevi din Târgu Mureș se aflau în toiul pregătirilor pentru examenele respective: admitere în liceu, „treaptă” (în ambele cazuri contau notele obținute în timpul anului), respectiv bacalaureat și facultate. Cu o dexteritate care și astăzi uimește cercetătorul, vicepreședintele CPUN, Karoly Kiraly, a vârât ranga exact în această fisură – cu sprijinul ministrului Educației, Mihai Șora.
Precum am văzut, statutul domnului Karoly Kiraly, de agent KGB, a fost lămurit de istorici. În ce-l privește pe dl. Mihai Șora, mai persistă neclarități. Rezident în Franța din 1938, membru a Partidului Comunist Francez, în 1948 dânsul ar fi venit în România pentru a-și revedea familia. Cu acest prilej, regimul comunist l-ar fi sechestrat, împiedicându-l să se întoarcă în Franța. Cu totală lipsă de omenie, comuniștii l-au numit direct în Ministerul Afacerilor Externe, unde ascensiunea sa, sub ministeriatul Anei Pauker, a fost meteorică. Și asta într-un moment când chiar și foștii luptători din Războiul din Spania („interbrigadiștii”) deveniseră suspecți, iar foștii prizonieri la nemți erau prin lagăre sovietice: prea văzuseră Occidentul! Ulterior, dl. Șora a susținut că acest tratament de favoare se datora trecutului său de „membru al Rezistenței Franceze”. În anul 2019, L’Ordre des Compagnons de la Liberation a lămurit că domnul Șora își arogă în fals calitatea de membru al Rezistenței. În orice caz, la acea vreme – anii 1948-1952 – ascensiunea sa bruscă în diplomația românească a suscitat multe comentarii: având acces la „secrete de Stat și de Partid”, candidații la funcțiile diplomatice veneau cu recomandări de Partid și erau temeinic verificați de „cadriști”, înainte de angajare. Dar cine și când îl recomandase și verificase pe dl. Șora? La angajare nici măcar nu era membru al PMR! Pe fondul indiscrețiilor bahice ale unuia dintre cadriștii ministerului, un anume Constantin Stuparu, cu acces la dosarele de personal, se știa că Șora fusese recomandat de „tovarășii sovietici”, ca urmare a activităților pe care le desfășurase pentru NKGB (INU) în Franța, soldate cu expulzarea sa. Ca spion sovietic! Se comenta că, mulți ani, dl. Șora a fost „enterdit de sejour” în Franța. Recentele revelații privind acțiunile întreprinse de dl. Șora, în anii 1946-1948, vizând „influențarea pozitivă” a emigrației de la Paris par să sprijine această ipoteză, acreditată de altfel și de prestația dânsului ca martor al acuzării în procesul „Lotului Noica-Pillat” (soldat cu un mort în anchetă și 23 de condamnări însumând peste un sfert de mileniu de pușcărie). Ceea ce explică de ce, în 1990, dl. Șora era aliniat precis pe aceeași marșrută pe care o primiseră și „jurnaliștii sovietici” detectați de contraspionajul românesc la Târgu Mureș. Astfel, spre sfârșitul anului, într-un interviu dat presei franceze, dl. Șora va face o paralelă surprinzătoare între situația învățământului maghiar din România și cea a învățământului românesc… de peste Prut: „Iliescu este incoerent: el dorește pentru Basarabia ceea ce refuză Transilvaniei!”.

Am închis acest lung citat. Gravele tulburări, care au constat într-o sângeroasă confruntare între comunitățile română și maghiară din Târgu Mureș și din împrejurimi și care au făcut înconjurul lumii, cu efecte devastatoare asupra imaginii acestei țări, au avut în epicentru un război în interiorul învățământului românesc declanșat în parteneriat, așa cum constată istoricii, de doi agenți sovietici. România nu a fost dezmembrată, dar a avut foarte mult de suferit, iar evenimentele de la Târgu Mureș au constituit și un excelent pretext pentru oficializarea noii Securități, care a primit numele de SRI. După ce, în prealabil, securiștii fuseseră recrutați de Virgil Măgureanu, începând din ianuarie 1990, într-un biroul al Ministerului Turismului, pe ușa căruia scria „Comisia ecologică a Deltei Dunării”.