Categorie: Dezvaluiri

Prefectul județului Neamt, liberalul George Lazar, apare in fotografii alături de persoane ce sunt cunoscute ca făcând parte din clanurile ce conduc lumea interlopa din zonă. Fotografiile îl prezintă alături de Iosub Iulian, zis Rățoi, cunoscut în Roman pentru activități de proxenetism, afiliat clanului Țâță. În zonă se vorbește despre faptul că Iulian Iosub ar fi locotenentul și sosia lui Adrian Botez, zis Țâță, liderul Academiei Infractorilor, care a fost condamnat definitiv, la 24 de ani, doua luni si 20 de zile.

In 15 octombrie 2015, DIICOT a dispus trimiterea in judecata a 18 membri din reteaua criminala autointitulata “Academia Infractorilor Romani”, specializata in jafuri armate la magazine de lux din Europa, unde au provocat un prejudiciu de aproximativ 8,5 milioane euro.

DIICOT sustine ca in cursul urmaririi penale s-au administrat probatorii care au demonstrat legatura intre 29 de infractiuni, dintre care 27 de infractiuni de talharie comise in Marea Britanie, Belgia, Italia, Franta, Germania, Austria, Danemarca si doua infractiuni de furt calificat comise in Andorra si Marea Britanie.

CE SCRIA ADEVĂRUL DESPRE ADRIAN BOTEZ, IANUARIE 2015:

Adrian Marin-Botez, zis „Ţâţă“, s-a făcut remarcat în lumea interlopă din Piatra Neamţ după răfuieli cu grupările Mararu sau Donose. În ultimii ani a devenit comandatul suprem al „Academiei infractorilor români”, organizaţie în sarcina căreia i se atribuie jafuri la marile case de bijuterii din Paris sau Milano.Ancheta în dosarul „Academia infractorilor români“ a început în 2013, când Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) a început monitorizarea activităţii infracţionale a grupării conduse de Adrian Botez, zis „Ţâţă”, grupare ce se ocupa cu tâlhării, furturi şi jafuri pe întreg teritoriul Uniunii Europene.  Gruparea, compusă din peste 100 de executanţi, toţi recrutaţi din judeţul Neamţ, acţiona precum cele din filmele de acţiune. Persoanele recrutate erau antrenate, coordonate şi controlate special pentru a pătrunde în forţă în magazine de lux de bijuterii şi ceasuri de pe teritoriul Uniunii Europene. 

„Academia infractorilor români” figura în cod ca înregistrată la Interpol, la Europol şi la DIICOT. Ancheta DIICOT în acest dosar a costat 300.000 de euro, fiind astfel una dintre cele mai scumpe ale instituţiei. Urmărirea penală în acest caz a însemnat implicarea a aproximativ 200 de anchetatori de la SRI, Direcţia Operaţiuni Speciale (DOS), Investigaţii Criminale, Jandarmerie şi DIICOT, care au lucrat în colaborare cu alţi oameni ai legii din străinătate. 

Adrian-Marin Botez (fost Lazăr), de 37 de ani, a ajuns pentru prima dată în atenţia locuitorilor din Piatra Neamţ în anul 2007, atunci când gruparea condusă de „Ţâţă“ ducea un război de supremaţie cu oamenii lui Daniel Dragoş, zis „Donose“. În vara acelui an într-o parcare  din centrul oraşului membri ai celor două clanuri s-au bătut crunt, iar conflictul a escaladat câteva luni mai târziu. În timpul petrecerii de Revelion 2008 de la Hotel Central, doi oameni fideli lui Ţâţă au fost înjunghiaţi de Bobi Carabulea, despre care se ştia că este un apropiat al lui Donose. Scandalul a continuat la Spitalul Judeţean Neamţ unde locotenenţii lui Marin Botez au ripostat, fiind necesară intervenţia forţelor de ordine. Din acel moment s-a dat startul unei curse a înarmării, în vederea răzbunării care se cerea pentru afrontul adus lui Botez. Planul pus la cale de Ţâţă avea în vedere, aşa cum au aflat anchetatorii, să ducă la exterminarea membrilor grupării rivale.  

Îşi procura arme pe filiera Clămparu 

După răfuiala de la Revelion, anchetatorii au aflat că gruparea Ţâtă pregăteşte o răzbunare sângeroasă. Conform procurorilor DIICOT, acesta a dispus membrilor grupării să intensifice acţiunile de supraveghere a reşedinţelor rivalilor şi de filaj pentru aflarea planurilor duşmanilor. Mircea Florin Savu, zis „Ciccio“, împreună cu o altă persoană au fost trimise la Roma, în vederea achiziţionării armelor de foc tip revolver, Uzi şi pistoale cu amortizor. Procurorii au aflat că armele au fost procurate de la o filieră ce acţiona în Spania şi Italia sub comanda lui Ion Clămparu.   

În noaptea de 17/18 ianuarie 2008, măcelul a fost dejucat în urma unei acţiuni realizate de DIICOT Bucureşti cu ajutorul ofiţerilor Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog din cadrul IGPR, poliţiştilor din Neamţ, SRI şi luptătorilor din cadrul Grupării Speciale de Intervenţii Acvila. 

Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, condus de fostul președinte Emil Constantinescu, îl desființează, practic, pe Gabriel Liiceanu, etichetat într-un comunicat drept filosof ratat și ahtiat după lux. Replica vine după ce Liiceanu a criticat institutul în repetate rînduri, considerîndu-l o sinecură pentru anumite personaje, transmite Inpolitics.

”Liiceanu e analfabet funcțional? Nu știe că sinecură înseamnă să primești bani fără să faci nimic? Greu de crezut. Atacurile sale repetate la adresa Institutului Levant au o singură explicație. Ura unui filosof ratat, fără operă și ignorat pe plan internațional, îndreptată împotriva unor cercetători și savanți care au această recunoaștere și o transferă tinerei generații. Fără această ură neînfrânată nu ar fi plasat Institutul Levant într-o înșiruire demagogică de instituții, într-o tentativă monstruoasă de instigare la ură. Fără această ură neînfrânată ar fi putut constata că Institutul Levant are rezultate și face performanță” se arată în comunicatul oficial al institutului condus de Constantinescu.

”Liiceanu e un impostor. Îi place să se considere un reper moral al societății românești, dar nu este decât un individ lacom și frustrat, măcinat de invidie și ură. Când președintele Traian Băsescu a afirmat, cu dispreț, că România nu are nevoie de filosofi, a dat din cap aprobator și slugarnic. Acum instigă la ură împotriva unor intelectuali care nu sunt slugarnici față de camarila pe care el și-a constituit-o și nici impostori. În ipostaza de reper moral al societății românești, impostorul este Liiceanu. Spunea cândva că numai omul se poate mișca în două direcții total opuse: adevărul și falsul intenționat. Afirmațiile lui despre Institutul Levant sunt falsuri intenționate(…)Liiceanu e obsedat de bani. Acumulează bani pentru mașini de lux și o vilă somptuoasă cu trei etaje, unde locuiește singur. Vede bani și acolo unde nu sunt. Este rândul nostru să întrebăm: câte milioane de euro a obținut Liiceanu din bugetul României? A calculat cineva, până acum, câte spitale, școli și autostrăzi s-ar fi putut face, în trei decenii, cu banii proveniți din profiturile editurii Humanitas, fosta editură politică, deținută de statul român, pe care prietenul Pleșu, din postura de ministru al Culturii, i-a făcut-o cadou lui Liiceanu? Ar fi putut fi numit directorul acesteia, pentru că nimeni nu-i contestă calitățile de editor. Dar asta înseamnă că Liiceanu ar fi avut un salariu lunar de 3.000 – 6.000 de lei, atât cât sunt salariile la Institutul Levant. Și ar fi trăit fără mașini de lux și vilă somptuoasă”, se mai afirmă în comunicat

Cu prea multe realizări la guvernare nu se pot lăuda liberalii, în schimb își pun candidații în ramă. Așa este și cazul candidatului pentru Senat din Gorj, Ion Iordache, ai cărui susținători i-au scos poza la plimbare prin sat. Dar nu oricum, ci pusă în rama unei icoane din biserică, icoana fiind lăsată probabil pe undeva printr-un ungher prăfuit până trec alegerile. Strategia neinspirată a staff-ului de campanie a iscat nenumărate ironii în mediul online. 

Ion Iordache a fost vicepreşedinte al PNL Gorj, apoi care a devenit preşedintele ALDE Gorj, după care a avut o colaborare chiar şi cu PSD, relata adevarul.ro.

Ion Iordache, unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din Gorj, a primit locul 1 la Senat pe lista PNL pentru alegerile parlamentare din 6 decembrie.  

El deţine o firmă de construcţii, care are numeroase contracte de modernizări de drumuri încheiate cu firmele statului. Iordache mai deţine şi un fond de vânătoare, un restaurant şi mai multe lacuri piscicole.. În perioada în care fost preşedinte al ALDE Gorj, Ion Iordache şi-a impus o rudă în funcţia de secretar de stat la Ministerul Energiei. El susţine acum că nu a fost membru în Partidul Social Democrat, ci doar colaborator. 

Deși are numai 38 de ani, candidatul Pro România Hunedoara la funcția de senator are un trecut extrem de controversat! În perioada în care a condus Compartimentul Administrativ al Universităţii din Petroşani, tânărul Dacian Ciodaru prefera încredinţările directe ca mod de acordare a lucrărilor de reparaţii, renovare şi reabilitare a căminelor studenţeşti, unor firme care nu aveau nicio legătură cu domeniul construcțiilor. De asemenea, Ciodaru a fost cercetat de procurori pentru abuz în serviciu.

2,7 milioane de lei în doar patru luni

Dacian Ciodaru a încheiat contracte de lucrări de reabilitări de cămine, izolaţii, amenajări interioare, lucrări pentru care în numai patru luni s-au plătit peste 2,7 milioane de lei. Paradoxal sau chiar suspect, în luna decembrie a anului 2014, până în ajun de Crăciun s-au atribuit şi câte două contracte aceluiași SRL şi câte trei aceluiaşi om de faceri care deţinea mai multe firme. Pentru directorul Compartimentului Administrativ nu a contat faptul că două dintre firme nu aveau nimic în comun cu domeniul construcțiilor – o brutărie-cofetărie-patiserie şi un magazin de cartier. În total, este vorba despre 14 contracte încheiate prin atribuire directă din toamna anului 2014 şi până prin martie 2015.

„Din septembrie până la sfârşitul lui decembrie, s-a adunat o sumă care adunată depăşeşte circa 2,7 milioane de lei, aşa încât “efortul” a meritat cu vârf şi îndesat. Şi mai ciudat, lucrările au fost atribuite către SC SENZITIV SRL Petrila, care are ca obiect de activitate “comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun”, conform mfinante.ro, sau SC FLORIDAN PANICOM SRL Petrila, cu obiect de activitate ”fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie”, aşa cum este specificat tot pe site-ul Ministerului de Finanţe. Cei doi afacerişti sunt Constantin Ramaşcanu, fostul viceprimar al Petrilei, şi Florin Stoica, fost jucător la Jiul Petroşani şi Poli Timişoara”, notează zhd.ro.

Lucrări “de patiserie cu mortar” pe încredinţare directă

Poate vă întrebați ce lucrări a făcut magazinul SENZITIV în baza contractului acordat de Ciodaru. De exemplu: Ignifugare corp clădiri D şi B, reabilitare sală sport, conform notificărilor de atribuire directă.

Brutăria FLORIDAN PANICOM a fost şi ea policalificată şi a primit lucrări de genul: reparaţii curente la corp C, reabilitare Cămin studenţesc nr. 4, reabilitare Cămin studenţesc 5, apoi reabilitare bază sportivă.

În data de 27 noiembrie 2014, ca totul să capete aspect de legalitate, au luat ființă alte două firme – SC FLORIDAN STAR CONSTRUCT SRL Petrila şi SC GIGANT STAR CONSTRUCT SRL Petrila, ambele cu acelaşi obiect de activitate: ”lucrări de învelitori, şarpante şi terase la construcţii”. După două săptămâni de la înfiinţare, pe 11 decembrie 2014, cele două societăți au primit alte trei contracte în valoare de 300 de mii de lei.

La finalul anului 2014, Dacian Ciodaru a muncit din greu să cheltuie și ultimul leu. Astfel, s-au mai făcut două atribuiri directe de lucrări către “prietenii” de la SC FLORIDAN PANICOM Petrila, în valoare de 276.653 lei. A doua lucrare s-a atribuit cu două zile înainte de Crăciun, în valoare de 119.350 lei. În fine, apare în scenă o societate din Tg. Jiu, SC EFICIENT LIDER SRL, cu obiect de activitate ”consultanţă pentru afaceri şi management”, care s-a apucat de reparaţii, după ce a prins două lucrări, respectiv în valoare de 148.380 lei. De asemenea, SC MIRUNA TRANS SRL Haţeg, care făcea ”transporturi rutiere de mărfuri”, a prins şi ea o lucrare de ”ignifugare corp A”.

A mai fost în atenţia oamenilor legii

În data de 26 iunie 2012, poliţia şi mascaţii au descins la Universitatea din Petroşani, apoi acasă la directorul general administrativ Dacian Ciodaru. Polițiștii și procurorii au ridicat documente în vederea cercetării, într-un dosar penal ce viza posibile infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice de care era suspectat Dacian Ciodaru.

Dacian Ciodaru a fost cercetat pentru diferite achizitii, în special de mobilier pentru cãmine, în perioada când era șeful Compartimentul Administrativ. Însã, de atunci si pânã acum, organele de anchetã nu au mai dat niciun semnal în legãturã cu acest dosar.

Cu această „carte de vizită” este foarte curios cu Ciodaru încearcă să acceadă în parlament. Să fie vorba de mult râvnita imunitate parlamentară, umbrela care l-ar ține la adăpost de procurori?

Ministerul de Interne a semnat un acord cadrul cu firma CENTRUL PENTRU SERVICII DE RADIOCOMUNICATII SRL pentru achiziția de stații radio TETRA produse de Motorola.Din firmă face parte Sergiu Anton care, până de curând, a fost șeful Centrului pentru Servicii de Radiocomunicații (CSR) din cadrul Serviciului Român de Informații, transmite Gazeta de Cluj.

Nu este singurul contract câștigat de această societate cu instituțiile publice. Pe parcursul acestui an firma câștigat contracte în valoare de 50.239.570 lei, iar anul trecut a câștigat contracte de 27.600.892 lei, fără TVA, plus unul de 6.807.000 euro încheiat cu Serviciul de Telecomunicații Speciale prin procedură competitivă cu negociere, adică fără licitație.

Firma le aparține oamenilor de afaceri Călin Stefan Cătălin Radu (80% din acțiuni), Sergiu Anton (10% din acțiuni), Butan Vasile (4%), Militaru Laurentiu Gabriel (3%) și Necula Doru Vlad (3%). Pe anul trecut firma a avut o cifră de afaceri de peste 43 milioane lei, un profit de 1,1 milioane și 60 de angajați.

De departe, cel mai interesant acționar al acestei firme este Sergiu Anton. A fost angajat în cadrul SRI până în 2009. În 2007, Traian Băsescu l-a avansat în gradul de general de brigada cu o stea.

După ce a plecat din SRI, a fost director general al Soft Business Union SRL (2011-2014) și CEO al Seran Technologies, începând cu 2014.

În 2019 a fost cooptat în cadrul SC CENTRUL PENTRU SERVICII DE RADIOCOMUNICATII SRL după ce acționarul majoritar al acestei companii i-a cesionat pachetul de 10% din acțiuni și l-a numit administrator pe o perioadă de trei ani, însă anul acesta a renunțat la funcție, nu și la pachetul de acțiuni.

”Începând cu data de 21.08.2020 încetează mandatul de Administrator al dl Anton Sergiu (…) ca urmare a cererii acestuia de renunțare la mandatul de Administrator. Începând cu data de 21.08.2020, se numește în calitatea de Administrator dl Călin Ștefan- Cătălin-Radu”, arată o notă a Monitorului Oficial.

Soft Business Union SRL, cealaltă societate condusă de Sergiu Anton, a încheiat cu Agenția Națională pentru Ocuparea forței de Muncă parteneriate în cadrul unor proiecte cu fonduri europene în valoare de aproape 100 milioane lei.

În urmă cu peste 10 ani, din acționarul SC CENTRUL PENTRU SERVICII DE RADIOCOMUNICATII SRL făceau parte și Bogdan Chirieac împreună cu soția lui, Doina.

De Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

”Eternitatea a fost creată pentru cei care învață limba germană” spunea cu năduf Mark Twain în celebrul său eseu ”Îngrozitoarea limbă germană” în care ironiza limba lui Goethe. Și totuși, există subterfugii în fața chinuitoarei limbi, altfel nu ar fi fost posibilă excepționala reușită a lui Vlad Voiculescu, cel care ne informează că a făcut facultatea la Viena cu dicționarul, neștiind germana.

Într-o postare de campanie electorală excelent lucrată, în opinia noastră, pentru publicul țintă, și plasată azi pe Facebook, fostul ministru al Sănătății își prezintă un petec de biografie mai înduioșătoare decît a lui Remi din ”Singur pe lume” ori a lui Oliver Twist, relatînd o succes story mioritică a unui băiat sărac de la țară care face o carieră absolut furibundă într-o mare capitală europeană fără sprijinul nimănui.

De fapt, că vorbim de sprijin, el chiar spune că a luat un credit austriac de 140.000 de euro pentru a-și scoate familia din sărăcie. Doar că declarația sa de avere din 2016 pomenește de un singur credit de 6.400 de euro, luat în 2015 de la banca austriacă Erste, ceea ce înseamnă că Voiculescu a avut un alt credit, dar a achitat imensa datorie în doi și timpi și trei mișcări, din salariul lunar de 3.500 de euro, de la Erste Bank Viena, adică fix 40 de rate. Conform aceleiași declarații de avere, studentul sărac de odinioară adunase pînă în 2015 suma 102.522 de euro, cash și cont, acțiuni la o bancă de cîteva mii de euro și încă vreo 20.000 de euro în lei.

Mai înainte de a o prezenta integral mai jos, pentru că bate la scor orice telenovelă ori film indian, să spunem doar atît: Voiculescu este, foarte probabil, primul om care e acceptat din prima la o universitate de maxim prestigiu, care a dat lumii 15 laureați Nobel, fără a vorbi limba de predare, germana, decît la nivel de baltă, cum se spune în popor. O limbă pe care nici în școala de la Pucioasa nu a studiat-o, ci doar în oarece meditații private cu o profesoară de franceză, la care germana era doar limba a doua de specializare.
Și care om, țineți-vă bine, și-a trecut cursurile traducînd ”cuvînt cu cuvînt cu dicționarul” și învățînd germana din mers.
Vorbim aici nu de traducere din revista de puștani ”Bravo”, ci de o facultate grea, de economie, care presupune nenumărați termeni tehnici. O facultate pe care o termină sub 20% dintre cei care o încep, conform lui Voiculescu.

În treacăt să amintim că vicepremierul Raluca Turcan a urmat la o Moscova o facultate dedicată studierii limbii ruse pentru afaceri, tocmai pentru că nu ajunge cunoașterea propriu-zisă a unei limbi străine pentru abordarea unor chestiuni de specialitate.
În plus, putem admite că Voiculescu ar fi învățat cuvintele limbii prin studiu personal, cu dicționarul, dar ar fi fost nițel mai greu cu vorbitul. Chiar nu a avut nevoie la începuturi tînărul student să vorbească cu cineva de la prestigioasa universitate? Chiar se poate descurca cineva într-o țară străină, la o mare universitate într-o limbă extrem de dificilă doar cu dicționarul??

Scriam recent că Vlad Voiculescu a fost angajat cu funcții de top la mari companii străine doar cu liceul din Pucioasa la bază; acum aflăm că și acolo trebuie să se fi descurcat tot cu dicționarul, cel puțin o vreme. Interesant cum a reușit. Studentul român a muncit teribil pentru a termina respectiva facultate, după cum aflăm de la el. Dar tot de la el am aflat deja că dacă nu se ținea iubita de capul lui, renunța la studii după 7-8 ani. Cam contradictorii atitudini, am zice.
La fel de interesant e că marea universitate vieneză nu doar că nu i-a perceput bani pentru cursuri, dar chiar a acceptat să îl angajeze cu plata la negru, conform mărturisirii lui Voiculescu, încălcînd sever legea(?!!). Ori că spune despre viza de Austria că și-a luat-o de la consulatul acestei țări, în România neexistînd vreodată alte consulate austriece decît onorifice, care nu au dreptul acordării de vize.

Iată postarea fostului ministru:

”Apar tot mai multe atacuri împotriva mea pornind de la studiile pe care le-am făcut la Universitatea de Economie din Viena – WU (Wirtschaftsuniversität Wien).

Pe scurt, sunt acuzat că am stat prea mulți ani la o facultate de prestigiu din Viena, că am ajuns în mod suspect pe posturi bune din instituții de top vieneze, că diploma de studii ar fi falsă. Ca de obicei, acuzele devin oglinda lor și a valorilor pe care le împărtășesc în anturajele lor, cu diplome obținute prin plagiat, cu studii de doctorat luate pe repede înainte, cu pile și nepotisme.

Cred că e de datoria mea să explic în detaliu cum stau lucrurile. Iată povestea pe larg a traseului meu de după absolvirea liceului, din comuna Brănești, la Viena, de la liceul din Pucioasa, la una dintre cele mai prestigioase universități europene.

Eram în clasa a XI-a când m-am gândit prima dată să plec la studii în străinătate, în 1999. Era mai degrabă o fantezie, fiindcă trăiam încă vremurile în care nu se putea ieși din țară fără viză.

Erau câțiva săteni care în anii ‘90 plecaseră la muncă în țări străine. La întoarcere deveniseră în sat ”neamțu”, ”americanu”, ”belgianu” iar noi, copiii, ne uitam la ei cu fascinație și un pic de invidie. Singurele rude pe care le aveam în străinătate erau la Viena, în Austria – mătușa la care am locuit în primele 6 luni de studii.

În Brănești sau Pucioasa nu aveam profesori de germană pe vremea aceea. La școală se preda engleza și franceza. Acesta fusese de altfel și motivul pentru care ai mei mă mutaseră de la școala din sat (unde mama era învățătoare și tatăl fusese profesor de sport) la școala din Pucioasa: să îmi ofere perspectivele celui care cunoaște limbi străine.

Din fericire, am găsit în județ o profesoară de limba franceză care studiase și germana în facultate, așa că a putut să mă ajute în încercarea mea de a învăța limba germană.

Mi-am ales facultatea și m-am înscris la studii de la un internet cafe din Târgoviște, în strigătele celor care jucau Doom, Descent și Mortal Kombat sau își căutau perechea pe mIRC. În satul meu încă nu aveam nici telefon direct (apelurile mergeau printr-o doamnă centralistă), de internet nici nu putea fi vorba.

Mi-am depus dosarul online la Facultatea de Administrarea Afacerilor (în germană Betriebswirtschaftslehre), nu mai știu exact toate documentele solicitate, dar îmi amintesc că deși procesul mi s-a părut simplu la vremea aceea, trăiam cu teama că sigur am făcut ceva greșit. Câteva săptămâni mai târziu, am primit o invitație în Austria pentru a depune documentele necesare (Einladungsbrief). Mi-am luat viza pe baza invitației, după multe ore de așteptat la Consulatul Austriei. A fost o întreagă aventură pînă am ajuns cu documentele în biroul de înscrieri al Universității, unde, după o discuție de câteva replici în germană, am aflat că am fost acceptat. Părea ireal.

Cursurile erau gratuite, nici pe cazare nu am plătit nimic în primul semestru, fiindcă am stat la ruda mea de acolo. Restul anilor i-am petrecut la cămin sau în apartamente închiriate împreună cu 1, 2 sau 3 alți studenți.

Faptul că nu știam limba la un nivel adecvat, altoit pe un fond de timiditate cruntă, nu m-a ajutat. Am învățat germana traducând cuvânt cu cuvânt cursurile și cărțile de la facultate.

Mi-am căutat de lucru din primul an, dar doar din anul doi am reușit să mă angajez pentru a mă susține: am lucrat într-un laborator de calculatoare al universității, am împărțit flyere pe stradă, am montat scene de concert, locuri de joacă pentru copii și am vândut bilete la concerte pe stradă. Am acceptat orice job pentru a-mi putea continua studiile. Job, mult spus: eram plătit la negru, românii nu aveau drept de muncă în Austria decât dacă depășeau un salariu de cca. 1.400 euro / lună. Nu era cazul meu în acei ani.

La 22 de ani am avut primul job serios: întors la București în vacanța de vară, am fost acceptat, cu examen, la câteva luni de practică în cadrul Deloitte. Acolo am lucrat cu profesioniști internaționali din domeniul bancar, care m-au îndemnat să aplic la un post dintr-o bancă specializată în finanțarea proiectelor publice de infrastructură din Europa Centrală și de Est. Așa am ajuns, tot la 22 de ani, să mă angajez și să lucrez într-un domeniu în care am rămas următorii 10 ani.

Când m-am angajat, deja terminasem toate examenele de la facultate, cu două excepții, și nu scrisesem încă lucrarea de Magister (așa se cheamă titlul universitar pe care l-am obținut ulterior – echivalentul unui Master). La Wirtschaftsuniversität Wien nu te presau să termini studiile – era strict responsabilitatea fiecărui student când se înscria la examene. Pe unii îi responsabiliza – ca mai devreme sau mai târziu să își finalizeze studiile, pe alții îi determina să renunțe. La Wirtschaftsuniversität Wien sub 20% dintre cei care începeau facultatea o și finalizau cu titlul de Magister. Și da, știu că pentru România acest lucru pare ne necrezut.

Și în cazul meu a durat până să predau lucrarea finală și să devin Magister. Și eu m-am gândit să renunț, fiindcă deja aveam un job bun. Am avut apoi al doilea job și mai bun. Am luat un credit de 140.000 de euro cu care am finanțat datoriile familiei.

Pe lângă serviciu, organizam tabere de limbă germană pentru copiii din satul meu natal și orașul în care făcusem liceul. Cred că proiectul s-a născut tocmai din frustrarea resimțită de mine în primii ani de studiu. Puțin mai târziu, când am aflat că lipsesc medicamente esențiale pentru copiii care suferă de cancer, am început să strâng bani, să le cumpăr din Viena, Ungaria și alte câteva țări și să le trimit în țară printr-o rețea care a devenit Rețeaua Citostaticelor și a ajutat vreo 2.500 de oameni să primească tratamentul de care aveau nevoie.

La serviciu mergea totul bine, făceam o mulțime de lucruri care îmi umpleau sufletul așa că dacă prietena mea de atunci nu m-ar fi convins să predau lucrarea finală, n-aș fi dobândit niciodată titlul de Magister. Lucrarea de Magister a primit notă maximă. Atașez aici diploma și prima mea fotografie de CV.

Nu mă simt rușinat de perioada studiilor și muncii mele la Viena, ci recunoscător. Și nu am absolut nimic de ascuns, ba din contră. Mă bucur să răspund și să lămuresc oricând orice aspect al educației sau al muncii mele din Austria.

A fost un drum greu pentru mine, drumul greu al fiecărui român care pleacă dintr-o familie modestă de la țară la studii sau la muncă în străinătate și care își construiește o lume pornind de la ceea ce este și ceea ce poate învăța să fie.

Cam asta e. Sigur, atacurile absurde și pe alocuri ridicole vor continua. Pentru că sistemul nu vrea să fie deranjat. Atacă prin orice cale, caută până la rude cu care aș putea să mă și însor de “apropiate” ce sunt, se duc chiar și fizic să afle cum stau lucrurile la Viena (le doresc succes și aștept cu interes să aflu ce idei amuzante mai scot “pe piață”).

Orice ar fi sunt aici să răspund, în detaliu, cum stau lucrurile de fapt. Vă mulțumesc pentru încredere” mai scrie fostul ministru în postare.

Un material lung, dar excelent realizat din punct de vedere strategic, țintind electoratul tînăr al USR-PLUS amator de povești siropoase de succes rapid în viață.

O glumă înțepătoare la adresa lui Michael Jackson spunea prin anii 90 că America e singurul loc în care un băiat negru, sărac, anonim și necăjit poate ajunge rapid o mare artistă albă, faimoasă și plină de bani.

Parafrazînd, Voiculescu și strategii USR-PLUS tocmai ne-au livrat povestea unui Martin Eden autohton, băiat sărac, de la țară, fără sprijin și neștiutor de limbi străine care dă lovitura fix în străinătate și se transformă rapid în tot ceea ce alți mulți tineri de la noi abia îndrăznesc să viseze.
Sigur, unii tineri mai cîrcotași nu ar înțelege de ce un asemenea tînăr de succes lasă vicepreședinția Erste Bank pentru a lucra pe post de secretară a unui ministru, dar cîrcotelile, știm cu toții, sunt mereu inevitabile. 

Ministerul de Interne vrea să ne transmită că e gata să facă operații pe viu în sistem, doar-doar o scăpa de corupți. Sau poate că atunci când îi amenința pe interlopi că va interveni și le va demantela organizațiile se referea de fapt la interlopii și găștile din poliție. Probabil că atunci când spunea „Sunt cu ochii pe voi” nu se referea la mafiile care și-au marcat orașele și teritoriile cu șișul și adrenalina, ci cele care au marcat cu feromoni subsolul și culoarele instituțiilor, iar dacă e așa, poate că ar fi bine să fie cu ochii și pe mafiile din achiziții, din administrația publică și/sau locală, din finanțe, din diverse agenții guvernamentale care dau bani europeni pe ochi frumoși și carnet de partid convenabil, se spune într-un comentariu Radio Europa Liberă.

Indiferent ce vrea să spună, interesant e ce nu face: să-i suspende pe toți șefii poliției județene, să-și trimită potera să culeagă toți corupții, în fine să facă curățenie cu picamerul și aruncătorul de flăcări, pentru că este clar că la Suceava nu era o familie, ci o întreprindere care a industrializat corupția, a externalizat-o (implicat în afacere e și Registrul Auto), care a adus parteneriatul public-privat la cele mai înalte culmi de infracționalitate (a propos, serviciile secrete or fi implicate și ele? Dacă nu sunt, de ce nu au tras alarma, pentru că e vorba despre acte de corupție petrecute de-a lungul a doi ani, timp suficient ca SRI cu aparatura aceea de un miliard de euro, după cum spunea Băsescu, să fileze și să intercepteze toți boierii și răzeșii Sucevei). Poate că la ședința CSAT programată zilele următoare ar trebui să se discute și despre circuitul corupției prin natura statului luând ca exemplu Suceava sau catastrofa de la Piatra-Neamț. Cert este că informațiile publicate de Ministerul de Interne au forțat procedurile și răbdarea DNA care pretinde că poliția nu avea dreptul să facă publice informațiile întrucât ele sunt în curs de cercetare și conțin elemente vitale care trebuie să rămână la dosar, se mai spune în comentariul REL.

In cv-ul lui Latcau Ruben, viceprimar municipiul Timisoara , din partea USR Plus ( https://www.primariatm.ro/conducere/ruben-lat%cc%a6ca%cc%86u/ ) nu apare data nasterii , adresa: str. , oras, tara.

La formare si pregatire , scrie:2008 – 2014: Facultatea de Inginerie Mecanică | Universitatea din Oradea. Nu stim daca a obtinut diploma de licenta pentru ca nu scrie acest lucru in cv.

Pe site-ul  facultatii din Oradea nu apare aceasta facultate.https://iemi.uoradea.ro/prezentare/prezentare-facultate.html, in schimb , scrie:

„1992 – Facultatea de Mecanică devine independentă și funcționează cu două catedre și pregătind studenți în următoarele specializări: Tehnologia Construcţiilor de Maşini, Mecanică Fină, Utilajul şi Tehnologia Sudurii şi Roboţi Industriali.

1993 – se schimbă denumirea facultății în Facultatea de Inginerie Managerială și Tehnologică (I.M.T.), prin HG 568/1993, având aceleași specializări,,

Ca urmare Latcau  nu este absolvent al Facultatii de Inginerie Mecanica sau nu stie denumirea corecta .

Durata studiilor este de 4 ani iar Latcau a studiat 6 ani. A  repetat 2 ani?

In cv nu apare tipul calificării/diploma obținută,  Domeniul studiat/aptitudini ocupaționale,  Nivelul de clasificare a formei de instruire/învățământ (https://lege5.ro/Gratuit/guydgmbr/hotararea-nr-1021-2004-pentru-aprobarea-modelului-comun-european-de-curriculum-vitae)

„Experienta Profesionala

iun. 2017 – oct. 2020: Team Leader | Continental
iun. 2014 – oct. 2017: Manager de Proiect Mecanic | Continental
feb. 2012 – mai 2014: Inginer de Design | Valiant TMR Ro
mar. 2008 – feb. 2012: Inginer proiectant | International Engineering and Technologies, Inc.,,

In perioada mar. 2008 – feb. 2012 nu putea sa profeseze ca si inginer proiectant deoarece la  formare si pregatire profesionala apare „2008 – 2014: Facultatea de Inginerie Mecanică | Universitatea din Oradea. ,,

Tot din acelasi motiv nu putea sa profeseze in perioada feb. 2012 – mai 2014: Inginer de Design.

La experienta profesionala nu apare in cv: Tipul activității sau sectorul de activitate, Funcția sau postul ocupat, Principalele activități și responsabilități

Daca e un bun profesionist de ce nu a postat cv-ul cf. HG nr.1021/2004

Nu apar in cv:

Limba maternă
	Limbi Străine cunoscute	(Enumerați limbile cunoscute și indicați nivelul: excelent, bine, satisfăcător)
	*) abilitatea de a citi
	*) abilitatea de a scrie
	*) abilitatea de a vorbi
	Aptitudini și competențe artistice	(Descrieți aceste aptitudini și indicați contextul în care le-ați dobândit)
	Muzică, desen, pictură, literatură, etc.
	Aptitudini și competențe sociale	(Descrieți aceste aptitudini și indicați contextul în care le-ați dobândit)
	Locuiți și munciți cu alte persoane, într-un mediu multicultural, ocupați o poziție în care comunicarea este importantă sau desfășurați o activitate în care munca de echipă este esențială. (de exemplu cultură, sport, etc.)
	Aptitudini și competențe organizatorice	(Descrieți aceste aptitudini și indicați în ce context le-ați dobândit)
	De exemplu coordonați sau conduceți activitatea altor persoane, proiecte și gestionați bugete; la locul de muncă, în acțiuni voluntare (de exemplu în domenii culturale sau sportive) sau la domiciliu.
	Aptitudini și competențe tehnice (utilizare calculator, anumite tipuri de echipamente, mașini, etc.)	(Descrieți aceste aptitudini și indicați în ce context le-ați dobândit)
	Permis de conducere
	Alte aptitudini și competențe	(Descrieți aceste aptitudini și indicați în ce context le-ați dobândit)
	Competențe care nu au mai fost menționate anterior
	INFORMAȚII SUPLIMENTARE	(Indicați alte informații utile și care nu au fost menționate, de exemplu persoane de contact, referințe, etc.)

Iată documentele care atestă refuzurile sistematice ale lui Bogdan Toader, fostul președinte Consiliului Județean Prahova (CJPh), de a aloca fonduri Spitalului Județean de Urgență Ploiești (SJUP) pentru ca acesta să fie pregătit să facă față Pandemiei.Context: Spitalul Județean de Urgență Ploiești și-a căpătat renumele sinistru de ”spital al morții”.

Legende, exagerări, ”bombe de presă”?

Nicidecum! Dovezile au fost prezentate de-a lungul timpului atât de pacienți, de aparținătorii acestora, dar și de unele dintre cadrele medicale.Ei, medicii, au avut curajul să își asume public dezvăluirile despre lipsurile majore din SJUP, despre managementul defectuos, dar și despre cum erau cheltuite sumele alocate, fie ele și insuficiente.Pierderi de vieți omenești care puteau fi evitate, infecții intraspitalicești extrem de periculoase care au mutilat pacienți, medicamente și alte consumabile pe care pacienții erau nevoiți să le procure din exterior, deși ar fi trebuit asigurate de către spital. Acestea sunt doar câteva elemente care au dus la drame în rândurile pacienților.

În ultima vreme, conducerea pesedistă a județului, ajunsese să arunce vina pe presă pentru atât de desele relatări, deși toate erau probate. Toader și mafia PSD al cărei paravan era, încercau să acopere mizeria susținând că ”sunt doar campanii de denigrare, ale celor care doresc răul spitalului”. Subfinanțarea era o realitate, dovada fiind că la începutul pandemiei magazia spitalului era goală. Și nu vorbim despre cea de la UPU, în care chiar președintele CJ de atunci s-a filmat, arătând cât de bine aprovizionată este, ci despre cea a spitalului, care trebuia să conțină adevăratul necesar.Nu existau echipamente de protecție – costume, măști, viziere, nu existau medicamente esențiale, la chirurgie un bisturiu era refolosit de mai multe ori. În aceste condiții, solicitările conducerii administrative a spitalului au mers spre aprobare către CJ Prahova. Nu erau bani, iar suplimentările de buget erau absolut necesare. 

”Nu s-au identificat surse de venit pentru a da curs solicitării dumneavoastră”, sau ”nu înregistrăm încasări suplimentare la partea de venit și nu putem da curs solicitării dumneavoastră” sunt doar două dintre răspunsurile date de Bogdan Toader potrivit documentelor.

La doar câteva zile după ce prahovenii nu l-au mai votat pe Bogdan Toader, noua conducere a CJPh identificat o primă tranșă de 4.000.000 de lei disponibili în conturile instituției, dar pe care Toader nu a vrut să îi acorde spitalului. 

Primul gest al lui Iulian Dumitrescu, noul președinte liberal al CJPh, a fost acela de a face o rectificare bugetară de urgență și de a vira banii în contul spitalului.În doar o lună de la preluarea mandatului, Iulian Dumitrescu a alocat spitalului fonduri totale de 6.000.000 de lei. Printre altele, din acești bani au fost achiziționate instalații de oxigen și ventilatoare, dotări care fac diferența între viață și moarte pentru pacienții în stare critică.De ce nu a făcut Bogdan Toader aceste lucruri? De ce a permis atâta vreme ca numele Spitalului Județean Ploiești să fie pentru cei mai mulți identificabil cu un loc al groazei? Iată întrebări la care șeful PSD Prahova este obligat să răspundă.Nu pentru voturi, ci pentru memoria celor care au suferit nedrept aici. Ca să înțelegeți atitudinea cinică, inumană, față de abordarea pandemiei Covid  a lui Bogdan Toader cât a fost președinte al CJPh, urmăriți și filmulețul atașat.

Batjocură, umilință și afaceri cu persoane decedate. Toate aceste lucruri le-au experimentat rudele unui bărbat din Deva, decedat de Covid, la Spitalul Municipal „dr. Teodor Andrei” din Lugoj.Pe lângă durerea provocată de pierderea persoanei dragi, familia deveanului a trecut prin momente traumatizante. A doua zi, după ce rudele bărbatului au fost anunțate despre deces, au mers să ridice trupul neînsuflețit pentru a-l înhuma. Ceea ce au văzut, însă, la spitalul din Lugoj, cu greu poate fi descris în cuvinte. O dovada pură că în acea unitate medicală nu se acordă respectul minimum cuvenit unei ființe umane. O cerință care, de altfel, este prevăzută de lege.De la spital li s-a spus că decedatul a fost predat unei firme de pompe funebre, care are un TIR în curtea spitalului.Acolo, într-adevăr, au găsit o remorcă de TIR neînmatriculată, înconjurată de mormane de gunoaie. La nivel declarativ, remorca ar aparține unei firme de pompe funebre. Însă, din scripte reiese că aparține unei firme care are activitate în domeniul alimentației publice, respectiv restaurante/catering. Sau cine știe.Pentru faptul că au ținut cadavrul în remorcă 14 ore, angajații firmei SC Bom Mecanica SRL le-au cerut aparținătorilor 1.200 de lei, scrie Ziar de Hunedoara.

Nu doar faptul că li s-a perceput această taxă, ci și atitudinea angajaților firmei de pompe funebre le-a șocat pe rudele deveanului, care a murit în spitalul din Lugoj (înregistrare audio). Din acest motiv, au insistat, asumându-și orice risc, să fie desfăcut sacul în care se afla cadavrul, pentru a-l identifica. Persoana decedată a fost pusă în sac cu tot cu tuburile de la terapie intensivă, avea un cearșaf murdar legat de gât și era plină de sânge. Imagini dureroase, care le-au rămas întipărite în suflet pentru totdeauna.

„În ce condiții, domnule? Ce-ai vrea să-l pui pe tavă sau ce?”, a fost replica angajatului de la firma de pompe funebre, la întrebările adresate de rudele decedatului despre condițiile din remorca TIR-ului (înregistrare audio). 

Firma care a eliberat factura de 1.200 de lei pentru depozitarea rămășițelor pământești ale deveanului, se numește SC Bom Mecanica SRL, are ca obiect principal de activitate „restaurante”, precum și alte activități conexe. Societatea îl are ca unic asociat pe Octavian Batori, un afacerist din Lugoj, care apare în Registrul firmelor și cu o firmă de pompe funebre. Tot de la Bom Mecanica a închiriat o remorcă de TIR spitalul din Timișoara, pe care a instalat-o pe stadionul din oraș.