Categorie: Uncategorized

COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE PETRE M IANCU

– Reclama –

Întrucât şi stânga şi preşedintele l-au ridicat la rangul de ”referendum despre Trump”, scrutinul pentru Congres nu mai scapă de această semnificaţie. Pe care elitele globale vor avea greutăţi s-o digere.

– Advertisement –
    

Ce înseamnă alegerile legislative parţiale americane de la 6 noiembrie pentru SUA, pentru democraţia americană şi pentru relaţiile globale? Cine a câştigat? Şi de ce?

Derulat sub semnul fricii şi polarizării masive, la înteţirea cărora, cu ajutorul unei prese preponderent de stânga, au contribuit din plin, chiar dacă nu identic, ambele tabere, votul american pentru Congres s-a încheiat cu o surpriză de proporţii. Deşi opoziţia democrată şi-a recuperat controlul asupra Camerei Reprezentanţilor, (camera inferioară a forului legislativ american), în Senat, preşedintele nu doar că şi-a păstrat majoritatea ci, spre uimirea elitei globale, a reuşit chiar s-o consolideze.

– Advertisement –

Prin urmare, America rămâne în mare măsură republicană. Albastrul democraţilor continuă să fie rezervat unor restrânse fâşii urbane, educate, secularizate, parţial efeminate şi masiv populate. Restul, covârşitor, rural, masculin şi creştin al Statelor Unite rămâne ferm ancorat în purpuriul republican.

În consecinţă, „referendumul despre Trump”, mult dorit de progresişti, ca şi de preşedinte, s-a soldat cu o palmă relativ usturătoare pe obrazul stângii, învinse, în alegeri soldate altminteri, prin tradiţie, cu înfrângerea categorică a partidului preşedintelui ales.

Trump însuşi nu şi-a dezminţit narcisismul când s-a repezit să reacţioneze la votul de marţi dând drumul în Twitter unui ciripit, potrivit căruia ”nu s-a întâmplat decât de cinci ori în ultimii 105 ani ca un preşedinte ales să câştige mandate în Senat (în anul dintre cele două scrutine prezidenţiale)”. Îl va durea, deci, la bască pierderea controlului asupra Camerei Reprezentanţilor? Defel. Camera inferioară îl va putea hărţui în lege pe şeful statului, blocându-i, eventual, proiectele de înlesniri fiscale pentru întreprinderi mici şi mijlocii, după ce Trump le-a impus pe cele de care au profitat marile concerne.

Concomitent, democraţii conduşi de Nancy Pelosi, care a anunţat întărirea controalelor parlamentare asupra guvernului din Washington, îl vor putea agasa din greu pe Trump. De pildă prin interminabile investigaţii ale unei prezumtivei complicităţi în chestiunea implicării ilegale a Rusiei în campania sa electorală; prin refuzul alocării fondurilor necesare construcţiei zidului de la frontiera americano-mexicană, menit să oprească imigraţia ilegală; sau printr-o repunere morală pe tapet a presupuselor evaziuni fiscale, între timp prescrise, aparent comise de Trump, cândva, în tinereţe.

Or, aceste eventuale obstrucţii sunt, tactic, săbii cu două tăişuri. Fortificat de succese economice şi diplomatice de vis, la urne, de regulă, decisive, Trump ar putea utiliza virtualele zădăreli spre a justifica, la viitorul scrutin prezidenţial, orice posibil eşec personal, în ideea că ”am vrut eu, dar nu m-au lăsat ei”.

Conştienţi de riscul unor autogoluri politice, e posibil, prin urmare, ca, după ce-şi vor fi lins rănile, digerând înfrângerea lor nu doar în Senat, care le răpeşte posibilitatea de a-l suspenda din funcţie pe mult vituperatul preşedinte, ci şi în alegerile pentru guvernatori în unele state-cheie, precum Florida, democraţii vor îngropa securea războiului. Şi vor trece la o cooperare mutual avantajoasă.

Căci nădejdea lor ca femeile şi imigranţii să decidă soarta acestui scrutin şi să-l distrugă pe Trump, mai degrabă decât pe republicani, s-a spulberat. Ceea ce nu înseamnă că n-ar putea fi resuscitată. Fiindcă progresiştii mizează pe factorul timp. Care, potrivit futurologilor, ar urma să reducă în relativ mare viteză baza electorală a conservatorismului de tip trumpist. Căci lumea bărbatului alb, muncitor, nu tocmai sofisticat, populând vastele zone ale Bible Belt, suburbiile şi micile comunităţi urbane şi rurale americane, care se simte asediat de schimbările globalizării şi digitalizării, e pe cale de dispariţie.

Aşa speră din răsputeri şi elita progresistă vest-europeană, cea alintată de fosta administraţie americană, care i-a hrănit iluzia că SUA ar fi, vorba fostului ambasador american la Berlin, Kornblum, o ”instituţie globală” mai degrabă decât o ţară. Pradă propriei ideologii autoculpabilizatoare, anticapitaliste şi tot pe atât de împăciuitoare cu inamicii Americii, pe cât de necruţătoare se manifestă faţă de aliaţii ei, această elită relativistă şi corectă politic s-a arătat devastată de înlocuirea lui Obama de către Trump. Aştepta, deci, mai nou, dezintegrarea la urne a partidei preşedintelui.

Or, demolarea unui Trump ”ridicol”, ”smintit”, ”misogin”, ”rasist” şi „antidemocratic” din unghiul establishmentului progresist şi al presei aferente e departe de a se fi produs. Ceea ce, dimpreună cu „revoluţia conservatoare” nu e un fenomen tocmai lesne explicabil pentru stânga.

Care, paradoxal, încercând cu orice preţ să-şi conserve poziţiile cheie, riscă să devină net mai reacţionară decât tabăra nominal conservatoare.

Palma încasată de opoziţie va marca nu în ultimul rând relaţiile internaţionale, asupra cărora Camera Reprezentanţilor are un impact minim. Abrupta, dar eficienta politică externă a superputerii sub Trump va continua, deci, destabilizând şi mai mult elita vest-europeană, care s-a distins până acum prin a fi mai generoasă faţă de tiranii ca Rusia, China şi Iran, decât faţă de americani.

În ampla ei dezamăgire, tabăra globală, progresistă, care include o parte din opoziţia de peste ocean şi bună parte din mass-media occidentale, se va arăta ispitită să cheme la o mobilizare generală contra SUA. Or, o virtuală deteriorare a raporturilor transatlantice ar putea dăuna grav, politic şi economic, nu doar Bătrânului Continent, ci şi elitelor. Al căror sfârşit politic pare prefigurat de rezultatul, pentru ele deconcertant, al alegerilor derulate în ultimii ani în Europa şi America latină.

Alternativa bună ar fi dezideologizarea grabnică a experimentelor politice prin care trec democraţiile din emisfera vestică. Recomandabilă ar fi şi renunţarea la exacerbarea politicilor identitare care au mutilat şi stânga şi dreapta, au înteţit frica, fanatismul şi ura, vulnerabilizând perceptibil lumea liberă.

– Advertisement –

Fostul șef al SRI, generalul Florian Coldea, s-a întâlnit recent la Crans Montana, în Elveția cu omul de afaceri Bogdan Buzăianu. Ați mai auzit ceva de Buzăianu?, a declarat sâmbătă seară la Realitatea TV jurnalistul Dan Andronic.

– Reclama –

Buzăianu era considerat cel mai deștept băiat din energie.

Florian Coldea s-ar afla acum într-un turneu în care își promovează firma de consultanță și unde afirmă că Laura Codruța Kovesi ar fi vinovată de deraierile din justiție, a precizat Andronic.

Bogdan Buzăianu (foto) a câştigat miliarde de dolari de pe urma Hidroelectrica. Din 1996 i s-a permis să cumpere energie de la stat, care prin firmele lui a fost revândută unor fabrici de stat la preţuri chiar şi de 10 ori mai mari. În 2001 a încheiat cel mai mare contract de energie cu Hidroelectrica, de aproape 1 miliard de dolari, pe vremea când ministrul Economiei era naşul său, Doru Ioan Popescu. Despre acel contract, procurorii DIICOT au spus că reprezenta mai mult de 1 la sută din PIB-ul României de la acea vreme şi că ar fi fost încheiat ilegal. Directorii Hidroelectrica sunt acum în închisoare fiind condamnaţi, însă partea de dosar cu Bogdan Buzăianu nu a plecat niciodată către instanţă.

Numele lui Bogdan Buzăianu și al nașului său, Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei e inscripţionat în vitrina celui mai scump magazin din lume – aflat în Beverly Hills – alături de cele ale lui Barack Obama, Vladimir Putin, Tony Blair, Arnold Schwarzenegger și Michael Jordan.

În 2011, Bogdan Buzoianu a primit calitatea de ambasador al Zambiei la UNESCO. Tot atunci, preşedintele acestei ţări l-a acuzat de o escrocherie cu aur, iar omul de afaceri a pierdut titlul de ambasador. A anunţat însă că-l dă în judecată pe preşedinte, cerându-i despăgubiri de 100 de milioane de dolari.

Bogdan Buzăianu apărea în 2010 și în topul Forbes, cu o avere estimată la 100 de milioane de dolari.

Regizorul Tudor Giurgiu a dezvăluit pe Facebook cum un director din Ministerul Culturii i-a „cerşit” patru invitaţii la premiera filmului „Moromeţii 2” al cărui producător este. Cineastul l-a catalogat pe şeful Direcţiei de Cultură Scrisă şi Creaţie Contemporană din cadrul MCIN drept „insolent” şi a precizat cine sunt principalii invitaţi la premiera filmului.

– Reclama –

Giurgiu a scris: „Din nou, despre cerşetorii de invitaţii, din categoria dregătorilor de neam si ţară. Ieri, colegele de la birou primesc un telefon de la un consilier din Ministerul Culturii. Dorea sa vorbească cu „cineva” despre invitaţii la premiera Moromeţii 2 de săptămâna viitoare. Colegele au insistat să trimită un email. Şi vine mailu’: „Salut…, te rog să îmi confirmi cele 4 invitaţii pe numele Ioan Matei la premiera de luni 5 noiembrie de la Sala Palatului”. Am citit şi am ramas perplex: wtf is Ioan Matei si de unde manierele astea? Parcă-l auzeam dispunînd din adîncurile cabinetului către consilier: „Fă şi tu rost de ceva invitaţii, ce stai aşa degeaba? Cum adică nu ne-au trimis? Să ne dea!” Pentru că sunt şef. Şerif. Boss. Pentru că mi se cade”.

El a subliniat că directorul, potrivit ultimei declaraţii de avere, are 100.000 de euro şi 75.000 lei în cont. „Vă faceau pe dvs.(sau pe colegii subit pasionaţi de film) 4 belete de 30 lei bucata? Aveam şi mai scumpe dar înţeleg că preferaţi varianta budget”, a comentat Giurgiu.

Cineastul a mai explicat şi cu ce se ocupă şeful acestei Direcţii. „M-am uitat pe site să văd ce face Direcţia dvs. Asigură „elaborarea strategiilor şi coordonarea programelor naţionale în multe domenii, între care cinematografie şi audiovizual”. Cică Direcţia se implică în „formularea de propuneri pentru dezvoltarea cooperării cinematografice europene şi internaţionale”. Wow! Haţ! Eu n-am citit niciuna care să vină dinspre dvs, nici din 2008 pînă azi, nici înainte. Poate aţi fost superprins cu Cultura Scrisă dar vă spun sigur că pe la noi la cinema, strategiile, soluţiile, legile, tot noi, ăştia, artiştii, producătorii, le-am scris. Văd că tot prin intermediul Direcţiei dvs. festivalurile mari de film din ţară primesc finanţare de la Minister. Aaaa, o să-mi spuneţi „noi îţi dăm bani la TIFF, nesimţitule care comentezi”. Da, ne daţi pentru că merită, pentru că suntem printre cele mai apreciate festivaluri din întreaga lume, pentru ca derulam proiecte educationale si multe altele. Şi dacă tot vine vorba, vă rog încercaţi la anul să semnăm contractul ăla mai repede, că anul ăsta luarea a 5 semnături a durat o veşnicie, de ne prindea Festivalul la uşă”.

„În concluzie, nu prea mă simt obligat să vă confirm cele 4 invitaţii. Ba mai mult, vă zic că e o insolenţă. Aşa cum şi la TIFF mă zbat să caut bani privaţi din ţară şi străinătate ca să putem face festivalul la cote înalte, la Moromeţii finanţarea venită de la stat, prin CNC (bani care nu vin de la buget oricum) e cam de pînă în 30% din buget, bani luaţi pe credit. Ministerul dvs nu şi-a onorat nici pînă azi obligaţiile asumate contractual pentru finanţarea filmului, via un studio din subordine. Avînd această perspectivă, ce anume credeţi că m-ar fi făcut să vă invit la film? Servilismul? Pupincurismul? Nu mă cunoaşteţi suficient înseamnă. N-am fost nici la chefuri împreună, nu m-aţi felicitat ever pentru vreun succes al unui festival sau film, regizat sau produs de mine. Invităm pe cine vrem noi, domnule Matei. Pe prieteni, pe Ministrul Culturii (de care, trecînd de protocolul firesc, mă leagă şi o veche amiciţie), pe doamna care ne face curat la birou, pe oameni care se zbat să promoveze filmele romaneşti în toată ţara, pe gospodarii din Talpa (Teleorman) care ne-au ajutat să facem filmul la ei în case. Şi vă mai spun ceva – am întrebat cîţiva actori din film de ce vor mai multe invitaţii decît poate era firesc? Domnule director, ştiţi ce mi-au zis? Vor să-şi invite doctorii, cei care au grjă de ei sau de care, poate, o să aibă vreodată nevoie. Le-am dat cîte bilete vor pentru că merită. Dvs meritaţi altceva. Într-o lume normală (ţările scandinave de ex.), gestul dvs ar fi fost incalificabil şi aţi fi plecat din Minister în secunda doi. Pentru delictul de lipsă de bun simţ”, a scris Tudor Giurgiu.

Premiera de gală este programată pe 5 noiembrie, la Sala Palatului din Bucureşti, de la ora 20:00, evenimentul fiind deja sold-out.

Procurorul Cristian Lazăr, cel care a emis rezoluţia de clasare pentru Klaus Iohannis în 2014, a declarat, că, prin acest act, a clasat plângerea unui petent, Marius Marinescu, făcută pe numele lui Klaus Iohannis. Prin acelaşi document, Cristian Lazăr a disjuns cauza cu privire la doi consilieri locali, Hans Klein şi Helmut Lerner, pentru conflict de interese. Această rezoluţie ar fi fost depusă în 2016 la dosarul de candidatură al acualului procuror general Augustin Lazăr, conform ministrului Justiţiei Tudorel Toader, cel care consideră că acest lucru este unul dintre motivele pentru care ar trebui revocat procurorul general.

– Reclama –

„Cine a pus-o acolo trebuie să răspundă. Nu e treaba mea să ştiu cine a pus-o acolo. Acest document nu avea ce să caute acolo”, a declarat, pentru MEDIAFAX, procurorul Cristian Lazăr.

– Advertisement –

„Cu ce să mă favorizeze? Cu o funcţie pentru a cărei propunere nu o făcea el?”, s-a întrebat, retoric, Cristian Lazăr, care precizează că a fost propus adjunct la Sectia de urmarire penală şi criminalistică la Parchetul General de fostul ministru Raluca Prună, cu avizul unanim al Secţiei de procurori a CSM.

Klaus Iohannis a semnat, pe 15 decembrie 2015, decretul de numire în funcţia de procuror şef adjunct al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului General în cazul lui Cristian Aurel Lazăr. Pe 14 septembrie 2014, procurorul clasase o speţă care-l viza pe şeful statului.

– Advertisement –

Vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, fost ministru al Justiţiei, a declarat miercuri seara că şi ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, va fi evaluat „exact” cum a fost evaluat procurorul general, Augustin Lazăr.

„Exact ca la domnul Lazăr, fără îndoială şi domnul Toader va fi evaluat. Cine îl evaluează pe domnul Toader? Doamna prim-ministru. Eu aştept opinia doamnei prim-ministru. M-am întâlnit astăzi cu dumneaei şi erau alte chestiuni în Biroul permanent. Aştept opinia dumneaei, probabil că luni sau marţi, cred că săptămâna viitoare. A făcut şi foarte multe lucruri bune domnul Toader, a făcut şi lucruri mai puţin bune, cum ar fi spre exemplu legislaţia care cred eu că trebuia asumată întâi de minister şi apoi – nu de parlament. Dacă ne uităm la cea mai importantă legislaţie din ultima perioadă, cea care vizează legile justiţiei, cele trei, sau codurile, cred că aici Ministerul Justiţiei trebuia să fie mai pro-activ”, a declarat Florin Iordache, preşedinte al Comisiei parlamentare speciale pentru legile justiţiei, la Realitatea TV.

El susţine că dacă ar fi fost ministru al justiţiei, ar fi implementat deciziile Curţii Constituţionale.

„Eu, dacă eram ministru al Justiţiei, în trei luni de zile vă asigur că măcar deciziile Curţii le implementam. Prin ordonanţe, prin ne-ordonanţe, cu lume în stradă, cu lume în casă, deciziile Curţii trebuiau implementate. Ne-a luat enorm de mult, enorm de mulţi oameni suferă şi este anormal din punctul meu de vedere ca nişte oameni nevinovaţi, pe o legislaţie strâmbă şi nepusă în concordanţă cu decizia Curţii, să aibă de suferit”, a spus Iordache.