Categorie: Dezvaluiri

Ludovic Orban promovează incompetența crasă a liberalismului vâlcean în guvernul României. Prin decizia premierului, Cecilia Văduva a fost numită secretar general adjunct al Ministerului Fondurilor Europene începând din 18 mai 2020. Văduva este consilier județean, funcția la care va renunța în decurs de maxim 30 de zile, din 2016, scrie Gazeta Vâlceană.

Posesoarea unor saloane de înfrumusețare, Cecilia Văduva se supără când e făcută în public frizeriță sau coafeză. Susține că ea nu a practicat meseria, ci doar a predat-o altora, ceea ce e un non – sens perfect, specific penelistei. A bătut din picior în sediul PNL ani la rând pentru că dorea funcția de director al AJOFM Vâlcea și juca Darts cu figura lui Dumitru Cornoiu (fostul director) pe post de țintă. Când a văzut că podeaua sediului se cam găurește de câte tocuri i-a dat degeaba, și-a schimbat prioritățile: a vrut secretar de stat sau, oricum, ceva mare prin minister. A lovit-o depresia severă în ianuarie 2020 când a fost la un pas să ajungă șefa Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), funcție echivalentă secretarului de stat. N-a fost să fie! Pastile cu pumnul și prosoape scăldate în lacrimi… Dar a avut răbdare și iat-o în guvern! O definiție a mediocrității dusă în conducerea unui minister atât de important, mai scrie sursa citată.

Mai mulți tineri focșăneni au mers la sediul PNL Vrancea să depună cereri de înrudire cu ministrul Lucrărilor Publice, Ion Ștefan, pentru a obține un loc de muncă.Tinerii au reacționat astfel față de ceea ce a devenit o politică de partid și de stat în cadrul PNL, în special la nivelul organizației Vrancea, unde posturi de conducere din instituțiile publice au fost adjudecate de persoane care au grad de rudenie cu ministrul Lucrărilor Publice, Ion Ștefan, zis „Grindă” și, mai nou, cu prefectul Gheorghiță Berbece, scrie Monitorul de Vrancea.

CITIȚI ȘI: EXCLUSIV/ Caracatița lui Grindă și manichiuristele

Inițial, tinerii au putut discuta cu angajații de la sediul PNL, cărora le-au comunicat că vor să depună aceste cereri. Au început să completeze hârtiile însă cei din PNL au închis ușa sediului și nimeni nu a mai putut intra. „Nu vor să ne mai primească cererile de înrudire. Inițial ne-au spus că vor să le primească, am ieșit să semneze toată lumea și să le dăm. Acum au închis ușa și nu vor să ne mai răspundă. Sperăm că domnul Ion Ștefan ne vede pentru că vrem și noi să ne înrudim cu el. Am auzit că s-a aprobat, a venit domnul Orban sâmbătă, să putem și noi să depunem aceste cereri”, a spus unul dintre tinerii care au fost prezenți la sediul PNL, mai afirmă sursa citată.

În plină criză, firmele Tehnoplus și Ducos Trading au câștigat licitații de la Ministerul Transporturilor în valoare de peste 10 milioane de euro.Interesant este că nu s-a organizat nici o licitație publică, deci contractele au fost atribuite direct. Reprezentanții firmelor au fost chemați să semneze contractele pe motiv de extremă urgență. Firmele aparțin denunțătorului fostului ministru al Sănătății, Sorina Pintea, scrie Vineri 13.

CE SUSȚINE VINERI 13:

”În contextul epidemiologic actual cu declararea pandemiei de către OMS si introducerea acestei noi patologii în alerta internațională și ținând cont de prevederile Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României procedura de atribuire aleasă este Negociere Fără Publicare Prealabilă (N.F.P.P.) conform prevederilor art. 104 alin. (1) lit. c)  din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare”, este explicația oficială.
Contractele pentru monitoare (Furnizare Monitor functii vitale ATI tip 2 – 178 buc – valoare 12.945.050 lei, fără TVA, Furnizare echipamente medicale – Carucior Troley de urgenta – 24 buc, Troley terapie intensiva – 53 buc, sistem reglare temperatura – 11 buc, Pat terapie intensiva – 120 buc, sistem transfer pacienti – 34 buc. – valoare de 12.997.512,8 lei, fără TVA, și Contractul pentru ventilatoare mecanice (Furnizare ventilator mecanic tip 1 – 112 buc) – 20.636.000 lei, fără TVA, au fost atribuite, fără licitație, firmelor Ducos Trading și Tehnoplus, informează gazetadecluj.ro.

Derută sau greșeala funcționarilor? Sursa citată spune că, inițial, pe Sistemul de achiziții publice apăreau ca fiind câștigătoare două alte societăți comerciale, de mică anvergură, din județele Mureș și Ilfov. Însă, după ce reprezentanții firmelor au fost contactați, s-a dovedit că greșeala venea din partea reprezentanților Ministerul Transporturilor care ar fi introdus greșit datele.

Datele respective nu pot fi introduse greșit pentru că sistemul electronic de achiziții are o serie de reguli care trebuiesc respectate pentru ca un anunț să fie publicat. Plus că, firmele care au ajuns dintr-o ”eroare” să fie publicate ca fiind beneficiarele contractelor nu au avut niciodată vreo relație contractuală cu Ministerul Transporturilor și nu aveau ca obiect de activitate furnizarea de echipamente medicale. Publicarea anunțurilor respective în mod eronat a fost, de fapt, o încercare de a ascunde adevărații beneficiari a contractelor.

Reprezentanții Ministerului Transporturilor ridică din umeri și spun că nu știu cum s-a putut strecura o asemenea greșeală.

Să vedem cine stă în spatele firmelor câștigătoare. Potrivit sursei citate, firma Tehnoplus Medical îi aparține lui Octavian Niculescu, iar Banca Mondială a acuzat-o oficial de corupţie şi a exclus-o de pe lista proiectelor finanţate de ea.

În urma unei anchete făcută de Banca Mondială s-a aflat că Tehnoplus Medical SRL a dat o mită de 170.000 de euro unui spital din România pentru atribuirea unui contract de furnizare de echipamente.

Chiar și așa, nici un parchet nu a anunțat deschiderea vreunei anchete care să vizeze firma lui Niculescu.
Pe de altă parte, firma lui Niculescu este una dintre preferatele SRI și SIE când vine vorba de contracte de milioane de lei.
La sfârșitul lunii februarie, în urma unui denunț verbal făcut de Niculescu procurorului DNA Marian Drăgulescu, a apărut dosarul în urma căruia Sorina Pintea, fostul ministru al Sănătății, a fost prins când lua mită. În unele medii, rolul pe care patronul Tehnoplus l-a jucat în cadrul acestei anchete poate fi denumit ”agent instigator”.

Compania la care Octavian Niculescu este unic asociat şi administrator bifează însă constant performanţe financiare. Numai în ultimii cinci ani, Tehnoplus Medical SRL a înregistrat un profit net total de 58,2 milioane de lei, echivalentul a 13 milioane de euro. Clienţii firmei sunt spitalele din toată ţara, inclusiv cele ale SRI şi SIE, pentru care livrează absolut orice, de la pansamente şi seringi, la mobilier şi aparatură medicală, până la secţii şi săli de operaţie la cheie. Octavian Niculescu mai apare în două firme: Hospital Project & Consulting SRL şi Protruck Transport SRL, mai scriu jurnaliștii clujeni.

Potrivit unor informații, Ovidiu Niculescu ar fi internat acum pe fondul unor probleme cardiace.
Contractul pentru ventilatoare mecanice (Furnizare ventilator mecanic tip 1 – 112 buc) a fost dat firmei DUCOS TRADING SRL. Valoarea lui este de 20.636.000 lei, fără TVA.
Compania Ducos Tradig, care a realizat importul pentru Unifarm, este deținută 50% de Ion Berciu,  același personaj despre care RISE Project a dezvăluit în 2016 că a fost partener de afaceri într-un offshore cipriot cu Streinu-Cercel.

Vrancea News a publicat o înregistrare audio între Gheorghe (Gheorghiță) Berbece (foto dreapta), prefectul de Vrancea, omul de încredere al ministrului Dezvoltării Ion Ștefan zis Grindă și unul din liberalii importanți din filială, Georgel Constantin.

Și pentru că sursele noastre sunt mai informate și de sânge albastru, am aflat ca la conducerea PNL Vrancea, PNL-iștii vechi și cu orgoliu ( că sunt urmașii lui Rațiu) , sunt foc și pară că PDL-istul lui Băsescu , Ion „Grindă” Ștefan (împreună cu hoarda de amante, cămătari, interlopi și analfabeți) a confiscat PNL Vrancea. Din cercetările făcute de noi, nu am aflat de nici o rudă de-a lui Oprisan (n.red-Marian Oprișan, președintele CJ Vranceaa) pe care să o fi cocoțat în vreo functie publică!, scrie Vrancea News.

Gheorghe Berbece a fost pus prefect de Vrancea de Grindă, în timp ce fiul acestuia, Iulian Berbece, a devenit consilier la Ministerul Afacerilor Interne.

CITIȚI ȘI: EXCLUSIV/ Caracatița lui Grindă și manichiuristele

Înregistrare audio Georgel Constantin (PNL Vrancea) și Gheorghita Berbece ( Prefect Vrancea)

Transcript conversație

• Georgel Constantin : „Deci nu mai sunt de acord sa îl schimb pe Marian Oprișan de pe moșia Vrancei și sa pun pe moșia Vrancei pe Ionuț Ștefan. Nu sunt de acord. Deci de la un stăpân la altul cu aceleași apucături și poate mai presus de atât, nu mai sunt de acord. Sa fie foarte clar. Până in momentul de fata, promovările din filiala Vrancea au fost : la prefectura a lui , la cancelarie a lui, la București si șef de… secretar de stat pe finul sau… laaaaaa….”
• Gheorghiță Berbece – „ Știți bine că nu i-am cerut și nu am vrut funcția asta”
• Georgel Constantin – „Așa… La cabinet toți finii si toți nașii… (neinteligibil)”
• Gheorghiță Berbece – „Erați de fata acolo când s-a discutat”
• A treia persoana – „ Si la noi nimic”
• Georgel Constantin : „ Nevestele, amantele si verișoarele lor cu nevestele , amantele si verișoarele noastre, exact așa s-a întâmplat!”
• Gheorghiță Berbece – „ Mie nu puteți sa îmi reproșați”….

Dar ce l-a iritat oare pe Iohannis într-atât încât să-și piardă cumpătul și să intre în meandrele naționalismului românesc? El, pro-europeanul atât de pragmatic și sobru, trebuia să fie conștient de faptul că printr-un discurs strident anti-maghiar nu face altceva decât să deschidă robinetul pentru o revărsare a resentimentelor istorice la Budapesta și București, reizbucnite la 100 de ani de la Tratatul de la Trianon, prin care a fost consemnată împărțirea Ungariei după Primul Război Mondial și alipirea Transilvaniei de România.Sau poate știe Iohannis ceva despe evoluții care ar putea constitui un pericol real pentru unitatea României? Și dacă știe: de ce nu spune nimic? De ce alunecă – pas cu pas – în mocirla naționalist-populistă, pe care a vrut s-o sece cândva? Am fi dorit să aflăm detalii de la președinte, dar dubla noastră solicitare pentru un interviu DW a fost tratată cu un ”nu” lapidar, scrie într-un editorial redactorul șef al secției române de la Deutsche Welle, Robert Schwartz.

E limpede: un politician pro-european, pe deasupra laureat al Premiului Carol cel Mare ”pentru merite europene” în tradiția unor Monnet, Adenauer, Churchill sau Havel, nu are voie să-și piardă stăpânirea de sine. Dacă a fost un derapaj singular, Iohannis ar trebui să prezinte scuze numaidecât. În Europa crește numărul politicienilor populiști și naționaliști – ar fi o dezamăgire cruntă ca Iohannis să-și fi găsit o nouă patrie politică în acel cotlon. Și ar fi o catastrofă pentru stabilitatea atât de fragilă în regiune, mai afirmă Schwartz.

Sergiu-Marian Bordea-Ştefan era, la începutul lunii aprilie, un lucrător vamal oarecare la Focşani. Fără niciun fel de concurs, el a fost numit şef al Finanţelor de la Galaţi, iar a doua zi de la această numire a fost promovat, tot fără concurs, director general adjunct la Fisc pentru regiunea sud-est a ţării. Soţia proaspătului director al finanţelor din sud-estul României este nepoată de frate a ministrului Dezvoltării, Ion Ştefan (cunoscut şi drept „ministrul grindă”, după scandalul cu declararea fiscală incorectă a suprafeţei vilei în care locuieşte), ea fiind angajată ca jurist la firma de transporturi a acestuia (Balcanic Prod SRL Focşani), scrie Adevărul.

În ceea ce priveşte averea familiei Bordea-Ştefan, conform declaraţiei de avere din mai 2019 (ultima disponibilă pe site-ul ANAF), aceasta deţine nu mai puţin de nouă terenuri pe raza judeţului Vrancea, toate dobândite prin cumpărare, în perioada 2012-2016. Prin acestea se numără patru terenuri intravilan (două în Focşani, de 610 mp şi 2.321 mp, şi câte unul în Vidra şi Valea Sării, de 1.507 mp, respectiv 500 mp) şi cinci loturi agricole (la Putna Seacă, Răstoaca, Milcovul şi Slobozia Ciorăşti), însumând circa 55.000 mp.

Casa de locuit a familiei se află la Valea Sării, însă aceasta deţine şi un apartament cu două camere în municipiul Bucureşti (cumpărat cu banii jos în 1998), care este închiriat. Veniturile obţinute din chirie de familia Bordea-Ştefan sunt, conform declaraţiei de avere, de numai 200 de lei pe lună, deşi în respectiva zonă chiria medie este de cel puţin 5-6 ori mai mare, adică 220-250 de euro lunar.

Numirea lui Sergiu-Marian Bordea-Ştefan la şefia Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi nu este singura mişcare de personal regională pe filiera Vrancea-PNL-Ion Ştefan. În data de 7 mai 2020, la conducerea Regionalei CFR Galaţi a fost numit Sorin Mihăilescu, care până atunci a ocupat o funcţie măruntă în sistem: şef la Regulatorul de Circulaţie CFR Adjud. Mihăilescu este membru PNL şi este prieten şi cumătru cu ministrul Ion Ştefan.

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Pe 26 mai, casa de licitații Art Mark va scoate la mezat o colecție de ceasuri de lux, între care și ceasul cel mai celebru din România, în spatele căruia se ascund povești nemaipomenite. Este vorba de Rolexul de legendă al președintelui sărac și cinstit, Ion Iliescu, și despre care unii afirmă că l-a dărîmat în 1996 de pe tronul de la Cotroceni.

Foarte probabil, o exagerare. Dar e aproape sigur, pe de altă parte, că Rolexul de aur l-a costat destul de mult electoral. Să reamintim pe scurt: în campania din 1996, Ion Iliescu și-a lansat afișe electorale de om sărac și cinstit, aproape de românii de rînd, cu un element care scăpase responsabililor săi de imagine: purta la mînă un Rolex de aur ultrascump, de cca.35.000 de dolari, o avere pe vremea aceea.
Cînd Evenimentul zilei a scris pe subiect, a izbuncit un scandal monstru, iar afișele au fost retrase peste noapte și înlocuite cu altele, fără Rolex, dar dauna se produsese deja, și multă timp în campanie s-a vorbit doar despre asta.

În 2001, pictorul Ștefan Dobre a transformat celebrul afiș electoral în tablou în ulei, sporind notorietatea Rolexului

În noiembrie 1997, presa de la noi, ba chiar și cea internațională, relatau că Ion Iliescu și-a vîndut celebrul ceas, ca să își poată achita casa în care locuiește și în prezent, în Primăverii.
Cîțiva ani mai tîrziu apar informații că, de fapt, ceasul îl avea de la Adrian Costea, afaceristul implicat în scandalul ”Eterna și fascinanta Românie”. În mai 2000, Iliescu dezmințea informația, reluînd ideea că ceasul Rolex l-a primit cadou de la un emir din Emiratele Arabe, fără a-i da numele, şi nu de la Adrian Costea.

Numai că zvonurile s-au amplificat după ce, în septembrie al aceluiași an, în cadrul unei anchete privind importuri de motorină, poliţiştii români au efectuat percheziţii la firmele şi la domiciliul lui Adrian Costea şi au fost acolo afişe electorale, fotografii şi negative cu Ion Iliescu şi Teodor Meleşcanu, dar și chitanţe pentru ceasuri Rolex.

În octombrie, Iliescu își lansa din nou candidatura pe scena Palatului, sub deviza „Aproape de oameni, împreună cu ei”, iar în sală se putea vedea din nou, ici-colo, ”reciclat”, celebrul afiș cu Rolex din 1996.
Ulterior, s-a zvonit din nou că Ion Iliescu a vîndut ceasul, la o licitație, iar banii i-a donat în scopuri caritabile.

Doar că povestea ceasului buclucaș nu se oprește aici. Într-un interviu din 2010 acordat ziarului Adevărul, amiralul Cico Dumitrescu, un mare apropiat al lui Iliescu, afirma că ”Procurorul Doană (Vasile, procuror la DNA n.n.) m-a întrebat pe mine odată cine s-a opus de la Cotroceni să fie el procuror general. I-am zis că nimeni. Şi atunci m-a avertizat că are o declaraţie de la unu’ care susţine că mi-a dat două Rolexuri de aur, unul pentru mine şi unul pentru Iliescu. Eu nici nu port Rolex. Ăsta e ceas de geambaşi”.

În fine, lucrurile devin și mai interesante după ce, în august 2018, fostul fotbalist Cornel Dinu relatează, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor, că deține un Rolex primit de la Ion Iliescu:

”E un cadou de la Ion Iliescu. Mie și nevestei ne-a făcut cadouri câte un ceas. Are o valoare sentimentală, da, pentru că eu îl consider un om încercat, care a trecut printr-un moment foarte greu și am fost alături de el în clipe care au însemnat o cotitură fantastică pentru societatea românească. După părerea mea, a fost singurul președinte care a avut o ținută pentru așa ceva, față de ce vedem azi… Ca de obicei, la noi îl înjură toată lumea”.

Lucru destul de ciudat, în ianuarie 2019, ziarul Libertatea publică un material cu același Dinu, în care acesta spune exact aceleași fraze, cuvînt per cuvînt. Posibil preluare fără citare.
Modelul de Rolex și fotografia prezentate în acel moment în materialul cu Dinu corespund exact imaginii de acum de pe siteul casei Art Mark, de unde aflăm despre vînzarea unui ”Ceas Rolex Day-Date President din aur, de mână, bărbătesc, decorat cu diamante, însoțit de cutia originală, provine din colecția unui fost șef de stat al României (1993-1995)”.
Interesant e, însă, că Dinu vorbește de două ceasuri primite de la Iliescu, unul fiind pentru soția sa.
Ori, soția reputatului fotbalist a decedat în 2011, ceea ce înseamnă că darul îi fusese făcut înainte de această dată.
Greu de crezut că ceasul pentru Silvia Dinu să fi fost din tablă ieftină, iar al soțului, Rolex de miliardar.
Era ori tot marca Rolex, ori ceva apropiat, e o deducție de bun simț.
De aici marea întrebare: cum și pentru care motiv un om care a fost mereu un etalon al modestiei, al neîmbogățirii, ”sărac și cinstit” cum se autodefinea, face cadouri valorînd zeci de mii de dolari, de care nu s-ar rușina nici Bill Gates? Cu atît mai stranie devine povestea dacă nu e vorba de celebrul ceas din anii 90, admițînd că informația vînzării sale în 1997 de către Iliescu e reală. Ceea ce înseamnă că fostul lider pesedist chiar e un soi de nabab, odată ce își permite să cumpere asemenea ceasuri drept cadouri.

Un raport de control care arăta JAFUL de la Transgaz – cheltuieli nesimțite pentru achiziția de vacanțe de lux în străinătate, hoteluri și chiar avioane – a fost făcut pierdut la Ministerul Economiei, condus de Virgil-Daniel Popescu.Despre actualul ministru Virgil Popescu se spune că ar fi și el un apropiat al directorului general Trangaz, Ion Sterian, scrie Cetățeanul.

Raportul a fost în tocmit în urma unui control dispus la Transgaz de Nicolae Bădălău, în perioada în care a fost ministrul Economiei.Inspectorii Corpului de control au descoperit atunci numeroase nereguli legate de modul cum au fost tocați banii publici la Transgaz, companie importantă din portofoliul energetic al statului român.

Transgaz este o companie deținută de către statul român prin Secretariatul General al Guvernului (58,51%) și de către alți acționari (41,49%), cu o capitalizare totală de aproape 1 miliard euro.

„Am încercat din punct de vedere legal să rezolv totul. Există la Ministerul Economiei raportul de control, mi-a fost prezentat, l-am văzut. E înregistrat și semnat de mine. Este un raport preliminar, pentru că numai pe București s-a făcut control. La Mediaș, inspectorii au fost opriți, nu au fost lăsați să intre în unitate, nu știu din ordinul cui. Sunt mai multe rapoarte negative, dar toate au fost îngropate. Cum vă spuneam, raportul e semnat de mine, și în raport erau destul de multe lucruri… Nu a fost mutat la SGG (n.r. în 2019, Transgaz a fost trecut în subordinea Secretariatului General al Guvernului), a rămas la minister, nu putea să dispară”, a explicat sursa citată fostul ministru al Economiei, Nicolae Bădălău.

„El (n.red- Directorul general Transgaz, Ion Sterian) avea o susținere în Guvern mai mare decât mine, inclusiv de la foștii miniștri dinaintea mea. Pe date, companie merge prost, e anexa unui om. O companie ca asta nu are nevoie de atâtea hoteluri. Transgaz are hoteluri la mare, la munte, peste tot. Dacă era o companie privată nu avea atâtea. Plătim prețul la gaz pentru asta. Transgaz trebuie să facă investiții, nu să cumpere hoteluri și avioane. Habar nu are de management (n.r. Ion Sterian), mi-am dat seama când am văzut rapoartele economice. Nu are nicio legătură cu managementul, e praf. Are doar o mare susținere politică”, a mai declarat Nicolae Bădălău.

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Decizia de ieri a CEDO confirmă ceea ce se bănuia de mult: anume că pentru promovarea fostei șefe a DNA la cîrma Parchetului European s-au mobilizat resurse incredibile, dispuse să treacă tăvălug peste orice norme ale legii și ale bunului simț. Inclusiv peste propriile reglementări, conform cărora demersul Laurei Kovesi se încadrează, așa cum vom releva, la ”plîngere abuzivă” și, deci, inadmisibilă.

În luna mai a anului trecut, fostul președinte al României, Traian Băsescu, creatorul ”justițiarei” Laura Kovesi, rezuma sec situația, la Realitatea TV:

”Are susținere internațională pentru funcția de procuror șef european pentru că nu s-a atins de firmele străine. A rupt tot ceea ce a fost românesc și nu s-a atins de firmele străine, de parcă românii furau singuri. Deci Microsoft e un exemplu de neatingere a celui care a fost marele beneficiar. EADS e alt exemplu, dosar închis. Vedeți ce liniștită a stat DNA cu contractul Bechtel, care e un monument de corupție și nici vorbă de autosesizare, care de altfel DNA e uneori foarte speedy așa, se autosesizează imediat. Când ai Microsoft și nu te atingi de firma care a beneficiat, când ai EADS și nu te atingi de firma care a beneficiat, când ai Bechtel și nu te atingi de cei care au făcut nemernicia asta e normal să ai suport internațional.”

Parcursul plîngerii lui Kovesi la CEDO demonstrează cu vîrf și îndesat că atunci cînd e cazul, nu se mai ține cont de nimic.

Să facem o scurtă cronologie a cazului Kovesi:

Anul 2018

Pe 22 februarie, ministrul Justiției a solicitat declanșarea procedurii de revocare a procurorului şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, pentru comportament excesiv de autoritar, discreţionar al procurorului şef al DNA, implicarea în anchetele altor procurori, prioritizarea dosarelor în funcţie de impactul mediatic etc.
Pe 27 februarie, Kovesi a fost prezentă în faţa CSM, pentru a fi audiată, avizul fiind negativ
Pe 16 aprilie, Tudorel Toader, a anunţat că va sesiza Curtea Constituţională cu privire la refuzul preşedintelui Klaus Iohannis de revocare a Codruței Kovesi.
Pe 30 mai, Curtea Constituţională a decis că există un conflict instituţional între Executiv şi Preşedinţie, din cauza refuzului președintelui de a semna decretul de revocare al șefei DNA.
Pe 9 iulie, Iohannis o revocă pe Kovesi, la o lună după decizia CCR. Anunțul a fost făcut de purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale, Mădălina Dobrovolschi.
În noiembrie, Iohannis declară presei, pe marginea revocării: „Așa mi s-a părut cel mai potrivit la momentul respectiv”.

2019

Pe 8 ianuarie, pică o bombă, mai exact informația că la finele anului precedent, cu maximă discreție, Laura Kovesi a atacat la CEDO decizia prin care a fost revocată din funcția de procuror-șef al DNA. În plângere se arată că au fost atacate drepturile omului.
De ce nu anunțase Kovesi acest demers spectaculos chiar înaintea efectuării, ba chiar imediat după semnarea decretului de revocare, nemaivorbind de momentul efectiv?
Mister.

Pe 21 ianuarie, în jurul orelor 18,00, ziare.com dă informația în premieră că, tot în decembrie 2018, Laura Kovesi și-a depus candidatura pentru functia de procuror-sef european.
Tot în deplină discreție, de parcă ar fi fost ceva de rușine.
De ce?
Iar mister.

Să spunem că, după revocarea din funcția de șefă a DNA, pentru Kovesi a luat amploare seria de anchete în cadrul celor 18 dosare penale acumulate, în paralel, însă cu parcurgerea etapelor pentru ocuparea funcției de procuror-șef european.

O situație unică, de-a dreptul halucinantă. O posibilă – subliniem, posibilă – infractoare, acuzată inclusiv de constituire de grup infracțional organizat, abuz în serviciu, luare de mită şi mărturie mincinoasă etc era puternic susținută de diverse organisme și personalități europene pentru o funcție de maximă importanță pentru justiția UE.
Pe 18 februarie, CEDO a publicat, pe site, detalii din procesul deschis de fostul procuror-șef DNA, instanța europeană adresând patru întrebări părților. Una dintre întrebări este dacă a avut Kovesi cum să conteste în instanță revocarea din funcție.
”A avut reclamanta acces la o instanță pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor sale civile în legătură cu demiterea din funcția de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), în conformitate cu articolul 6 § 1 din Convenție?”
Pe 26 februarie, Kovesi declara în cadrul audierii pentru funcția de procuror-șef european, întrebată fiind de europarlamentarul Maria Grapini ce spune de capacitatea sa de management faptul că a fost revocată din funcție, că decizia de revocare a fost luată de CCR și ”n-a avut posibilitatea de apărare”.

E fals, e Marele Fals.
Legea din România îi permitea Laurei Kovesi să conteste decretul prezidențial de revocare în contencios administrativ.
Nu a făcut-o, și a mers cu plîngerea direct la CEDO, pretinzînd că în țară epuizase toate mijloacele de a se apăra.
Iar CEDO, care respinge ca neadmisibile peste 90% dintre solicitări, i-a admis plîngerea pe nemestecate și cu o rapiditate record. Și a dat și un prim verdict în timp record.
În documentul ”Admisibilitatea unei cereri”, de pe siteul oficial al CEDO, potențialii petiționari sunt avertizați:

”În ceea ce priveşte epuizarea căilor de recurs interne, trebuie să utilizaţi, la nivel naţional, toate căile de recurs care ar putea remedia situaţia de care vă plângeţi. Cel mai des este vorba de un proces la tribunalul civil, penal sau administrativ competent, urmat, dacă e cazul, de un apel şi chiar de un recurs în faţa unei instanţe superioare, cum ar fi Curtea Supremă sau Curtea Constituţională, în cazul în care aceasta există. Cererea dumneavoastră poate fi declarată inadmisibilă ca fiind abuzivă.
Este vorba de cazul când dumneavoastră dezinformaţi Curtea introducând o cerere sub identitate falsă sau prezentând documente false, sau dacă omiteţi să informaţi Curtea cu privire la un element esenţial pentru examinarea cauzei sau la aspecte importante survenite în cursul procedurii în faţa Curţii Europene cum ar fi o decizie judecătorească în favoarea dumneavoastră”.

Dacă judecătorii CEDO, între care românca Iulia Motoc, nu au știut că Laura Kovesi nu epuizase căile din țară, e grav pentru fosta șefă a DNA, actual procuror șef european.
Dacă au știut, e grav pentru CEDO.

Numai că dovada că au știut e data de însăși poziția reprezentantului Guvernului României, în speța „Kovesi vs România”, care a arătat că reclamanta și-ar fi putut, dacă ar fi vrut, revendica drepturile civile în fața instanțelor de contencios administrativ.

„Solicitanta ar fi putut contesta, direct în fața instanțelor administrative, Raportul ministrului Justiției, decizia CSM din 26 februarie 2018 sau Decretul de revocare”.

Replica a fost extrem de ciudată:

”Curtea nu este convinsă de faptul că reclamanta a avut un remediu intern disponibil pentru a ataca în mod eficient în instanță ceea ce intenționa într-adevăr să conteste, și anume motivele înlăturării sale din funcția de procuror-șef al DNA prin decretul prezidențial din 9 iulie 2018, în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale din 30 mai 2018”.

Dacă legislația de la noi, începînd cu însăși Constituția, nu e suficient de ”convingătoare”, alte argumente nu prea mai se găsesc.

Una peste alta, scenariul pare, acum, destul de simplu de decriptat.
Decizia ca Laura Kovesi, apărătoarea intereselor marilor puteri în țări mărunte, precum România, conform lui Traian Băsescu, să promoveze la Parchetul European fusese luată mult înainte, probabil, de organizarea simulacrului de concurs.
Decizia de revocare a ei din funcție, ca și nenumăratele dosare penale deschise, complicau însă rău planurile europene.
Moment în care s-a optat pentru manevra de imagine numită CEDO.
Dacă Laura Kovesi contesta decretul prezidențial în justiție, se creau două probleme imense.

1) Îl ostiliza pe președinte, devenit țintă directă a sa, și crea o situație dificilă din punctul de vedere al apologeților anticorupției de la noi, care și-ar fi văzut încăierați doi dintre idolii al căror nume se scanda în Piața Victoriei.
2) Procesul s-ar fi întins foarte probabil dincolo de momentul în care Procurorul șef european ar trebui să-și intre efectiv în funcția, la finele acestui an.

Ori, cum ar fi sunat un eventual verdict împotriva lui Kovesi, care să consfințească genul de situație ”prima pe țară și a doua pe județ”?
Revocată, conform justiției de la noi, pe bună dreptate, dar cocoțată în funcții de justiția europeană?
Lăsată de noi de rea, luată de ei de bună, în interiorul aceleiași construcții democratice europene?
Kovesi avea nevoie urgent de un colac de salvare, de o manevră prin care să fie zugrăvită drept victimă a unei justiții abuzive și a unui stat doar parțial democratic, pentru a nu se face de rîs păpușarii care au tras permanent sforile numirii sale în funcția europeană.
CEDO – sfidată ieri de Curtea Constituțională din Germania, drept dovadă a considerației de care se bucură – a acționat ca o spălătorie de rufe, în cazul Laurei Kovesi, autoarea unei plîngeri abuzive, conform chiar normelor Curții Europene.

Senatul a adoptat tacit, în data de 8 aprilie a.c., o propunere legislativă privind Codul administrativ inițiată de UDMR care va oficializa practic limba maghiară în Transilvania și va permite arborarea drapelului Ungariei și a steagului secuiesc pe instituțiile publice ale statului român, scrie jurnalistul Dan Tănasă pe siteul său.

Propunerea a fost inițiată de mai mulți senatori și deputați UDMR și a fost depus în Parlament în octombrie 2019.

Potrivit art. 94 alin. 1 din propunerea legislativă privind Codul administrativ adoptată tacit de Senat „În unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, precum și prefecturile, serviciile publice deconcentrate, Inspectoratele Județene ale Poliției Române, au obligația să asigure în raporturile cu aceștia, folosirea limbi minorității naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentului Cod și ale tratatelor internaționale la care România este parte”.

Pragul de 20% pentru utilizarea limbii materne în relația cu instituțiile publice este eliminat

Propunerea UDMR privind Codul administrativ adoptată tacit de Senat menține și chiar lărgește prevederea din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ care creează, practic, cadrul legal pentru oficializarea limbii maghiare în toată Transilvania. Astfel, art. 94 alin. 2 din propunerea UDMR privind Codul administrativ adoptată tacit de Senat prevede că „Autoritățile și instituțile publice, precum și celelelate entități juridice prevăzute la alin. (1), prin hotărârea organelor lor deliberative sau după caz, organelor de conducere pot decide asigurarea folosirii limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale nu ating ponderea prevăzută la alin. (1)”.