Categorie: Dezvaluiri

În luna martie 2020, Marius Nechita, consilier județean PNL, a fost numit de conducerea ABA Siret Bacău în funcția de director al SGA Neamț. Acesta a ajuns la conducerea SGA Neamț fără a promova vreun concurs. Nici nu putea participa la un asemenea concurs, fiindcă nu are studii în domeniul hidrotehnic sau conex cu acesta.Nechita l-a schimbat din funcție pe Ion Păvăleanu, un adevărat profesionist în domeniu, scrie Ziar de Piatra Neamț.

Nechita este omul de casă al liderului PNL Neamț, Mugur Cozmanciuc.

Această numire este o mare rușine pentru județul Neamț, un județ unde apele fac nenorociri. Să pui într-o asemenea funcție de care depinde viața oamenilor un om care nu are absolut nicio pregătire în domeniu este o dovadă de iresponsabilitate, mai susține sursa citată.

Cine este Ion Păvăleanu, forțat să îi cedeze locul lui Nechita la șefia SGA Neamț?

Ion Păvăleanu a fost șef de promoție la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Iași – Facultatea de Hidrotehnică, secţia Construcţii. Este inginer specializat în construcţii hidrotehnice și are cursuri postuniversitare în domeniul dezvoltării abilităţilor în monitorizarea efectelor unor calamităţi naturale şi procese poluante. Din 1981, după absolvirea Facultății, și-a început activitatea la Oficiul de Gospodărire a Apelor Neamț ca inginer, având sarcini de execuție lucrări hidrotehnice, sarcini de organizare – planificare, gospodărire cantitativă și calitativă a apelor și investiții ca șef de compartiment. În 1990 devine director la SGA Neamț. În 2005 ocupă funcția de director tehnic producție la ApaServ Neamț, iar din 2008 a devenit manager pe zona Sud, tot la ApaServ. În 2009 devine din nou director la SGA Neamț. În 2017 a fost numit director la Administrația Bazinală de Apă Prut- Bârlad. În 2019  a revenit în funcția de director la Sistemul de Gospodărire a Apelor Neamț.

Cine este Marius Nechita?

Potrivit CV-ului său, Marius Nechita este licențiat în științe economice la Spiru Haret. În 2009 a primit diplomă de inginer de la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași, fiind specializat în construcții de mașini și management industrial.Mai are o diplomă de master, la aceeași facultate în domeniul ingineriei industriale – tehnologii avansate de fabricație. A activat ca inginer la COMES câțiva ani, dar se pare că a fost mai atras de lumea politică. A fost consilier local la Dumbrava Roșie și consilier județean din partea PNL începând cu anul 2016.Cineva a considerat că Ion Păvăleanu, cu studii în domeniu și experiență, nu mai este conform funcției de director la SGA Neamț, așa că l-a numit pe Marius Nechita în loc, că așa a vrut partidul.Din contractul colectiv de muncă nr.67/ 30.01.2019 al ANAR, aflăm că potrivit Art. 8, alin. 8, lit. a, pct. 3 reiese faptul că Nechita nu putea ocupa postul de director, neavând expertiza necesară în vederea ocupării unui asemenea post.

Povestea de mai sus se leagă dramatic de un reportaj cutremurător realizat de RECORDER care arată cu subiect și predicat cum cei de la PNL au căpușat Apele Române. Povestea lui Păvăleanu de la Neamț seamănă izbitor cu aceea a lui Ianculescu de la Mureș și a altor profesioniști din România schimbați din pix de actuala guvernare și înlocuiți cu oameni fără experiență în domeniu.

Relu Fenechiu s-a apucat din nou de afaceri cu statul. Statul român pe care l-a țepuit din plin, motiv pentru care a primit și o condamare de cinci ani și jumătate de închisoare pentru mai multe fapte de corupție, în urmă contopirii a două pedepse, una de cinci ani, pentru complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, și una de trei ani și zece luni, pentru trafic de influență în formă continuată și spălare de bani.Relu FENECHIU a fost eliberat condiționat, după ce a efectuat trei ani și jumătate de închisoare. Acum el varea să proiecteze Spitalul Regional de la Iași, scrie Bună dimineața, Iași.

Clar este faptul că pentru a progresa, firma INTEGRA BUSINESS CONSULTING a avut nevoie ca FENECHIU să iasă din închisoare, PNL să fie la guvernare și Ministrul Mediului, Costel ALEXE să implementeze un program aproape ca dedicat societății familiei FENECHIU, spune sursa citată.

Costel Alexe, șeful CJ Iași, acuzat de corupție, este considerat copilul de suflet al lui Relu Fenechiu.

Printre firmele care doresc să facă proiectarea Spitalului Regional de la Iași, se află și INTEGRA BUSINESS CONSULTING, firmă controlată de fostul ministru de la transporturi, Relu FENECHIU, prin soția sa, Mariana FENECHIU.

INTEGRA BUSINESS CONSULTING figurează într-o asociere ca subcontractant într-o proporţie de 5% la lucrarea prevăzută în contract. Asocierea este condusă de firma italiană 3TI Progetti, companie care a licitat şi pentru proiectarea lucrărilor la autostrada Iaşului, respectiv tronsonul din A8 care tranzitează judeţul Iaşi. Din asociere mai fac parte şi arhitecţii turci de la Yazgan, alături de alte şapte firme: şase autohtone şi una din Italia.

În 2020, contractele firmei INTEGRA BUSINESS CONSULTING au explodat, și de la 7 contracte încheiate în 2 ani, au ajuns la un număr de 118, doar din martie a.c. și până în iulie a.c..

În 2018-2020, Primăriile Iași, Huși, Răchiteni, Vânători, Holboca, Băltățești încheiau contracte cu valori între de 9.500 RON și 125.000  RON (record înregistrat cu Primăria Huși, în septembrie 2019). Din contractele încheiate în această perioadă, firma patronată de soția lui FENECHIU a încasat aproape 1 milion și jumătate de lei.

Ultimul contract al firmei administrată de doamna FENECHIU figurează în data de 10 iulie a.c. și este încheiat cu primăria comunei IBĂNEȘTI – MUREȘ. Administrația locală a comunei IBĂNEȘTI a plătit către INTEGRA BUSINESS CONSULTING 34.000 RON pentru servicii de consultanță pentru obținerea finanțării nerambursabile pentru investiții în domeniul iluminatului public.

Firma a derulat în perioada iunie – iulie a.c. contracte cu primăriile din Botoșani, Mureș, Neamț, Vâlcea, Hunedoara, Constanța, Olt, Iași, Alba, Suceava, Cluj, Argeș, Dâmbovița, Bistrița, Galați, Gorj.

de avocat Constantin Florin Durgheu

Săptămâna trecută mă întrebam, mai mult sau mai puțin retoric, dacă va fructifica Înalta Curte de Casație și Justiție șansa de a demonstra că este, cu adevărat, cel mai înalt for al justiției din România, cu prilejul soluționării contestației în anulare formulate de către persoanele inculpate în Dosarul „Ferma Băneasa”.

Ceea ce s-a întâmplat ieri la Înalta Curte de Casație și Justiție dar, mai ales, soluția pronunțată de un complet al acestei instanțe, nu doar că a creat un precedent periculos care va stârnit numeroase controverse, atât la nivel național, cât și internațional, dar a modificat, în mod nepermis, Codul de Procedură Penală !

Este de notorietate faptul că ieri, 02.02.2021, a fost termenul stabilit de către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se discuta admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate împotriva deciziei prin care toate persoanele inculpate în Dosarul Ferma Băneasa au fost condamnate de către un complet nelegal constituit.

Este important de precizat faptul că instanța de apel nu a fost constituită legal din două motive/perspective :

1. Doamna Florentina Dragomir nu poate exercita funcția de judecător din cauza faptului că nu a depus jurământul imperativ prevăzut de către art. 34 din Legea nr. 303/2004, după numirea în funcția de judecător, prin Decret Prezidențial.

2. Cu prilejul repartizării dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a încălcat principiul repartizării aleatorii.

Ambele motive anterior menționate formează obiectul contestației în anulare formulate de persoanele condamnate în Dosarul „Ferma Băneasa”.

Este lesne de observat pentru orice profesionist al dreptului faptul că, motivele anterior menționate, nu au nicio legătură cu motivarea deciziei de condamnare a celebrului complet nelegal constituit.

În mod cert, oricât am aștepta monstruoasa decizie, nu vom găsi în ea nici măcar o referire la faptul că doamna Florentina Dragomir nu putea face parte din nici un complet de judecată, motiv pentru care decizia pronunțată în apel este nulă, sau la faptul că, pentru a fi repartizat la celebrul complet, după ce inițial, datele au fost introduse corect în sistemul Ecris, la ora 13:31:55, cu mențiunile corecte, respectiv 26 de părți și 150 de volume (66 volume  de instanță și 84 volume de urmărire penală), la aproximativ un sfert de oră după aceea, respectiv la ora 13:44:32, o altă persoană a modificat, nu doar abuziv dar și vădit nelegal, atât numărul inculpaților care, din 26 au devenit 40, cât și numărul volumelor care, din 66 au devenit 242 ?!?

În aceste condiții, este mai mult decât evident faptul că nu exista absolut nici un impediment ca ieri, completul investit (sper ca, măcar de data aceasta, legal) cu soluționarea contestației în anulare, să purceadă la soluționarea dosarului, dând cuvântul pe admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.

Deși era previzibil faptul că, din cauza mizei uriașe, în jurul acestui dosar s-a creat o presiune fantastică, motiv pentru care orice complet și-ar dori „să scape” de acest dosar pentru a nu-și asuma decizia care trebuie pronunțată în mod legal, ceea ce s-a întâmplat ieri la Înalta Curte de Casație și Justiție depășește orice imaginație.

Procurorul de ședință a invocat „excepția prematurității” exercitării contestației în anulare motivat de faptul că decizia pronunțată în apel nu a fost redactată și, implicit comunicată persoanelor condamnate.

Mai mult, procurorul de ședință a afirmat cu o nonșalanță demnă de o cauză mai bună faptul că, persoanele condamnate au formulat contestația în anulare pentru a pune presiune pe completul de judecată să redacteze mai repede monstruoasa decizie !?!

Culmea este că, procurorul de ședință a recunoscut expres faptul că nu are un temei legal pentru a-și motiva excepția invocată, sens în care a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere spiritul prematurității ?!?

Personal, în replică, pentru domnul Remus Truică, am solicitat instanței de judecată să aibă în vedere doar dispozițiile cuprinse în Codul de Procedură Penală, fără a se raporta la vreun spirit, fie el și cel al prematurității !

Mai mult, mi-am exprimat și revolta față de susținerea procurorului de ședință potrivit căreia persoanele condamnate au formulat contestația în anulare cu scopul de a pune presiune pe complet să motiveze decizia, într-un termen cât mai apropiat de cel legal, termenul legal de 30 de zile fiind împlinit deja.

Evident, și ceilalți colegi avocați, fie au pus concluzii de respingere a „excepției prematurității”, fie au susținut că sunt de acord cu concluziile deja formulate.

În mod deosebit mi-a plăcut observația profesorului Radu Chiriță, avocatul colegului nostru Robert Roșu : „Din moment ce oamenii pot fi trimiși în penitenciar pentru a-și executa pedeapsa pronunțată, doar în baza minutei, cum poate susține procurorul faptul că, în baza aceleiași minute, nu poate fi formulată o contestație în anulare”?

Cu toate acestea, deși Codul de Procedură Penală prevede doar termene maxime în care poate fi exercitată o cale de atac, depunerea căii de atac după scurgerea termenului prevăzut fiind sancționată cu tardivitatea, în mod cu totul neașteptat și total pe lângă dispozițiile legale, completul de judecată a admis, în premieră, o excepție care nu are corespondent decât într-un spirit, nicidecum în dispozițiile procesual penale incidente !

Susțin faptul că admiterea excepției prematurității exercitării contestației în anulare având ca obiect cele două motive anterior menționate este nelegală, deoarece, chiar dacă la dosar erau și alte motive care țineau de motivarea deciziei în apel, instanța de judecată trebuia să disjungă capetele având ca obiect nelegala compunere a completului care a pronunțat decizia în apel.

Prin soluția pronunțată ieri, Înalta Curte de Casație și Justiție a ratat ocazia de a demonstra că este cel mai important for al justiției din România.

Observ cu deferență faptul că, pentru a fi cel mai înalt for al justiției din România, nu este suficient ca, la intrarea în clădire, să existe o placă pe care scrie, mai mult sau mai puțin aurit, „Înalta Curte de Casație și Justiție”, ci este necesar ca magistrații acestei instanțe să aibă curajul de a pronunța întotdeauna soluția corectă în orice dosar, indiferent de miza dosarului, de consecințele pe care acea decizie le-ar produce sau de presiunea la care ar fi supuși.

Soluția pronunțată ieri de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu doar că aduce o premieră nefericită prin faptul că, o instanță de judecată a modificat Codul de Procedură Penală, pe loc, la solicitarea procurorului de ședință, dar relevă și necesitatea obiectivă de modificare a dispozițiilor codului anterior menționat, în sensul că o persoană să nu mai intre în executarea pedepsei decât după redactarea deciziei în apel și a scurgerii termenului de 30 de zile în care ar putea formula, de exemplu, o contestație în anulare.

Dispozițiile actuale se dovedesc a fi neconstituționale, ele încălcând cele mai elementare drepturi fundamentale ale persoanei, din moment ce, o persoană poate fi smulsă din sânul familiei sale și aruncată după gratii în baza unei decizii nule, pronunțată de un complet nelegal constituit.

Culmea este că, deși soluția legală este previzibilă în orice stat de drept, respectiv anularea deciziei pronunțate de către completul nelegal constituit, în țara noastră, persoanele condamnate cu executare în Dosarul „Ferma Băneasa” de un complet nelegal constituit trebuie să aștepte, fiecare în celula lui, până când celebrul complet va binevoi să încerce să-și motiveze decizia.

Această situație naște mai multe întrebări, pe cât de logice, pe atât de pertinente :

Este normal ca, mai mulți oameni trimiși după gratii în baza unei decizii nule absolut, să aibă răbdarea de a sta în celule, până când membrii completului nelegal constituit își vor găsi timp să motiveze decizia de condamnare ?

Ce se va întâmpla dacă, conform obiceiului celebrului complet, motivarea „va veni” după, să zicem, 10 – 12 luni ?

Această întrebare naște o altă întrebare : După ce persoanele condamnate de un complet nelegal constituit au executat 10 – 12 luni dintr-o pedeapsă pronunțată în baza unei sentințe nule, va avea curajul un alt complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție să admită contestația în anulare și, pe cale de consecință, să anuleze decizia pronunțată în apel de completul nelegal constituit ?!?

Răspunsurile la întrebările anterior lansate îmi provoacă, nu doar o mare tristețe, dar și o imensă îngrijorare !

Premierul Florin Cîțu ar avea o ibovnică care lucrează la un ONG și se află în conflict de interese, a afirmat în editorialul sîu video de pe youtube jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu.

A avea o iubită dacă ești demnitar și ai o relație, o ibovnică dintr-un ONG este un conflict de interese pentru că societatea civilă întruchipată de ONG-uri trebuie să fie o luptătoarea împotriva Guvernului. Păi dacă tu trăiești cu premierul, ți-o tragi cu premierul sau cu un ministru nu mai faci parte din societatea civilă, a afirmat Cristoiu.

AFIRMAȚIILE LUI ION CRISTOIU:

SPP blochează staţiunea Păltiniş în fiecare weekend din cauza ieşirii la schi a preşedintelui Klaus Iohannis. Decizia afectează direct activităţile din turism de pe pârtie, conform micului antreprenor Nora Staicu, administrator al cabanei Păltiniş, scrie Evenimentul Zilei.

Nora Staicu, un mic antreprenor de pe pârtia de schi de la Păltiniș, afirmă că președintele Klaus Iohannis și-a făcut un obicei ca două zile pe săptămână să vină la Paltiniș. Nu asta este problema, ci că SPP-ul nu lasă pe nimeni pe acea pârtie.

Rezultatul acestei decizii îi afectează pe micii afaceriști, care sunt nevoiți să nu se uite la președintele Iohannis și să nu facă niciun ban în respectivele zile.

Locanică din Păltiniș despre decizia lui Iohannis: „E chiar aiurea”

„Șase zile în ultimele săptămâni nu am putut funcționa și să facem un profit din cauză că circulatia este întreruptă pentru venirea lui Iohannis la schi. Este chiar aiurea să mai suportăm şi treaba asta după atâtea luni de restricţionare din cauza pandemiei.

Aş fi dorit foarte mult să am o întâlnire faţă-n faţă cu preşedintele. Eu sunt o cunoştinţă mai veche a preşedintelui Iohannis. Am pierdut 6 spaţii comerciale din cauza acestui domn, care se ocupă cu lucruri oculte.

N-am nimic împotrivă să-şi facă sportul de iarnă. Acum este doar el şi mai sunt doar doi turişti pe pârtia de schi. Nu este posibil să sufere un întreg oraş din cauza lui. Este chiar aiurea, după ce am trecut prin pandemie…”, a declarat Nora Staicu, localnică și antreprenoare, la Antena 3.

Dialogul purtat de Iohannis cu ziariștii pe pârtia Păltiniș

Klaus Iohannis a fost surprins la schi, la Păltiniș, la doar 24 de ore după tragedia de la spitalul Matei Balș. O echipă de jurnaliști de la Antena 3 l-au surprins pe Klaus Iohannis la schi, cazul stârnind o indignare la nivel național.
“Cameraman: Cum e la schi, domnule preşedinte?

Klaus Iohannis: Bună ziua. E foarte bine. Vă invit să veniţi

Cameraman: Cum e zăpada la Păltiniş?

Klaus Iohannis: Astăzi e destul de bine. Vă doresc o zi frumoasă!”, a fost dialogul pe care cameramanul l-a avut cu preşedintele.

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

O declarație făcută recent de ministrul Vlad Voiculescu merită toată atenția, pentru că ea ar putea devoala planuri de afaceri uriașe aflate pe țeavă, cu nouă zerouri în euro și cu legături doar tangențiale cu domeniul sănătății. O declarație pe care ar trebui să o conexăm cu dezvăluiri explozive ale presei, de acum cinci ani, despre mizele activității în România a actualului ministru al Sănătății, nu neapărat în beneficiul țării pomenite.

Ce spune Vlad Voiculescu pe Facebook, acum două zile:

”România este, din păcate, țara în care în ultimii 30 de ani nu s-a construit niciun spital public mare.
Spitalele noastre au 50 de ani sau peste. Medicina a evoluat enorm în timpul ăsta.
Nu ne putem aștepta ca un soft IT de secol 21 să funcționeze fără probleme pe un computer 386 de anii 90. O astfel de așteptare nu e doar o naivitate, ci o inconștiență aproape criminală.
Am început în cele 7 luni petrecute în 2016 la MS proiectele de spitale regionale. În ultimii patru ani s-a făcut munca ce trebuia făcută într-unul singur. Și asta nu pentru că nu au fost bani ci pentru că nu a avut cine. În țara asta s-au construit mall-uri, benzinării, clădiri de birouri, ba s-au construit și câteva spitale… dar private. Statul nu a fost în stare, pentru că cei care l-au condus au avut alte treburi sau alte interese.
Vom construi spitale. Vom crea în acest guvern condus de Florin Cîţu, cu sprijinul întregii coaliții, un fond important pentru investiții în spitale și o echipă direct responsabilă ca aceste spitale să devină realitate, să devină saloane curate, clădiri sigure. Vom construi spitale. Țara asta are nevoie de spitale noi. Țara asta are nevoie de vindecare, iar vindecarea de această dată nu va veni prin vorbe, ci prin fapte”.

Frumoase vorbe.
Să vedem ce s-ar putea ascunde în spatele lor, însă.

Reamintind un articol apărut în 2016 în publicația Economica.net, sub semnătura analistului Ionuț Tudorică și cu numele ”Zeii falşi: tunul imobiliar al Providenţialului Vlad de la Sănătate”

Un articol elaborat chiar în ziua în care guvernul Cioloș aprobase planul imobiliar al ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, fost şef la Ministerul Finanţelor pe proiecte imobiliare viitoare, fost broker de imobiliare la banca Erste din Viena, fost broker de imobiliare la banca Volksbank din Viena, fost broker de imobiliare la banca Dexia din Viena.

”Adus cu mandat să facă două spitale noi în România, Vlad a găsit o piaţă virgină în sectorul ăsta imobiliar. Şi pentru că e virgină, e uşor de prostit de un Mesia care salvează toţi copiii din România. Un tânăr bancher vienez care era lăudat că a făcut cândva contrabandă cu citostatice şi a salvat românii de cancer, când statul român nu mai putea, o dată ajuns ministru, bagă sub preş o criză a citostaticelor pentru că rolul lui adevărat în acest guvern e să mijlocească un contract imobiliar, care cel mai probabil va costa un miliard de euro, între statul român şi foştii săi clienţi din Viena. Ne distram aici acum ceva vreme, iar susţinătorii Providenţialului ministru au ţipat că e o speculaţie ordinară. E greu să pui şi o întrebare legitimă îm mijlocul valului de exuberanţă iraţională care îl înconojoară pe Vlad Voiculescu. Uşor, în timp, această „speculaţie” a devenit plan public al guvernului. Iată, pe scurt, planul. Sub umbrela atractivă „facem spitale noi în parteneriat public-privat. Astea vechi au nosocomiale în ziduri. Nu muriţi ca fraierii, doar Vlad vă salvează”, ministrul broker începe un plan de cheltuieli din bani publici de un miliard de euro, care, să fim realişti, nu sunt bani de ciungă, şi care vor ajunge, probabil, în conturile unor firme imobiliare mari cu care Vlad a lucrat la Viena.
Iată, Pas cu pas:
1. După părerea sa, România nu e în stare să atragă fonduri europene şi nici bani să construiască spitale noi nu are. Aşadar, îi rămâne doar varianta parteneriatului public-privat. Cred că are şi dreptate, oricât de bizar ar fi să spui că statul nu e în stare, ca unul dintre şefii statului. Bun. Să zicem că e un lider de barcă găurită pe care l-a lovit sinceritatea.
2. Aşadar: Guvernul României face o licitaţie prin care cheamă firmele private la construcţia unei clădiri care va avea rol de spital. Statul ar urma să recepţioneze clădirea şi să-o plătească în rate lunare, timp de 30 de ani, firmei constructoare. În acelaşi timp, ca Dorel să nu se electrocuteze în becurile austriece, constructorul ar administra clădirea şi ar primi lunar bani şi pentru acest lucru. Pare simplu şi poate corect.
Însă.

Întrebat cine va putea participa la licitaţie, Vlad a răspuns că în nici un caz constructori români habarnişti. „La licitaţie vor participa numai constructori care au mai făcut clădiri pentru spitale”. Întâmplător sau nu Vlad s-a ocupat la Viena tocmai de acest tip de constructori. Unul dintre ei ar putea fi, să zicem, VAMED – operatorul tehnic al AKH Viena. Ce e rău dacă avem spitale ca la Viena? Uşurel. Subliniez mereu cuvântul clădiri. Pentru că Vlad nu va face spitale, cum lasă el să se înţeleagă, face clădiri pentru spitale. Cine se entuziasmează că Vlad va transforma totul într-un paradis ar trebui să fie calmat brusc de următoarea formulare a guvernului, dată în comunicatul de presă de azi care a anunţat aprobarea planului ministrului Vlad: Subliniem faptul că actul medical rămâne exclusiv în sarcina statului. Dacă vi se pare safe că e şi numele BERD inclus în comunicat, aflaţi că banca are rol doar în studiul de fezabilitate. Deci clădire nouă, plătită de fiecare dintre noi, ea în sine şi administrarea ei, cu aceleaşi servicii medicale ca şi până acum.

Cine câştigă?
Doar ăla care construieşte şi administrează clădirea spitalului. Şi câştigă extrem de mult şi e din bani publici. Şi doamne fereşte să se descopere cumva că dezvoltatorul câştigător al licitaţiei a avut legături contractuale în trecut cu domnul Vlad Voiculescu, care scrie caietul de sarcini pentru planul ăsta, în loc să se ocupe de criza citostaticelor. Nu va fi el cel care va semna contractul, că mandatul lui se apropie de final. Dar el e cel care a pregătit această cale, care ar trebui urmărită de structurile abilitate. Un parteneriat public-privat e firesc atunci când unul doar plăteşte şi altul doar ia? Un parteneriat corect e ăla cu participare la profit. Ar trebui să fie o investiţie a statului nu iarăşi o cumpărare de bunuri şi servicii. Altfel, Vlad este exemplul viu că poporul nu s-a vindecat încă de căutat tătuci salvatori. De Mesii. Meritul lui este că şi-a clădit cu grijă şi pricepere o imagine extraordinară la umbra căreia poate influenţa un miliard de euro în uralele publicului unit salvat” se arăta în articolul Economica.net.

Cinci ani mai tîrziu, Voiculescu se zbate din greu să revină în niște cărți politice cu legătură directă cu spitalele: fie viceprimar al Capitalei, fie ministru, ceea ce i-a și reușit.
Și tocmai a reluat teza din 2016, a necesității construirii de spitale noi, exact în momentul cînd celor deja existente nu li se repară măcar prizele.
Dacă dezvăluirile Economica.net sunt fie și parțial ancorate în realitate, e clar că ministrul Voiculescu nu se va da dus din scaun decît cu prețul unei bătălii de proporții epice. 

Surse politice susțin că ministrul USR al Transporturilor, Cătălin Drulă, vrea să o pună la conducerea Administrației Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu pe fata lui Mihai Ungheanu, o eminență cenușie a regimurilor PSD, până în 2004, dezvăluie Newsweek România.

Porturile de Dunăre sunt in administrația acestei agenții care practică prețuri foarte mari.
 
Fiica lui Ungheanu, Mihaela Luiza Haschka, a fost plasată de PSD, în iulie 2017, în poziția de vicepreședinte al Consilului de Administrație al Companiei Naționale Administrarea Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu (APDF). 

Potrivit CV-ului de pe site, înainte să primească postul, Mihaela Luiza, nu lucrase în domeniul portuar, fiind de profesie economist și lucrând la companii precum Astra, BCR și OMNIASIG. În toate anunțurile de pe site privind ocuparea unor posturi în CA se menționeză drept condiție experiența la o întreprindere profitabilă ”din domeniul de activitate al societății comerciale”.  

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu îl acuză pe Voiculescu de trafic de medicamente și dezvăluie relațiile acestuia la vârful Poliției Române, prin protejarea Monicăi Althamer, soția șefului Direcției Generale Anticorupție din MAI, Liviu-Emi Althamer, pe care a numit-o secretar de stat în Ministerul Sănătății.

”Odată ajuns ministru, i-a oferit Monicăi Althamer poziția de ”secretar de stat pe problemele pacienților”, cu ”calificare la locul de muncă”, poziție de la care de fapt cuplul Althamer, bine ocrotit de Vlad Voiculescu, a început să deschidă uși pentru diverse ONG-uri și în același timp să plătească polițe celor care erau incomozi. Prin intermediul DGA, serviciu al Ministerului de Interne, fără competențe nici în domeniul sănătății, nici al medicinei. Dar cumva sub-servilă intereselor lui Voiculescu, Cioloș și compania”, scrie Gabriel Diaconu.

POSTAREA INTEGRALĂ A LUI GABRIEL DIACONU:

”Ministrul Harababură

Am avut plăcerea de-a nu sta vreodată de vorbă cu Vlad Voiculescu, tânărul ministru al sănătății. Îi cunosc legendația, băiat cuminte, plecat în bejenie la studii, pâinea lui Dumnezeu, căra pastile cu valiza pentru bolnavii de cancer, s-a întors călare pe un măgar să reformeze sănătatea (coruptă) din România.

Ce contează că traficul de medicamente este o infracțiune în Uniunea Europeană, povestea a atins suflete și a convins mii de români că e în regulă să iei pastile de pe net sau de la cunoștințe din Occident.

Șarmant, Veve politicianul și-a făcut loc cu coatele unde s-a nimerit, și în proces s-a cocoțat pe cadavre și suferință.
S-a cocoțat în ministerul tehnocrat al lui Dacian Cioloș pe emoția lăsată în urmă de incendiul din Colectiv, pe care și l-a luat în posesie plecând de la povestea că el, Vlad Voiculescu, s-ar fi ocupat de transportul victimelor în Austria.

Vlad Voiculescu a mințit. Pentru că eu știu, de fapt, cine s-a ocupat de asta. Și n-a fost el. Eu eram la Vienna în noiembrie 2015. Dar Vlad n-are de unde ști asta. Consulul României de la acea vreme însă are să-și aducă aminte. Și ce-a făcut pentru victime, și cât s-a zbătut. Dar și cine s-a zbătut pentru ei de la București. Suficient să spun că doctorul Arafat are multe păcate, dar eforturile lui din toată acea perioadă rămân în istorie. Lucru pe care Voiculescu nu i-l uită sau iartă.

Voiculescu n-a tresărit când a început să-și tragă sevă din tragedia victimelor Colectiv, dar și voluntarilor și entuziaștilor, cât să-și sporească anvergura politică. N-a tresărit nici când a devenit protagonistul unui documentar care-ar fi bun, dacă n-ar fi rău, și care spune doar o jumătate de poveste, cea care se cuvine. Anume cea în care Vlad e personajul bun. Dar ochiul filmaciului decide realitatea, iar camera s-a dus doar în direcția potrivită snoavei.

Nicidecum unde snoava era contrazisă de realități.

N-a tresărit Voiculescu nici când, odată ajuns ministru, i-a oferit Monicăi Althamer poziția de ”secretar de stat pe problemele pacienților”, cu ”calificare la locul de muncă”, poziție de la care de fapt cuplul Althamer, bine ocrotit de Vlad Voiculescu, a început să deschidă uși pentru diverse ONG-uri și în același timp să plătească polițe celor care erau incomozi. Prin intermediul DGA, serviciu al Ministerului de Interne, fără competențe nici în domeniul sănătății, nici al medicinei. Dar cumva sub-servilă intereselor lui Voiculescu, Cioloș și compania.

Vlad Voiculescu este cel care a distrus transplantul, în România, împreună cu Emanuel Ungureanu, astfel încât astăzi ne uităm la ruinele unui sistem care a salvat sute, dacă nu mii, de vieți. N-a făcut-o din convingere. A făcut-o din pragmatism. Câțiva morți azi, câteva șanse mâine.

Bineînțeles că el va spune că s-a luptat cu corupția de la ANT, că toți erau niște nemernici, că a fost puritatea și neprihănirea care l-au condus în luptă.

Care puritate și neprihănire a presupus și linșajul profesorului Burnei, acuzat pe nedrept, și cu directa contribuție a DGA și doamnei Althamer, de tortură și rele tratamente aplicate pacientului, dar și mită, șpagă și foloase necuvenite.

Lui Burnei i s-a aplicat ”schema Lucan” care l-a consacrat pe alt bard al sănătății, Emanuel Ungureanu.
Ancheta unei ziariste a declanșat, cu participația directă a acelorași ONG-uri, o isterie publică, sub privirea atentă a ministrului. Voiculescu însuși a dat pe surse presei că Burnei va fi arestat cu mascații la spital. Și trebuia să fie cu taraf, și scandal public, că altfel nu ieșea bine sceneta.

Nimeni nu mai știe, astăzi, că Burnei a fost exonerat de acuzațiile penale aduse. Nu înainte să-i fie distruse numele, cariera, reputația, și să devină o umbră a ceea ce a fost, și reprezentat, pentru România.

O altă cruce în cimitir, un pas înainte pentru tânărul Vlad.

După care, fix înainte să plece din funcție, Voiculescu a dat undă verde faimosului proiect ”Țibichi” privind Dosarul Electronic de Sănătate. Implementat abuziv. În flagrantă încălcare a drepturilor pacientului. Dar devenit „obligatoriu” sub semnătura lui. Bine că zâmbește astăzi că vaccinarea nu e ”obligatorie”, dar viața privată a pacientului român când i-a stat în pix n-a valorat doi cenți.

DES s-a născut mort după ce a înghițit niște zeci de milioane de Euro, prin deplina concurență a lui Vlad cu niște oameni deștepți de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ani mai târziu, sub 2% din medici îl folosesc. Dacă și aceia.

Dosarul electronic de sănătate ar fi fost atât de necesar în pandemia de COVID. Inclusiv în campania prezentă de vaccinare. Doar că nu merge. N-a mers niciodată.

Alegerea lui Voiculescu în cabinetul Câțu, negociată pe trepte de aceiași oameni care l-au propulsat acum 5 ani, ale căror investiții trebuiau cumva răsplătite, a declanșat o imensă harababură.

Campania de vaccinare, cu structura ei de conducere și organizare decisă în CSAT, la începutul lui decembrie 2020, este făcută, astăzi, harcea-parcea de același entuziast cu cheiță, care nu vede dincolo de propriul orgoliu, aroganță și interesele pe care le reprezintă.

Ducă-se dracu românii, trăiască agentura!

Mi se pare incalificabil, la acest moment, războiul dus de ”e mine mă cheamă Vlad” în Ministerul Sănătății, război de de-credibilizare a Armatei Române, Ministerului Apărării, medicilor militari, tuturor celor care au pus umărul la organizarea logistică a vaccinării, dar și întregului corp medical care luptă pentru sănătatea românilor.

Dar nu ca să facă el mai bine. Cât să facă suficient de rău, pentru ca mai apoi să vină cu propriul portofoliu de organizații,

Care de publicitate, care de IT, care de consultanță,

O întreagă păduchelniță de clienți la fel de dezinteresați de criza sanitară, cât de oportunitățile pe care aceasta le prezintă.

Era în sarcina MS să se ocupe de organizarea centrelor de vaccinare, respectiv normarea și dotarea lor cu aparatură și personal. Ce-a făcut Vlăduț? A aruncat mâța autorităților locale, pentru că sistemul medical e descentralizat, pentru că n-are statul bani, pentru că oricum erau niște răzvrătiți în PNL care aveau nevoie de un motiv să se ia de Ludovic Orban.

Cearta de fațadă dintre Emil Boc și Vlad Voiculescu, o pantomimă a complicității, ca și falia dintre Câțu și Voiculescu, ascund de fapt intenția conjunctă a ”prietenilor” din ambele partide de Coaliție de-a-și impune propriul joc, proprii oameni, respectiv propriile interese.

Vreau să rămână scris: campania de vaccinare în România ori va rămâne construită pe scheletul militar logistic, ca în Israel, ori nu va fi construită deloc.

Vor fi morți în cimitire, vor fi vieți sacrificate degeaba, iar când se va așterne praful, iar România va fi ”privatizată” medical în felul dorit de ”vizionarul” croitoraș și prietenii lui, prea puțin va mai rămâne de spus.

Opriți-l careva pe ministrul Harababură, înainte să distrugă întreaga ceainărie, și odată cu ea toate lucrurile bune făcute până acum.”

Mâine expiră termenul de redactare a hotărârii pe care Robert o execută la Rahova. Stă deja de 29 de zile acolo şi habar nu are de ce. Cel care a fost condamnat la fond şi i se menţine condamnarea, poate să presupună că motivele or fi rămas cam aceleaşi, deci măcar ştie ce i-au imputat judecătorii. Cel achitat la fond, precum Robert, habar nu are, iar asta este inuman. Când eşti nevinovat, când ştii că nu ai încălcat nicio lege, să nu îţi spună nimeni ce dracu’ or văzut în dosar de te-or trimis cinci ani la puşcărei, este inuman. Iar faptul că hotărârea nu a fost motivată de urgenţă este nesimţire, scrie avocatul Radu Chiriță pe blogul său

AVOCATUL RADU CHIRIȚĂ DESPRE JUSTIȚIE, SRI, DNA

Nu cred că mai are rost să ne ascundem după tot felul de degete, cuvinte politicoase, exprimări academice şi respectul către oameni sau instituţii care nu ne respectă. Etapa aia în care toţi tăcem, sperând ca talpa care îţi apasă peste cap să nu apese prea tare ar trebui să se termine. Cred că adevărul trebuie, odată şi odată, să iasă din gaura curului unde l-au băgat.

Am o listă de întrebări, în esenţă, pentru CSM, ICCJ, CEDO şi alte instituţii. O să le adresez curând şi direct, nu doar pe net.

1. În ce stadiu sunt demersurile de a afla dacă între judecători şi procurori există colaboratori, indiferent de modalitate, cu serviciile de informaţii?
2. În ce stadiu sunt demersurile de a afla ce fel de consultanţii juridice oferea dl. general Dumbravă şi alţi ofiţeri ai SRI judecătorilor de la ICCJ?
3. Acum vreo 2 ani, dna. Tarcea, preşedintele ICCJ afirma public că va formula o plângere penală pentru a determina cine şi în ce condiţii a semnat protocolul secret între ICCJ şi SRI. Care este stadiul cercetărilor penale? Ştim cine şi în ce condiţii a semnat acel protocol din partea ICCJ?
4. Acum vreo un an, CSM a adoptat prin hotărâre raportul IJ prin care se constata, între altele, faptul că mii de magistraţi au fost interceptaţi în dosare penale ale DNA în care suspiciunile nu au fost vreodată confirmate. Cine sunt judecătorii care au autorizat acele interceptări? Nu credeţi că ar trebui să avem o listă a judecătorilor de la ICCJ şi curţile de apel care au autorizat interceptarea în masă a colegilor lor pe baza unor acuzaţii false? Cine sunt procurorii care au formulat solicitările respective?
5. De ce ICCJ are nevoie de o structură de securitate, condusă de un judecător? Cine mai face parte din structura de securitate a ICCJ, în afară de judecătorul care o conduce?
6. De ce serviciul de curierat între instanţe pentru dosarele penale îl face SRI? Cine plăteşte costurile?
7. Cine este administrator de sistem la ECRIS? Altfel spus, în afară de grefieri, judecători, personalul instanţei cine mai are acces la ECRIS? De ce procurori au acces la soluţii prin Ecris, iar avocaţii nu?

Bonus: de ce podiumul procurorului din sala de şedinţă trebuie să fie mai mare decât cel al avocatului?

Mai am întrebări, dar aş începe cu astea.

Şi mai am o poveste judiciară de spus. Aştept cu interes opinii, păreri şi alte chestii despre ce e de făcut în continuarea poveştii. O scriu mai jos.

După ce s-a publicat Protocolul, în nume personal, am cerut pe legea informaţiilor publice de la DNA şi de la SRI să îmi spună în câte dosare or făcut echipe comune, în care dosare etc. Tot felul de întrebări. Evident că au refuzat să răspundă. I-am dat în judecată cerând instanţei să îi oblige să îmi răspundă. Pentru sunt şmecher, pe SRI i-am dat în judecată la Cluj – unde am domiciliul – pe DNA i-am dat în judecată la Bucureşti – unde au ei sediul. La Cluj am pierdut cu graţie şi glorie. Or spus instanţele că informaţiile pe care le ceream eu – gen în câte dosare or colaborat, defalcat pe ani etc. – sunt chestii de securitate naţională pe care prostu’ nu are voie să le ştie.

La Bucureşti, am avut mai mult noroc. Am câştigat în parte şi, printr-o decizie definitivă a Curţii de apel Bucureşti, DNA a fost obligată să îmi răspundă la următoarele întrebări (similare oarecum cu cele de mai sus, că de aia scriu povestea asta aici, nu ca să mă dau mare că am câştigat un proces): numărul de dosare penale înregistrate la DNA în care experţi în domeniul juridic al SRI au fost cooptaţi în echipe operative comune în perioada 20111-2018; defalcat pe ani, numărul dosarelor din cele de mai sus în care s-a dispus trimiterea în judecată. Pentru alte întrebări acţiunea mea s-a respins. Cine e curios, poate vedea hotărârea aici. No, după ce am primit decizia asta, le-am trimis o scrisoare la DNA să îmi dea datele cu pricina. Au refuzat. Le-am mai trimis o hârtie să îmi dea datele, fiind obligaţi prin decizia CAB să mi le dea. Mi-au trimis un nou refuz, prin hârtia asta.

Amu’ ce fac? Înrămez hotărârea judecătorească să mă uit la ea, ca la un bibelou? DNA locuieşte în ţara asta, unde ar trebui să respecte hotărârile judecătoreşti? Sau şi asta este o hotărâre vădit ilegală, rezultat al unui abuz în serviciu, şi nu trebuie executată? Domnii din secţia de procurori a CSM, sună asta a ceva delict disciplinar sau numa’ pe dosarele lui Kovesi? Când voi primi acele informaţii?

Când începem să spunem adevărul? Când? Când vom începe să respectăm hotărârile judecătoreşti în ţara asta, altele decât cele care se execută la Rahova? Când vom ajunge să respectăm legea? Când vom ajunge să facem complete specializate, dacă legea spune să facem? Când vom ajunge să calculăm complexitatea unui dosar pe formula în vigoare, adoptată de trei ani jumate? Cum se numeşte actul prin care aplicăm tot formula veche, că aşa vrem noi? Cum puteţi să stabiliţi dublul standard drept regulă de comportament instituţional? Cum?

Trăim într-o ţară din care câteva milioane au decis să se care. Ăştia care ne-am asumat să trăim aici, ce le lăsăm copiilor? O ţară în care trebuie să îi explic fiului meu de ce curtea supremă nu respectă legea care spune că trebuie să motiveze în 30 de zile orice decizie? Cum îl educ eu să respecte regulile, dacă înalta curte nu le respectă, spunând că sunt recomandări? Chiar şi aşa, de ce înalta curte nu respectă recomandările? Nu ar trebui să ofere un exemplu tuturor şi să respecte recomandările? Şi formula de calcul a complexităţii e tot recomandare?

Biroul Politic Județean PNL Timiș a votat, miercuri seară, în prima ședință din acest an, propunerile pentru reprezentanții PNL Timiș în funcțiile centrale. Conducerea filialei a obținut următoarele poziții în urma negocierilor de la București: un post de secretar general adjunct al Guvernului, nominalizarea PNL Timiș fiind Bogdan Ghelbere, acum secretar general adjunct al PNL Timiș, transmite Press Alert din Timișoara. 

Bogdan Ghelbere și-a început cariera politică în PSD, fiind ales consilier județean în Timiș, iar apoi a trecut pe la PUR și PC, înainte de a ajunge în PD, care s-a transformat în PD-L pentru ca apoi să fuzioneze cu PNL.