Categorie: coronavirus

de Miodrag Soric, comentariu Deutsche Welle

Condiții de trai pentru angajați – printre care mulți români – pe care nimeni nu le-ar mai fi crezut posibile în Germania de azi: Politicienii trebuie să înceteze cu „cultura ignorării” situației din abatoare.

„There is no free lunch” spune un proverb american: cineva plătește întotdeauna prețul. Este valabil și pentru carnea ieftină consumată cu atâta plăcere de clienții din statele industrializate bogate.

După ce sute de lucrători din estul Europei, angajați la marele abator german „Westfleisch” din orașul Coesfeld, s-au infectat cu noul coronavirus, se poate conchide: în criza actuală, acești oameni sunt cei care trebuie să plătească pentru carnea ieftină – în cel mai rău caz, chiar cu viața lor. Managementul companiei de prelucrare a cărnii, a treia ca mărime din Germania, vorbește de responsabilitatea sa față de propriii angajați. Dar la abatoare nu se prea poate vorbi de angajați proprii. În realitate, întreaga branșă este deservită de lucrători angajați prin subcontractori – pentru aceștia din urmă ar lucra muncitorii români, bulgari sau polonezi.

Nimeni nu se simte responsabil

„Westfleisch” și celelalte abatoare mari fac orice pentru a-și reduce costurile. Dar, oficial, ele nu admit că ar avea ceva de-a face cu condițiile nedemne pentru niște ființe umane în care trăiesc în Germania sute de muncitori străini.

Subcontractorii, de asemenea, dau vina pe politică: politica ar fi responsabilă pentru protecția muncii și a sănătății. Numai că „politica” în sine nu există ca autoritate, ci avem responsabilități concrete la nivel local, regional și federal. Când vine vorba însă de condițiile de trai ale muncitorilor din industria cărnii, toate aceste niveluri de autoritate par să aibă în comun doar dorința de a da vina pe altcineva. Sau, mai bine, de a se plânge de așa-numita „cultură a ignorării”, așa cum o face ministrul regional al muncii din Renania de Nord-Vestfalia. Dar niciun politician nu este obligat să nu ia măsuri pentru a corecta situația – inclusiv atunci când nu este direct responsabil pentru domeniul respectiv.

Condițiile deplorabile în care sunt cazați est-europenii și sud-est-europenii care muncesc în abatoarele germane nu sunt vreun secret de stat. Cu toții le cunosc, de ani buni: conducerea „Westfleisch”, firmele subcontractoare, autoritățile locale și poliția, consiliul municipal din Coesfeld, guvernul regional din Renania de Nord-Vestfalia și chiar guvernul de la Berlin. Și oamenii din Coesfeld și din satele alăturate știu ce se petrece. Doar se întâlnesc cu angajații de la „Westfleisch” și alte mari abatoare zilnic la supermarket sau la brutăria din colț. Dar nimeni nu a părut până acum deranjat de condițiile mizere de cazare și muncă ale acestora. „Nimeni nu este obligat să vină la muncă în Germania pentru a face bani mai mulți decât în țara lui” – aceasta este propoziția care rezumă pe scurt atitudinea generală.

Focare de infecție care îi amenință pe toți

Dar criza coronavirus a schimbat lucrurile. Când trei-patru muncitori sunt obligați să trăiască împreună într-un spațiu strâmt, riscul răspândirii unui microb periculos crește semnificativ. Și nu îi amenință doar pe lucrătorii străini, ci pe toți locuitorii din regiunea respectivă. Este o observație cinică: fără pandemie, ar mai fi deranjat pe cineva condițiile mizerabile de trai ale lucrătorilor est-europeni?

Scandalul are o dimensiune internațională, care-i depășește cu mult pe muncitorii din estul Europei. Industria germană a cărnii produce atât de mult și atât de ieftin, încât au ajuns să fie rentabile inclusiv exporturile de carne în China. Firmele germane din branșă lucrează pe baza condițiilor din piața globală și reușesc să ofere și prețuri atractive. Ele exercită presiuni masive asupra fermierilor producători. Aceștia se văd obligați să crească porcii în spații strâmte, să-i trateze cu antibiotice pentru a nu se îmbolnăvi. Sunt hrăniți cu soia și porumb, importate ieftin din America de Sud. Acolo sunt distruse suprafețe mari de păduri și junglă pentru a cultiva și mai multe nutrețuri. Rezultatul este dăunător pentru climă și duce la explodarea prețurilor la teren.

Un preț ridicat pentru toată lumea

În final, plătim cu toții un preț ridicat pentru această carne ieftină. Antibioticele din carnea consumată provoacă rezistențe ulterioare la antibiotic la oameni. Producția cărnii dăunează apei din sol, pentru că pe câmpuri ajung prea multe deșeuri.
Toate aceste lucruri sunt binecunoscute atât în industrie, cât și în politică. Și cu toții știu de asemenea ce se poate face pentru a corecta situația: crearea de unități de producție mai mici, mai descentralizate, care să se axeze pe calitate, nu pe cantitate.

S-ar câștiga mai puțin cu aceste firme, pentru că exporturile de picioare și urechi de porc în China nu ar mai fi rentabile. Iar friptura de porc s-ar scumpi inclusiv în Germania. Dar toate sondajele de opinie arată că marea majoritate a germanilor se pronunță pentru reformarea politicii agrare. Pentru a face progrese în acest domeniu, este nevoie de tărie de caracter, curaj și putere de conducere – nu de „cultura ignorării”.

Donald Trump s-a referit luni la posibilitatea de a-şi limita contactele cu vicepreşedintele SUA, Mike Pence, despre care a părut să confirme că se află în „carantină” după un caz de COVID-19 în anturajul acestuia, scrie AFP conform Agerpres.

Întrebat într-o conferinţă de presă despre măsurile pentru a limita preventiv contactele lor, preşedintele Statelor Unite a răspuns: „Este ceva despre care probabil vom vorbi, în această perioadă de carantină”.

„Vom vorbi la telefon, da. Putem vorbi despre asta la telefon”, a adăugat el.

Mike Pence, coordonator al celulei de criză de la Casa Albă pentru lupta împotriva pandemiei, nu a fost prezent la această conferinţă de presă.

Noul coronavirus şi-a făcut oficial apariţia în urmă cu câteva zile la Casa Albă. Purtătoarea de cuvânt a vicepreşedintelui Pence, Katie Miller, a fost testată pozitiv la sfârşitul săptămânii trecute. De asemenea, un militar din serviciul preşedintelui SUA.

Starea de urgență declanșată în pandemia de coronavirus a instaurat haos și un teren fertil pentru abuzuri în achizițiile publice făcute de stat. Decretele președintelui Klaus Iohannis nu au adus claritate și au dat „un semnal periculos”, arată experții în achiziții publice reuniți de Expert Forum, transmite Radio Europa Liberă.

RELATAREA RADIO EUROPA LIBERĂ:

În starea de urgență, care a suspendat timp de două luni mersul normal al legilor în România, autoritățile au primit undă verde să facă achiziții publice directe pentru a preveni și combate pandemia, fără a mai ține cont de limitele legale din domeniul achizițiilor publice. Fiind o situație de criză, urgența a fost considerată mai presus de lege, au justificat autoritățile.

Experți în achiziții publice, reuniți de Expert Forum la dezbaterea„Achiziții de urgență. Cât ne costă pandemia”, arată însă că nimic din această criză nu justifica îndoirea legilor din domeniu, care permiteau oricum proceduri de urgență, și că președintele Klaus Iohannis, prin decretele sale privind starea de urgență, a deschis chiar poarta pentru nereguli.

„Această situație de urgență a fost considerată de unii ca o oportunitate să mai rezolve anumite lucruri pentru partid, pentru unii, pentru alții, prin intermediari. Avem abuzuri și trebuie investigate”, spune profesorul de drept administrativ și achiziții publice Dacian Dragoș, de la Universitatea Babeș-Bolyai.

El a arătat că Uniunea Europeană a prevăzut în directivele sale, aplicabile și în România, „toate mecanismele pentru a face față unei crize de acest gen și de a face achiziții urgente. Nu trebuie să inventăm roata”.

Avalanșa de achiziții publice făcute în această perioadă, cât și derogările de la lege, instaurate în starea de urgență, fac din detectarea și sancționarea acestor abuzuri o misiune grea, a explicat Valeria Tudora, expertă în achiziții publice.

„Este foarte greu să vedem cât ne costă această pandemie. Noi vedem doar un fragment din aceste achiziții. Ce se va întâmpla după aceea, cum vor fi verificate… Știm că s-a prevăzut că, în termen de 60 de zile de la terminarea stării de urgență, Curtea de Conturi are obligația de a verifica și de a transmite un raport Parlamentului. Nu știu ce capacitate are Curtea de Conturi, pentru că sunt foarte multe autorități care au făcut achiziții”, a spus Valeria Tudora.

Decretele lui Klaus Iohannis, „semnal periculos” pentru achizițiile publice

Starea de urgență, instaurată de președintele Klaus Iohannis pe 16 martie și prelungită cu o lună pe 14 aprilie, a constituit „un teren fertil pentru a face tot felul de lucruri” în achizițiile publice, a explicat Eduard Badea, expert în achiziții publice.

Prin decretele prezidențiale 195 și 240 privind starea de urgență, autoritățile de stat au primit liber la achiziții directe care au legătură cu materiale și echipamente de prevenire și combatere a COVID-19.

„Felul în care au fost elaborate prevederile pentru achiziții în decretele prezidențiale nu au fost de natură să aducă claritate și să ușureze munca autorităților în această perioadă de stare de urgență. Când faci un act normativ, trebuie să elaborezi textele clar și lipsit de echivoc. Modul în care au fost formulate art. 10 în decretul 195 și art. 15 în decretul 240 nu a fost ceva clar, ci o derogare controlată de la legea achizițiilor publice”, explică Eduard Badea.

Mai mult, ele au constituit „un semnal periculos”, consideră expertul: „Un semnal periculos nu a fost că pot achiziționa direct, în condițiile legii, ci că a spus că pot achiziționa direct. Autoritățile contractante s-au văzut în situația de a nu înțelege. Se opresc la pragul de 135.000 de lei pentru fiecare achiziție directă sau depășesc, dar până unde? Alții au zis că dacă nu spune de acest prag, se pot duce până la alte valori. La fel și articolul 15, spune că poți depăși pragul, dar nu spune unde te poți opri”.

Legea achizițiilor publice permite autorităților publice să facă achiziții directe de produse și servicii (fără licitație, negociere, etc.) în limita pragului de 135.000 de lei, fără TVA. Decretul prezidențial 195/2020, care a instaurat starea de urgență în România, a creat însă o breșă, la articolul 10, unde spune că autoritățile publice „pot achiziționa în mod direct” materiale și echipamente necesare combaterii epidemiei de Covid-19. Lucru perfect valabil și în mersul normal al lucrurilor, prin legea achizițiilor publice. Care nu este însă menționată în decret, după cum arată și Eduard Badea.

Al doilea decret de stare de urgență, 240/2020, încearcă să nuanțeze lucrurile și spune că autoritățile pot face aceste achiziții directe cu derogare de la pragul legal de 135.000 de lei pentru fiecare achiziție directă. Nu precizează însă până la ce valoare poate merge achiziția directă.

„Practica europeană a Curții de Justiție a UE a tranșat aceste achiziții. Și în aceste situații în care ai proceduri naționale, nu poți afecta funcționarea tratatelor UE. Achizițiile directe nu reprezintă niște achiziții făcute în situații de urgență, sunt doar o opțiune de care te poți prevala, sub acel prag. Pe 30 martie, Comisia Europeană a punctat aceste aspecte – atenție cu procedurile naționale. Există riscul declanșării unui infringement”, a mai explicat Eduard Badea.

Haosul în achiziții, teren fertil pentru corupție

Valeria Tudora a explicat că în această perioadă a stării de urgență, autoritățile publice au mers fie pe achiziții directe, făcute în baza legislației naționale sau în baza „relaxării” date de decretele președintelui Klaus Iohannis, fie au folosit o procedură mult mai puțin transparentă – negociere fără publicare.

Autoritățile care s-au prevalat de decretele prezidențiale au obligații de transparență a achizițiilor făcute foarte vagi, a mai arătat Tudora. La primul decret, există obligația de a transmite achizițiile făcute direct către Agenția Națională pentru Achiziții Publice, în termen de 30 de zile. La al doilea decret, „nu se știe ce obligații au”.

Haosul combinat cu urgența reală din teren a dus la abuzuri și la practici incorecte, arată experții.

O practică este cea a negocierii directe cu niște intermediari, care a fost abuzată, consideră profesorul Dacian Dragoș: „Nici nu era o opțiune. Dacă ai negociere directă, nu faci cu intermediar. Tu mergi direct la operatorul economic, de ce nu te duci direct la producător? Sau de ce nu iei de la mai mulți? Aceste lucruri sunt de-a dreptul ilegale. Nu există nicio justificare să-ți faci o nouă firmă, care brusc se specializează în comercializarea de măști sau viziere”.

Peste 200 de angajați – printre care mulți români – ai unui abator aparținând companiei „Westfleisch” din Coesfeld s-au infectat cu noul coronavirus, potrivit autorităților locale. Cum s-a ajuns în această situație?, este tema unui reportaj Deutsche Welle.

REPORTAJUL DEUTSCHE WELLE:

Nu își divulgă numele, dar spune că este din Sibiu. Bărbatul de aproximativ 50 de ani cu părul rar și negru stă în fața unei clădiri din cărămidă cu două etaje din Rosendahl, un sat din regiunea Münsterland. „Clădirea aceasta dărăpănată este în carantină din cauza coronavirusului”, afirmă el. 

Bărbatul, care vorbește cu greu germană sau engleză, nu pare să înțeleagă ce înseamnă „carantină” în Germania, respectiv să stai în casă. Poartă o mască de față din hârtie, dar în jurul gâtului, gura și nasul fiind libere. 

A lucrat, la fel ca mulți dintre compatrioții săi, în abatorul „Westfleisch” din Coesfeld pe care autoritățile l-au închis temporar. Decizia a venit pe fondul presiunii publice ce s-a declanșat după aflarea veștii că un număr necunoscut de angajați străini ai companiei au fost testați pozitiv pentru coronavirus.

Numărul de persoane infectate este în prezent de peste 200, dintre care mulți sunt români, bulgari și polonezi.

Nimeni nu își asumă responsabilitatea

Muncitorul român din Rosendahl nu poate sau nu vrea să spună alături de câți alți compatrioți locuiește în același adăpost. El estimează că ar fi vorba despre douăsprezece persoane, poate chiar mai multe.

Nicio înștiințare scrisă sau vreun reprezentant al autorităților nu avertizează asupra faptului că această clădire se află în carantină. Pe cutiile de scrisori de la intrare poți însă descoperi o mulțime de nume românești. 

În timpul conversației cu bărbatul din Sibiu, se apropie de noi un alt român, având un pachet de ouă sub braț. Supermarketul se află la o aruncătură de băț. 

Nimeni nu se simte cu adevărat responsabil pentru protejarea lucrătorilor străini, se plânge Anne-Monika Spallek, purtătoare de cuvânt a Partidului Verzilor din regiunea Coesfeld.

Problema este „împinsă înainte și înapoi între municipalități, district și landul Renania de Nord-Westfalia”, a spus aceasta pentru DW.

De asemenea, ea atrage atenția asupra contractelor pe care compania „Westfleisch” le-a încheiat cu subcontractanți ce angajează lucrători din Europa de Sud-Est.

Autoritățile sanitare din Germania acționează doar atunci când cineva s-a îmbolnăvit, spune Spallek. Potrivit politicianei ecologiste, „Westfleisch” ar fi pasat subcontractanților responsabilitatea pentru cazarea angajaților străini.

Or, ea se îndoiește că aceste firme respectă întotdeauna reglementările legale, precum cele privind combaterea infecțiilor în spațiile de cazare colectivă.

Reglementările prevăd „ocuparea individuală a spațiilor de dormit”. De asemenea, persoanele infectate ar trebui izolate din timp.

Anne-Monika Spallek spune că lucrătorii carantinați asemenea românilor din Rosendahl trebuie să beneficieze de mâncare și de alte lucruri necesare. 
După conversația noastră cu muncitorul român, la fața locului a ajuns un microbuz.

Din el au coborât reprezentanți ai Oficiului de Ordine Publică, Autorității Centrale pentru Străini și ai Oficiului Sanitar. 

Purtând echipament de protecție, aceștia au intrat în clădirea cu lucrători români. Se pare că este pentru prima oară când românii de aici sunt testați. Ulterior, autoritățile din Coesfeld au anunțat că au fost prelevate probe de la 930 de angajați ai „Westfleisch”.

„Oameni foarte săraci”

„Cam târziu”, remarcă unul dintre locatarii clădirii la sosirea oficialilor. În cealaltă parte a străzii întâlnim o femeie căreia îi pare rău pentru lucrătorii străini de la „Westfleisch”.

„Este vorba despre oameni foarte săraci, adăpostiți și exploatați în cartiere deteriorate”, spune ea. Un bărbat mai în vârstă adaugă că mulți oameni nu mai merg la cumpărături în supermarketurile vecine de teamă să nu întâlnească acolo români infectați.

La o distanță de 15 minute de mers cu mașina, pastorul Peter Kossen demonstrează, alături de alte persoane, în fața intrării principale a abatorului „Westfleisch”. Scandalul „putea fi prevăzut încă de acum câteva săptămâni”, spune teologul catolic în vârstă de 51 de ani din Lengerich. 

Potrivit acestuia, mulți dintre angajații străini ai abatoarelor sunt cazați în spații colective de cazare și barăci supraaglomerate și mucegăite.

În aceste stabilimente nu poate fi respectată distanța de siguranță, mai spune el pentru DW. „Același lucru este valabil și în autobuzele aglomerate care transportă lucrătorii la fabrica de carne”. Kossen ține în mână o pancartă pe care a scris: „Opriți sclavia modernă!”

Consecințe pentru district

În spatele lui, din când în când, bariera din curtea fabricii se ridică și se coboară. Chiar dacă autoritățile au închis acest abator, camioanele și unii angajați părăsesc în mod regulat fabrica.

„Westfleisch” explică pe siteul său că angajații infectați și persoanele care au intrat în contact cu aceștia sunt în carantină la domiciliu. Compania menține o legătură strânsă cu angajații, se mai precizează. 

Scandalul are consecințe la nivelul districtului Coesfeld. Deși în Renania de Nord-Westfalia restricțiile socio-economice impuse de autorități vor fi relaxate începând de luni (11 mai), la Coesfeld, în Münsterland, ele vor rămâne în vigoare până cel mai devreme 18 mai. 

Anul acesta economia Ungariei nu se va contracta, ci va înregistra o creştere, banca centrală îşi menţine prognoza de creştere de 2-3%, a spus György Matolcsy, preşedintele Băncii Naţionale a Ungariei (MNB) în emisiunea „Gazeta de duminică” a postului de radio naţional Kossuth, transmite agenția maghiară de știri MTI.

El a adăugat: prognozele de creştere emise pe rând de surse
europene oglindesc abordări multiple. Două dintre instituţiile
financiare-economice care se ocupă de prognoze europene sunt chiar
mai optimiste decât FMI şi guvernul ungar, este vorba de băncile
centrale ale Poloniei şi Ungariei.

Aceste bănci calculează cu un efect economic “în formă de V”,
adică descreştere rapidă urmată de o revenire tot atât de rapidă, a
spus Matolcsy.

Primul trimestru nu va fi rău, al doilea produce nişte cifre
destul de înspăimântătoare, iar în trimestrele trei şi patru vor fi
creşteri care vor depăşi pierderile din primele două trimestre. De
aceea se încumetă cele două bănci să prognozeze o creştere de 2-3%
pentru Ungaria în anul 2020, a precizat preşedintele băncii.

În opinia sa, prognoza este întărită şi de faptul că cea mai
mare parte a economiei ungare funcţionează şi a funcţionat chiar şi
în săptămânile lunii aprilie, care reprezintă nivelul cel mai
scăzut.

Există anumite sectoare periclitate sau care sunt în criză – a
adăugat – ca de exemplu turismul, industria hotelieră, domeniul
cultural, organizarea de evenimente, precum şi o parte a
transporturilor.

Pornind de la fapte, preşedintele MNB consideră acest optimism
bine fondat, în speranţa că previziunile vor fi confirmate şi de
PIB-ul pe primul trimestru, care va fi publicat în curând.

El a evocat şi faptul că, în primul trimestru, consumul,
comerţul cu amănuntul a înregistrat un surplus de 10% faţă de zona
euro, ceea ce contribuie de asemenea la consolidarea
competitivităţii.

Matolcsy a spus: criza provocată de epidemia de coronavirus a
găsit economia maghiară într-o stare sănătoasă, cu toate acestea
economia “a încasat o lovitură”. Din acest motiv, banca centrală a
lansat din nou, în condiţii mai avantajoase, programul de credite
pentru creştere “NHP”, introdus în 2013, sub denumirea “NHP
Hajrá!”. Până acum au fost încheiate mai multe zeci de contracte cu
instituţiile financiare, şi speră că va încheia mai multe mii sau
zeci de mii de asemenea contracte cu întreprinderi. Firmele au
solicitat acest credit mai ales pentru a asigura salariile, în
cursul verii obiectivul va fi mai degrabă investiţia şi
dezvoltarea, a preconizat preşedintele MNB.

Programul de achiziţionare de obligaţiuni, lansat săptămâna
trecută de banca centrală, a avut succes, în câteva zile a avut un
efect care nu poate fi obţinut de obicei nici în câteva luni:
randamentul obligaţiunilor pe termen lung a fost redus de la 3,3%
la 2%, a explicat.

Jurnalistul de politică externă Corneliu Vlad are o ipoteză privind coronavirusul pe care a publicat-o pe facebook. El invocă un articol al lui Jacques Attali din 2009.

POSTAREA LUI CORNELIU VLAD:

Fragment dintr-o carte scrisa acum vreo zece ani si (inca) nepublicata. S-ar putea chema „Nu va fie frica!”

Criza şi pandemiile ne apropie de „guvernarea mondială”

Un fost director al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, spunea că o mare criză este şi “o oportunitate”. Haosul financiar mondial ar putea facilita crearea unei “noi monede mondiale şi a unei bănci centrale mondiale”, afirma Jacques Attali, fost, si el, director al FMI, fost consilier al preşedintelui Mitterrand şi apoi cel dintâi preşedinte al BERD, care evoca aceeaşi „oportunitate” Attali construia, în primăvara lui 2009, un adevărat proiect de „structurare” altfel a lumii pe temeiul noului tip de gripă – pe atunci cea porcină – ,care, spunea el, nu e, totuşi „mai gravă” decât precedentele două : gripa vacii nebune din 2001 în Marea Britanie şi cea a gripei aviare din 2003 în China.

„Istoria ne învaţă că omenirea nu evoluează semnificativ decât atunci când îi e, într-adevăr, frică”. Oricât de cinică ar părea această reflecţie, cel ce a emis-o şi-o asumă şi o argumentează. De câteva decenii, Attali este o personalitate politică şi publică de prim plan în Franţa, autor al câtorva zeci de cărţi incitante sau chiar controversate. Incitantă sau chiar controversată este şi „teoria fricii” pe care a dezvoltat-o în mai 2009, în săptămânalul „L’Express”, imediat după proclamarea „crizei porcine”.

Frica – spunea Attali – „instaurează mecanisme de apărare, uneori intolerabile (ţapi ispăşitori şi totalitarisme), uneori futile (distracţie), uneori eficiente (terapeutice, care înlătură, dacă e necesar, toate principiile morale anterioare). Apoi, odată criza depăşită, frica transformă aceste mecanisme, pentru a le face compatibile cu libertatea individuală şi a le înscrie într.o politică democratică de sănătate. Iar pandemia care a început – remarca Atalli – „ar putea declanşa una dintre aceste frici structurate”. Frică structurată şi, de fapt, structurantă. Cu alte cuvinte, înţeleapta vorbă a francezilor, „La ceva, şi nenorocirea e bună”.

Consecinţele economice ale gripei in chestiune vor fi „semnificative” căci vor duce la prăbuşirea transporturilor aeriene, la declinul turismului şi la scăderea preţului petrolului – prevedea Attali. Fiecare persoană contaminată „va costa” circa două milioane de dolari, contabiliza el. Iar dacă noua pandemie va fi mai gravă, şi urmările vor fi mai grave. De pildă, prevedea el, produsul mondial brut va scădea cu cinci la sută, căci se vor pierde trei trilioane de dolari.

Din toate acestea ar trebui să se tragă, însă, o lecţie, pentru a se putea face faţă aşa cum se cuvine viitoarelor pandemii. Ar trebui să se creeze mecanisme de prevenire şi control şi logistica necesară pentru „distribuirea echitabilă a medicamentelor şi vaccinurilor”. De aici, „o poliţie mondială, o stocare mondială şi, deci, o fiscalitate mondială”.

Mai de-a dreptul spus, şi Attali nu ezita să o facă, „se va reuşi mult mai repede decât ar fi permis-o doar raţiunea economică, să se ajungă la punerea bazelor unui adevărat guvern mondial”.

Iată la ce sunt bune pandemiile şi crizele, dar şi terorismul internaţional, şi incălzirea globală. Adică: (şi) prin toate acestea, către un guvern mondial. Căci toate acestea oferă „oportunităţi” O afirmă, deschis, nu adversari ai ideii, ci chiar artizani ai proiectului. De altfel, cum se tot aminteşte, în scrierea chinezească, aceeaşi ideogramă înseamnă şi pericol, şi oportunitate.

Sute de angajați din industria de prelucrare a cărnii sunt infectați cu COVID-19 sau se află în carantină. Foarte mulți dintre ei sunt români, transmite Deutsche Welle.

RELATAREA DEUTSCHE WELLE:

În mai multe abatoare și centre de prelucare a cărnii au fost depistate persoane infectate cu coronavirus. În condițiile în care cei mai mulți dintre angajații din acest sector sunt est-europeni și sunt cazați în așa numitele „locuințe de serviciu”, adică înghesuiţi în spaţii mici şi insalubre, carantina devine ineficientă. Mai mult chiar, oamenii se tem că angajatorii îi concediază dacă anunţă că au simptome, după cum am aflat de la mai mulţi români angajaţi în abatoarele din Germania, care s-au adresat redacţiei DW.

Păstrarea distanţei la bandă este dificilă, dar în cantine sau la locurile de fumat oamenii nu au nicio şansă să evite contactul sau apropierea dincolo de normele stabilite prin lege.

După ce sute de persoane din industria de prelucrare a cărnii au fost testate pozitiv, guvernul landului Renania de Nord-Vestfalia a anunţat că îi va testa pe toţi angajaţii din abatoarele care funcţionează în cel mai populat land federal. Acţiunea urmează să fie coordonată de administraţiile locale şi va avea loc începând de luni, 11 mai. În NRW funcţionează 35 de mari abatoare, cu circa 20.000 de angajaţi.

În Cosfeld, abatorul Westfleisch a fost închis, după ce 129 de angajaţi fuseseră confirmaţi ca fiind infectaţi cu coronavirus. Cel puţin 13 dintre aceştia au fost internaţi.

Cei mai mulţi români care lucrează la abatoare nu au contracte directe cu firmele germane, ci sunt aduşi de intermediari sau au statut de subcontractori. Despre problemele acestor angajaţi dar şi despre posibile soluţii am aflat mai multe de la Elena Strato, consilier în cadrul organizaţiei Arbeit und Leben, de la Dortmund.

Pot sa inteleg ca “echipa” lui Orban si a marelui specialist Nelu Tataru vrea sa faca morman in lunile astea.Dar macar sa dea incompetentii astia aroganti drumul la zecile de spitale care stau degeaba si “asteapta covizii”, a scris pe facebook colonelul SRI în rezervă Daniel Dragomir.

Sunt zeci de mii de oameni, bolnavi cronici, unii chiar in stare grava, care nu sunt primiti in spitale si mor pe capete… Bolnavi de cancer, diabet si multe alte maladii, mii de pacienti care nu sunt primiti in spitale.Sunt mii de oameni in varsta care nu isi primesc tratamentele.Aceste politici ucigase trebuie sa inceteze!Lacomia si prostia guvernului ucid in fiecare zi!, mai scrie Dragomir.

Mai mult, autoritățile par decise să dea noi ordonanțe militare care să amâne ziua de 15 mai. S-o mute în viitorul incert, îndepărtat. Mai urmează un val epidemic, se spune, cândva, în sezonul toamnă-iarnă, așa că recomandarea este nu să fim relaxați, ci inerți următoarea jumătate de an. Toată această indecizie care merge cumva contra curentului general-european de timidă relaxare perturbă parcă intenționat nu doar cursul anului școlar, ci și mersul economiei și al politicii. Cine mai poate fi tras la răspundere acum de neaplicarea programului guvernamental sau de deficitul bugetar dublat, cine mai poate fi învinovățit de incompetență financiar-economică, de lipsă de viziune și strategie administrativă? De malpraxis și orbire instituțională? Cine mai are vreme să explice de ce a ajuns România pe lista „pandemiei de corupție” alături de Columbia și Bangladesh și de ce achizițiile pe vreme de pandemie se fac conform unui algoritm în care esențiale sunt gradele militare sau de rudenie?, se spune într-un comentariu Radio Europa Liberă.

Statul a făcut astfel ce știa mai bine: în loc să dea dovadă de flexibilitate și empatie (boala nu afectează doar palatele puterii – Cotroceni, Victoria, Parlamentul, Justiția – ci pe toată lumea), a transformat amenda pentru nerespectarea carantinei într-o nouă taxă de drum, o rovinietă foarte costisitoare al cărei cuantum este lăsat la bunul (răul) plac al autorităților. Așa am ajuns să plătim pentru o greșeală de topică sau de stil în declarația pe proprie răspundere amenzi cât un salariu mediu pe an. Cine spune că stilul nu este omul însuși? Și că o vorbă te învie iar alta te îngroapă, mai afirmă REL.

Este cert că anul acesta electoral este special și că multă vreme (am vrea noi) nu va mai fi altul care să-i semene: este un an de sihăstrie, de austeritate și de cutremur economic și social. Un an în care totul a fost amânat, suspendat, desființat. Un an dezbrăcat de evenimente, de semnificații, de continuitate. Un an în combinezoane de protecție. Un an cu vizieră și mănuși. Un veac de însingurare în propria ființă, ca pe-o insulă. Un an în care masca tinde să devină, pentru unii, propriul program de viață, propriul chip. Alții și-o pun direct pe suflet. Sau în locul lui, este concluzia comentariului Radio Europa Liberă.

Pătrunși de importanța lor, cu o abordare șmecheresc înțeleaptă, puternicii zilei, ca niste adevărați vizionari ce sunt, ne spun exact ce și exact cum vom face, exact ‪din 15 mai.‬ Și nu ne spun de ieri, de azi, ne spun de o săptămână.Da, și ce este rău în asta? Nu spuneati voi că în perioadele de criză comunicarea este foarte importanta ? Că vreți predictibilitate ? Că vreți să știți cum va arăta viața voastră după starea de urgență ? Acum ce nu vă convine ? Ce tot căutați nod în papura ? Da, ne relaxam dar nu, nu total sau poate chiar nu ne relaxam de loc. Clar? Că nu am ajuns încă la vârful epidemiei, deși l-au tot anunțat ba de Paște, ba la o săptămână după Paște, ba între 1 și 5 mai…. Și nu putem ieși chiar așa, sănătoși, pe stradă, cât timp nu au fost suficienți infectați, dar ne-au ținut în case tocmai ca să nu ne infectăm …,, a scris pe facebook fostul șef al SIE, generalul în rezervă Silviu Predoiu.

CE MAI AFIRMĂ SILVIU PREDOIU:

Da, deschidem hotelurile dar nu și pensiunile, adică probabil că nu. Nu, nu și restaurantele și terasele, ce, vreți să luați viruși? Pentru cei care asta doresc, deschidem deocamdată, probabil, doar frizeriile și cabinetele stomatologice. P’aste poate le și fuzionam până la urmă, oricum sunt destule cabinete dentare ce asigură și tratamente estetice de bază, de ce sa nu vă și tundă? Cât despre restaurante și terase, la urma urmei dacă aveți bani de hoteluri de lux, nu puteți să vă cumpărați salam și pate de ficat de la hipermarketuri ca să mâncați în cameră? Iar dacă nu vă permiteți să mergeți la hoteluri de lux, ci doar la unele mai populare, atunci ce vă mai arde de restaurante? Vom deschide probabil și parcurile, dar numai pe cele mari. Doar să socotim o leaca, să vedem ce înseamnă mare. Oricum, cu sau fără parcuri, nu vă veți plictisi, căci puteți merge în drumeții montane dar numai la Sinaia. Și da, și la pescuit, probabil, dar nu în Delta, căci este prea departe. Poate tot la Sinaia? Și puteți părăsi dar, în același timp, nu puteți părăsi localitatea. Asta pentru că, vorba unuia dintre cei mai populari comunicatori din aceste zile, „nu va exista o limită teritorial-administrativă în cadrul căreia să vă puteți deplasa sau să nu puteți să vă deplasați”. Evident, obligatoriu dar și probabil, orice deplasare sau non deplasare doar cu sau, eventual, fără declarație. Deci, că sa nu riscați, drumeții montane la Sinaia vor face doar cei din Sinaia. Bucureștenii, spre exemplu, vor face drumeții urbane iar cei din rural, drumeții rurale.
Probabil. Și iar probabil. Foarte mult probabil, cam tot la două vorbe un probabil, un „vom vedea”. Si, cea mai tare, venind tot de la un ministru comunicator, „nu o dau ca și certă, dar este posibil să….”. Păi dacă nu o dai ”ca și certă”, ca ce o dai, omule? Ca „și incertă”?
De unde știu personajele astea toate aceste chestii? Evident, ne spun ei, probabil, completăm noi mucalit, din ședințe , din reuniunile de lucru a tot felul de grupuri. Toate, by the way, serioase și numeroase, că și la televizor când ieșeau sa ne anunțe că grupurile mai mari de trei sunt ilegale, erau patru cu tot cu băiatul acela simpatic, singurul motiv pentru care ne uitam toți la ei, măcar să învățăm limbajul „mimico-gestual”.
După ce îi auzi vorbind, pe fiecare în legea lui, întrebarea ce inevitabil îți vine în minte este daca au fost toți la aceeași ședința, căci după ce spun când scapă singuri prin peisaj, nu prea pare. Te întrebi daca nu cumva le-a jucat cineva o farsă. Și totuși nu cred este așa. Nu că ar fi prea greu sa te joci cu mintea lui Orban, Turcanu, Vela sau Tătaru, dar sigur ar fi un păcat.
Oameni buni, aceasta nu este comunicare! A comunica nu înseamnă doar a vorbi, înseamnă și a gândi. Și de preferat în ordine inversă, mai întâi gândești iar după aceea vorbești. Ăștia parcă sunt pe dos, ei vorbesc tocmai ca să afle ce gandesc.
Sunt, printre ascultătorii lor, și oameni suficient de inteligenți ca să știe ce să ia din ghiveciul călugăresc servit aiurea toată ziua de guvernanți și ce să ignore. Aceștia scapă mai ușor. Dar sunt și alții, nu puțini, care așteptând lumina exclusiv de la televizor, rămân într-o beznă adâncă. Concluzia lor, confundând funcția cu înțelepciunea, este că vina le aparține, că nu se poate ca oameni atât de „mari” să spună prostii, că ei nu sunt capabili să înțeleagă. Spunea cineva că „poți avea idei strălucite, dacă nu le poți comunica le ai degeaba, nu te vor duce nicăieri”. Ei bine, stați liniștiți, nu ați pierdut nimic strălucit pentru că, deocamdată, nu era chiar nimic de priceput.
Asta este, trăim într-o lume în care cei puțini care chiar ar avea ceva important de transmis, nu o pot face din cauza zgomotului produs de cei ce vorbesc fără întrerupere chiar dacă nu au absolut nimic (inteligent) de spus.