Categorie: Analize

Vili Viorel Păun este unul din cei 9 tineri ucişi în atentatul rasist de la Hanau, din 19 februarie 2020. El a încercat să îl oprească pe criminal şi a plătit cu viaţa. A primit postum Medalia pentru Curaj Civil, transmite Deutsche Welle.

Relatarea Deutsche Welle

„Multă vreme, pentru autorităţile din Germania, eu am fost considerat mort. Mie mi s-a făcut autopsie”, ne povestea trist si revoltat Niculescu Păun in februarie anul acesta, la un an după ce îşi pierduse singurul copil, pe Vili Viorel, în atacul rasist de la Hanau. Durerea familiei Păun din judeţul Giurgiu, care se afla din 2015 în Germania şi care reuşise să se integreze, a fost amplificată de multe erori din ancheta autorităţilor germane.

În noaptea de 19 februarie 2020, Vili se întorcea acasă de la serviciu şi căuta un loc de parcare, ne explică tatăl lui, contrazicând astfel ipotezele iniţiale ale anchetatorilor, care spuneau că tânărul se oprise să îşi cumpere ceva de la un chioşc, atunci când a fost împuşcat de criminalul care a ucis în acea noapte 9 tineri cu origini străine, şi-a executat propria mamă şi, în final, s-a sinucis.

Niculescu Păun a crezut iniţial varianta poliţiei. Dar, la câteva luni distanţă, când a primit de la poliţie hainele altei victime dar telefonul lui Vili a început să caute singur răspunsuri la multele întrebări care încă îl frământau. De la început nu a crezut că Vili s-ar fi dus de bună voie în acel cartier din Hanau şi nici că ar fi încercat să acţioneze de unul singur într-o situaţie extremă precum cea din noaptea fatidică. 

Ultimele apeluri de pe telefonul lui Vili fuseseră către linia de urgenţă a poliţiei. Patru apeluri nepreluate, pentru că, după cum avea să afle ulterior domnul Păun, poliţia nu dispunea de personal suficient pentru a interveni. „Vili trăia. Sută la sută trăia, dacă i se răspundea la telefon”. Domnul Păun a refăcut singur traseul fiului său din acea noapte şi a înţeles că Vili l-a întâlnit pe atacator pe stradă, după ce împuşcase trei tineri şi se îndrepta către următoarele victime. L-a urmărit cu maşina lui şi a încercat în paralel să sune la linia de urgenţă a poliţiei. Niciunul dintre apelurile lui nu a fost preluat. Pentru că, aşa după cum recunoaşteau mult mai târziu şi autorităţile, personalul era insuficient. De altfel, ministrul federal de Interne, Horst Seehofer recunoştea într-o discuţie ulterioară cu familia Păun că „tehnologia v-a ucis fiul”. Dacă centrala ar fi funcţionat cum trebuie, dacă un profesionist i-ar fi spus tânărului să înceteze urmărirea şi ar fi preluat misiunea, Vili Viorel ar fi trăit astăzi. Aceasta este convingerea domnului Păun, care, în dosarele anchetei primite de la Procuraura din Hanau, figurează ca fiind victimă. Cu toate datele personale, Niculescu Păun a fost vreme de 7-8 luni el însuşi victima haosului, care a urmat atentatului de la Hanau.

Poate că în acte greşeala a fost remediată. Procuratura a refuzat să ofere mai multe informaţii la solicitarea DW, întrucât „ancheta este încă în desfăşurare.” În condiţiile în care însă criminalul s-a sinucis, este greu de crezut că se vor obţine informaţii noi şi că vor fi condamnaţi alţi vinovaţi.

Ancheta pe care Niculescu Păun a făcut-o mai mult singur, uneori sprijinit însă de Iniţiativa 19 Februarie, constituită de familiile victimelor atentatului, a scos la iveală faptul că Vili a încercat să îl oprească pe criminal. Nu a vrut să facă acte de vitejie, a sperat în ajutorul poliţiei. Care însă nu a fost de găsit în acele minute fatidice.

„Acum pot să mor liniştit”, spune domnul Păun. S-a luptat mai bine de un an cu autorităţile şi a dovedit că Vili Viorel nu a fost o victimă din întâmplare. El a avut curaj civic. Şi acest curaj a fost răsplătit vineri de premierul landului Hessa, Volker Bouffier, prin acordarea Medaliei pentru Curaj Civic.

„Vili a procedat corect. Pentru mine şi pentru mama lui însă nu. Mă bucuram mai mult, dacă Vili era acum aici cu noi. Dar a fost decizia lui şi o respect”, spune domnul Păun cu câteva ore înainte de ceremonia de la Wiesbaden.

Respect! Acesta este cuvântul prin care Niculescu Păun a mulţumit vineri, după ce a primit distincţia în numele fiului său.

Respect pentru familia Păun, din satul Singureni, judeţul Giurgiu, care şi-a pierdut unicul fiu, pe Vili Viorel, în atentatul rasist din Germania. Şi care a dovedit, contrazicând autorităţile, că tânărul de 22 ani a plătit cu viaţa pentru multe erori ale autoriţăţilor din Germania.

Motivul pentru care România are dobânzi de 10 ori mai mari decât media Uniunii Europene. Ratingurile pe care mincinosul de Cîțu refuză să vi le spună.După cum știți a anunțat triumfal ca S&P a dat perspectiva stabilă ratingului. A anuntat-o ca pe o victorie.Numai că, a uitat să anunțe ca Fitch sau Moody’s au menținut perspectiva negativă, scrie economistul Adrian Câciu pe facebook.

Și v-a mai ascuns ceva: toate cele trei ratinguri sunt doar cu o treaptă peste „junk”( adică risc maxim de investiții și creditare). După ce că sunt așa proaste, Cîțu le dusese pe toate trei la perspectivă negativă în marele lui mandat de ministru de finanțe. Cred că cel mai slab ministru de finanțe din istorie.Cândva românii vor afla cum de S&P a dat perspectivă stabilă și de ce celelalte două agenții au păstrat perspectiva negativă. Nu știu cât de bine va fi pentru S&P dar sunt voci care spun că a fost vorba de bani, mai afirma Câciu.

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Un proiect de lege aparent halucinant a fost introdus de liberali în Parlament, cu premierul Florin Cîțu și senatoarea Iuliana Scîntei inițiatori, lista de semnatari de susținere incluzînd cam toți parlamentarii PNL; e vorba de desemnarea zilei de 26 mai drept Ziua Națională a Alegătorului. Spunem aparent halucinant pentru că 26 mai nu are altă semnificație pentru România în afara victoriei PNL de la alegerile europene din 2019, ceea ce ar însemna că liberalii pur și simplu se auto-omagiază. Doar că, din păcate, e mult mai mult de atît: e un nou atac extrem de grav la adresa democrației, prin care PNL încearcă să obțină, indirect, avantaje asupra altor formațiuni la viitoarele alegeri, mai ales cele europene.

Potrivit inițiatorilor, „Ziua Națională a Alegătorului”(denumită mai departe ZNA) ar urma să fie ”o sărbătoare națională anuală care promovează democrația prin vot și prin alegeri democratice și încurajează participarea cetățenilor la procesele democratice și electorale”.

Numai că lucrurile stau cam așa: din capul locului, ziua de 26 mai nu este aleasă obiectiv, ci eminamente subiectiv, fiind, cum spuneam, ziua celei mai mari – de fapt singura – victorii a PNL, pe cont propriu, în alegerile post-decembriste.
Putea fi aleasă ziua de 20 mai, ziua primelor alegeri libere după jumătate de secol de comunism, măcar avea o anume încărcătură simbolică. Dar, fir-ar, în ziua aia cîștigaseră zdrobitor Iliescu și ai lui, iar liberalii luaseră 3%.

Faptul că ZNA ”coincide” cu ziua marii victorii a PNL și a referendumului pentru justiție convocat de Klaus Iohannis denotă clar, din start, că e o manevră pentru uzul strict al PNL.

ZNA nu e o manifestare singulară, ci presupune o campanie de 30 de zile, cea mai lungă celebrare a unei zile naționale, la noi. Și care, întîmplare!, se suprapune cu cea pentru alegerile europarlamentare, care au loc, se știe, la finele lunii mai-începutul lunii iunie. Chiar dacă ZNA ar urma să se celebreze anual, ea va conta, în opinia noastră, cu adevărat doar în anii electorali.

De asemenea, ZNA va beneficia de alocații bugetare din toate direcțiile, de la bugetul de stat și bugetele locale, prin intermediul unei puzderii de instituții și autorități, inclusiv Radioul public și televiziunea. Legea nu spune că manifestările ”se vor organiza”, ci doar că ”se pot organiza”, ceea ce va permite punerea accentului pe manifestări în anii electorali și lăsarea mai moale între aceștia.
De banii alocați vor beneficia, între alții, conform legii, ONG-uri și ”societatea civilă”. Și se vor organiza tot felul de manifestări cultural-educative, științifice, campanii de informare etc.
Foarte important, campania amintită ar urma să se desfășoare și în străinătate, pentru mobilizarea diasporei. Toate aceste manifestări vor fi susținute de la bugetul statului, la cheremul partidului de guvernămînt, ori care ar fi el.
La momentul lansării legii, acel partid e PNL.

De citit cu atenție ce vrea PNL să se petreacă în cele 30 de zile de manifestări dedicate ZNA:

”Art. 2. – (1) În scopul marcării „Zilei Naționale a Alegătorului“, autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza, la nivel național și local, manifestări, campanii de informare, evenimente și activități cultural-educative și științifice consacrate conștientizării semnificației dreptului de vot și a importanței alegerilor și a referendumurilor pentru democrație și statul de drept, precum și informării cetățenilor cu privire la drepturile și procedurile electorale.
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) pot fi organizate în străinătate de MAE, prin misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate .
(3) Autoritatea Electorală Permanentă organizează manifestări, campanii de informare, evenimente și activități proprii dedicate „Zilei Naționale a Alegătorului“, promovează „Ziua Națională o Alegătorului“ în țară și străinătate și poate sprijini, tematic și logistic, organizarea în țară și străinătate a activităților prevăzute la alin. (1) și alin. (2).
(4) Autoritățile prevăzute la alin. (1) – (3) pot acorda sprijin logistic și/sau financiar organizațiilor neguvernamentale sau altor instituții de drept public sau privat pentru organizarea în țară și străinătate, a activităților prevăzute la alin. (1), (2) și (3).
(S) Activitățile prevăzute la alin. (1) pot fi organizate și de partide politice, respectiv de organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale care participă la alegeri.

Art. 3. — (1) În perioada de 30 de zile de dinaintea „Zilei Naționale a Alegătorului“, Ministerul Educației Naționale, inspectoratele școlare, unitățile de învățământ preuniversitar și instituțiile de învățământ superior organizează activități educative pentru elevi și studenți privind importanța participării la alegeri și referendumuri, precum și sistemul electoral românesc.
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) pot fi organizate în parteneriat cu organizații neguvernamentale, societatea civilă, asociații de și pentru tineret, de elevi sau studenți.
Art. 4. — (1) În perioada de 30 de zile de dinaintea „Zilei Naționale a Alegătorului”, Camera Deputaților, Senatul, Administrația Prezidențială, Guvernul și autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza campanii de informare și evenimente pentru promovarea în rândul tinerilor a importanței participării la alegeri și referendumuri.
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) pot fi organizate în parteneriat cu organizații neguvernamentale, societatea civilă, asociații de și pentru tineret, de elevi sau studenți.

Art. 8. – Fondurile necesare pentru organizarea manifestărilor, evenimentelor, activităților și campaniilor prevăzute de art. 2 alin. (1) — (4) și art. 3-5 se asigură anual, din bugetul de stat și bugetele locale, prin bugetele Camerei Deputaților, Senatului, Administrației Prezidențiale, ale autorităților administrației publice centrale și/sau locale, precum și ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune.”

Cîteva idei care se desprind de aici.

Prin manifestările ”cultural-educative” organizate în diaspora, folosind ambasadele sau reprezentanțele Institutului Cultural Român, PNL va putea stimula/cumpăra voturi de la alegătorii din străinătate, în contul campaniei pentru europarlamentare și prezidențiale, la cele locale diasporenii neputînd vota, în timp ce la parlamentare votează doar un număr redus de cetățeni cu domiciliul declarat în străinătate.
Aici, se poate spune că PNL vrea să de atacul la alegătorii AUR, dar mai ales ai USRPLUS, partid care aproape sigur nu va mai fi la guvernare în 2024, deci nu se va afla la butoanele finanțelor.
Un atac similar este și cel la electoratul tînăr, din interiorul țării, care are tendința să voteze masiv cu USRPLUS și același AUR; de altfel, chiar inițiatorii legii vorbesc insistent în expunerea de motive despre nevoia atragerii alegătorilor tineri. Și despre necesitatea educării lor în spiritul Justiției.
Activități cultural-educative înseamnă concerte, spectacole în săli ori pe stadioane, înseamnă, deci, posibilitatea atragerii unor vedete în sfera de influență a partidului de guvernămînt, ceea ce contează în alegeri. Cît despre finanțările pentru ”societatea civilă”, are sens să mai comentăm implicațiile?

Legea va ridica însă probleme serioase, pentru că ea introduce în schemă sistemul de învățămînt, care se va putea implica în campania de ZNA. Ori, alegerile, oricum ai da-o, țin de politică, iar legislația actuală e destul de categorică în acest sens: fără politică în școli.
Între educație electorală și propagandă politică linia e suficient de subțire ca să ridice riscul încălcării ei, și ne amintim că eforturi de politizare au fost destule.
Nu mai departe de acum cîțiva ani făcea valuri o propunere a PSD și ALDE de modificare a legislației încît să se permită campaniile electorale în școli în afara orelor de învățămînt. Opoziția de atunci reacționa vehement, iar USRPLUS chiar introducea depolitizarea învățămîntului între ofertele sale electorale.
Acum, PNL vrea ca Ministerul Educației, inspectoratele școlare, unitățile de învățământ să organizeze ”activități educative” pentru elevi și studenți privind importanța participării la alegeri și referendumuri, precum și sistemul electoral românesc.
Practic, aici se ascunde intenția stimulării puternice, printr-o campanie politică mascată, a unui electorat, cel tînăr, după care liberalii tînjesc cu disperare.

Cooptarea sistemului de educație într-un mecanism născut din victoria în alegeri a unui anume partid politic și care, în 2024, se va suprapune peste campania electorală pentru europene nu e doar discutabilă, e de-a dreptul periculoasă.

Campania dedicată Zilei Alegătorului se va derula în școli și universități, adică exact ce voia PSD în era Dragnea, pentru că legea nu prevede altfel și e logic că sistemul educațional nu va închiria hoteluri și restaurante pentru respectivele manifestări și campanii. Și, cum eliminarea numirilor cu iz politic ale inspectorilor și ale directorilor de școli e încă o himeră, campania ar fi coordonată de oameni devotați, logic, partidului care îi susține.

Sigur, în final se poate obiecta că legea liberalilor nu va servi doar lor, ci oricărui partid care se va afla la putere, în viitor.
Dar, deocamdată, la butoane e PNL, legea e clocită de PNL și e cert că liberalii au drept țintă anul electoral 2024, cînd speră să fie tot la butoane; iar ce va fi după acel an nu își mai bat capul, în buna tradiție a partidelor mioritice.

UPDATE: Alegerile pentru Parlamentul de la Bruxelles au loc, în toate statele UE, de ani de zile, în jurul datelor de 22-28 mai, în funcție de cînd pică ziua de duminică a respectivei perioade. E de prisos să precizăm că, în 2024, ziua de 26 mai pică duminica și va fi ziua alegerilor europarlamentare, o zi în care, conform legii PNL, vom putea avea manifestări ample chiar în timpul votării.

Veniturile în Bulgaria au rămas dramatic în urmă față de cele din țările cu o dezvoltare economică comparabilă – Grecia, România, Republica Cehă, Estonia. Nu este normal ca o persoană fără copii angajată în câmpul muncii în Bulgaria să câștige anual 6.386 de euro (venit net), potrivit datelor Eurostat, iar în Grecia să aibă 15.763, având în vedere că țara a trecut printr-o criză severă. Acest lucru a fost arătat de economistul bulgar Martin Dimitrov, candidat din partea formațiunii Bulgaria Democrată pentru un post de deputat, potrivit Mediapool.bg, citată de Rador.

Potrivit acestuia, decalajul veniturilor persoanelor care lucrează în Bulgaria în comparație cu nivelurile din UE este șocant. Două persoane angajate cu doi copii în Grecia obțin 34.408 euro, în Cehia – 25.526 euro, în Estonia – 29.905, în România – 17.734, iar în Bulgaria au un venit de doar 12.813 euro pe an. Dimitrov consideră că problema veniturilor familiilor care lucrează este una urgentă pentru următorul guvern, care va fi supus unei presiuni crescute pentru a obține o creștere economică ridicată, deoarece doar aceasta este calea către salarii mai mari.

Guvernul polonez a anunţat o nouă strategie demografică în cel mai recent efort de impulsionare a ratei natalităţii şi întăririi familiilor, relatează The First News. Programul este menit să protejeze noii părinţi la locul de muncă, dar şi să le asigure locuinţe, servicii de îngrijire a copiilor şi stimulente financiare, scrie ZF.

Polonia, cu una dintre cele mai scăzute rate ale natalităţii din UE, are o societate în scădere şi în curs de îmbătrânire. Agenţia de statistică a guvernului estimează că populaţia acesteia va scădea sub 34 de milioane de persoane de la aproape 38 de milioane în prezent până în 2050.

Ţintele specifice ale pro­gra­mului, care vor intra într-un stadiu de consultare publică, includ garanţii de muncă flexibilă pentru gravide şi părinţi cu copii de până la patru ani. Urmează de asemenea să fie asigurat un program redus, fiind interzis angajatorilor să facă discriminare împotriva acestora.

Mamele care se întorc din concediu de maternitate vor fi de asemenea protejate prin faptul că nu vor putea fi disponibilizate timp de 12 luni. Taţii de asemenea nu vor putea fi disponibilizaţi până la prima aniversare a copilului şi nici în timpul perioadei de sarcină dacă părinţii sunt căsătoriţi.

Marlena Malag, ministrul polonez pentru familie şi politică socială, a declarat că asigurarea unei locuinţe, politica fiscală, locurile de muncă stabile şi îngrijirea copiilor reprezintă principalele provocări cu care se confruntă familiile poloneze. Aceasta a promis „acţiuni specifice“ care să se adreseze acestor provocări.

Malag a remarcat de asemenea că se are în vedere acordatea unei sume de 12.000 de zloţi (2.640 euro) părinţilor pentru cel de-al doilea şi următorii copii cu vârste cuprinse între 12 şi 36 de luni.

Şeful juntei birmane, Min Aung Hlaing, se află la Moscova pentru o vizită de mai multe zile. În timp ce comunitatea internaţională condamnă lovitura militară din Birmania, Rusia încearcă să-şi extindă influenţa în Asia de sud-est sprijinind regimul militar din Birmania, transmite RFI.

Agenţiile de presă precizează că această vizită, efectuată la invitaţia ministerului rus al apărării, este axată pe chestiuni militare şi de armament. Rusia este un partener tradiţional al Birmaniei în materie de cooperare militară, precum şi al doilea furnizor de arme, după China. Corespondentul RFI-ului la Moscova arată că din 1999 Rusia a vîndut Birmaniei arme în valoare de un miliard cinci sute de milioane de dolari, iar China a vîndut Birmaniei arme în valoare de un miliard şase sute de milioane de dolari.

Pe data de 18 iunie Adunarea generală a Naţiunilor Unite a votat o rezoluţie prin care ţărilor membre li se cere să oprească fluxul de arme în direcţia Birmaniei. Pe de altă parte, rezoluţia condamnă lovitura militară din Birmania de pe întîi februarie şi cere restabilirea democraţiei în această ţară. 119 ţări au adoptat această rezoluţie care nu are caracter constrîngător. Rusia, China şi alte 34 de ţări s-a abţinut în contextul acestui vot. Iar Republica belarus s-a remarcat votînd împotrivă, a fost şi singura ţară de altfel în această situaţie.

În ce-l priveşte pe Min Aung Hlaing, el mizează pe Rusia şi pe China pentru a ieşi din izolarea internaţională. Nu este greu însă de observat cum pe planetă se structurează un fel de club al regimurilor autoritare. Rusia, China, Turcia, Birmania, Iranul, Coreea de Nord, Republica belarus au în comun o anumită viziune privind exercitarea autoritară a puterii precum şi dispreţul pentru democraţie.

Birmania se află de fapt în pragul unui război civil, dat fiind că populaţia continuă să se opună juntei militare prin diferite mijloace, inclusiv pe calea armelor. Peste 850 de birmani au fost ucişi în contextul manifestaţiilor de protest împotriva loviturii militare, iar situaţia umanitară este considerată catastrofală. Economia ţării se află într-o stare de paralizie, sistemul bancar se prăbuşeşte, manifestaţiile sunt cotidiene ca şi mişcările greviste, numeroase etnii recurg la lupta armată împotriva regimului militar care a pus de fapt capăt unei paranteze democratice de zece ani.

Bitcoin s-a depreciat luni cu aproape 10%, după ce recenta volatilitate de pe piaţa criptomonedelor nu a arătat semne de atenuare, jucătorii de pe piaţă citând extinderea măsurilor anunţate de China împotriva activităţilor de minare de bitcoin, transmite Reuters conform Agerpres.

Luni, bitcoin a scăzut la 32.094 dolari, cel mai redus nivel din ultimele 12 zile şi un declin de aproape 50% faţă de maximumul de 64.895 de dolari atins în data de 14 aprilie. Cea mai importantă monedă digitală s-a depreciat cu peste 20% numai în ultimele şase zile dar pe ansamblul acestui an s-a apreciat cu peste 10%.

Vineri, autorităţile din provincia chineză Sichuan au interzis activităţile de minare de bitcoin.

Producţia de bitcoin din China reprezenta anul trecut aproximativ 65% din producţia globală, conform datelor Universităţii din Cambridge, iar regiunea Sichuan era al doilea mare producător chinez

Luni, Banca Centrală a Chinei (PBOC) a anunţat că a convocat câteva bănci şi companii de plăţi, solicitându-le să ia măsuri drastice împotriva tranzacţionării de criptomonede. Întâlnirea oficialilor PBOC cu instituţii ca Agricultural Bank of China (AgBank), China Construction Bank (CCB), Industrial and Commercial Bank of China (ICBC) şi Alipay vine după ce luna trecută Comitetul de dezvoltare şi stabilitate financiară de la Beijing avertiza că statul chinez va lua măsuri ferme împotriva activităţilor de minare de bitcoin şi a activităţilor de tranzacţionare cu criptomonede, în încercarea de a elimina riscurile financiare.

Banca Centrală a Chinei a cerut instituţiilor să demareze verificări amănunţite ale conturilor clienţilor pentru a-i identifica pe cei implicaţi în activităţile de tranzacţionare cu criptomonede şi să taie urgent canalele lor de plăţi.

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Ploile nu mai contenesc, România e sub ape, meteorologii anunță noi inundații în aproape toată țara, numărul morților și al sinistraților crește, puhoaiele invadează inclusiv marile orașe, oamenii își plîng avutul dus pe ape la propriu. Pînă la această oră, însă, niciun înalt oficial al statului român nu s-a deranjat să viziteze, măcar simbolic, vreo localitate afectată de inundații. Președintele Senatului e prezent doar la întîlnirile de joi cu ambasadorii străini, cel al Camerei și premierul se întrec în vizite electorale, iar președintele Klaus Iohannis e singurul de după revoluție care nu a călcat vreodată prin vreo localitate inundată. Constatare tristă: România e înecată nu doar de ape, cît mai ales de jemanfișism la nivel înalt.

Scriam fix acum cinci ani, pe vremea guvernării Iohannis-Cioloș:

”Am rîs ori am dat de pămînt cu Tăriceanu și Băsescu pe vremea cînd se călcau reciproc pe bătături vizitînd zonele calamitate, ca președinte și premier. Și cînd vreunul mai scăpa o vorbă nelalocul ei către bieții sinistrați: ”Ce, vreți să vă fac hotel?”.
Sigur că era urît din partea lor să vorbească astfel.
Cum și din partea lui Ponta și Dragnea, premier și ministru, era urît să meargă la locul dezastrului cu barca de cauciuc și să-i spună ”Fă, Doino, aveai chef de inundații?!” ministresei apelor, aflată în preajmă.
Și presa îi taxa la greu, și pe ei….
Acum, asistăm la un fenomen încă mai halucinant decît cele meteo: de zile bune, de săptămîni, inundațiile îneacă jumătate din țară fără ca vreun înalt oficial de la București să miște un deget ori măcar vreo buză.
Nu există comandament de criză, ca pe vremea lui Oprea cel plimbăreț, nu se reunește guvernul în ședință de urgență, cum făcea Ponta cel iresponsabil, nu se dă alarma la ministerele implicate în mod firesc în asemenea situații, precum Mediul, Apărarea, Administrația Publică, Sănătatea șamd. Nu există vreun mesaj de la premier ori de la președinte”.

Suntem, iată, cinci ani mai tîrziu și lucrurile nu se prezintă prea bine.

Klaus Iohannis a ajuns la al șaptelea an de mandat și încă nu a călcat vreodată printr-o localitate afectată de inundații. Pe siteul Cotrocenilor apar în mandatele sale 12 referiri mari și late la inundații.Vreo 2-3 sunt mesaje de solidaritate cu victimele inundațiilor, în rest cuvîntul apare în discursuri sforăitoare despre schimbări climatice pe la varii foruri internaționale.
Iohannis e singurul președinte care, fizic, nu a fost vreo clipă alături – electoral ori sincer – alături de românii afectați de inundații. A mers odată, în august 2014, la o săptămînă după ce apele se retrăseseră, într-o localitate transilvană, dar atunci era doar candidat și nu președinte.
De atunci, se mulțumește să urmărească ”cu atenție și îngrijorare” creșterea periodică a nivelului apelor și cam atît.

Ceilalți președinți, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, au mers în repetate rînduri în localități calamitate, au promis sprijin, au dat imbold guvernelor epocii să se implice mai mult; Iliescu a tras de urechi chiar guvernul Năstase, cîndva, acuzîndu-l de măsuri pompieristice. În 2005, tot el îl ruga pe succesorul său să declare stare de urgență din cauza inundațiilor. Băsescu a făcut deplasări încă de cînd era ministru al Transporturilor, apoi în repetate rînduri ca președinte.
Și premierii României s-au implicat prin vizite la fața locului, de la Petre Roman și Nicolae Văcăroiu pînă la Tăriceanu, Boc, Ponta ori controversata Viorica Dăncilă. Presa remarca uneori, critic, că respectivii făceau deplasări la inundații cu elicopterul.

Dar măcar le făceau.

Nu și premierul Dacian Cioloș, care ne transmitea cinic, în 2016, că „nu e cazul să se plimbe cu barca” prin zonele inundate pentru a-şi arăta implicarea într-un proces ”complicat şi tragic”, atîta vreme cît ”la nivelul MAI activitatea se desfăşoară în bune condiţii”.

În anul de grație 2021, însă, se înregistrează o situație fără precedent: niciunul dintre primii patru oameni în stat nu ”servește” inundații și nici miniștrii de rînd nu se înghesuie, cu excepția, poate, a udemeristului de la Mediu, Tanczos Barna.
Președintele a mormăit ceva luna trecută, înaintea participării la reuniunea extraordinară a Consiliului European: ”Am avut, și chiar acum câteva zile, inundații care evident că au produs pagube însemnate. Iată că nici noi nu suntem feriți şi, de aceea, vrem să fim parte a Europei care luptă pentru prevenirea schimbărilor climatice”. Case closed!
Președintele Senatului, Anca Dragu, e missing in action pe toată linia.
Președintele Camerei Deputaților, Ludovic Orban, în schimb, e mai activ ca oricînd.
(Ab)uzînd de funcția parlamentară, el bate țara în lung și în lat de săptămîni bune. În mod categoric pe banii contribuabililor, odată ce vizitele sale sunt trecute pe agenda oficială de președinte al Camerei.

Orban a mers, astfel, în ultima perioadă, în Dîmbovița, Maramureș, Cluj, Sălaj, Buzău, Brăila, Galați, Constanța, Brașov, Mureș, Timiș, Bacău, Botoșani. Și nu doar într-un loc din respectivele județe, ci ci în cîteva localități diferite, gen Bacău, Dărmănești, Comănești, Măgirești în județul Bacău.
Președintele partidului de guvernămînt e în campanie electorală în propriul partid, așa că zonele afectate de inundații lipsesc de pe agenda sa.

În fine, premierul Florin Cîțu pare, și el, prea puțin afectat de dezastrele produse de puhoaie și de dramele umane: abia s-a urnit pentru convocarea a două videoconferințe cu prefecții, în aceste zile, în care a reușit să confunde niscaiva localități afectate și să dea cîteva indicații prețioase. Plus promisiunea unor ajutoare și avertismentul că ”mă voi deplasa personal acolo unde aceste ajutoare trebuie să ajungă să mă asigur că ajung”.

Am paria că se va ”asigura”, în viitorul apropiat, doar în județele unde gruparea sa stă prost în alegerile interne. Deja, premierul a început și el preumblări prin județe, precum Maramureș, Alba, Satu Mare, Sălaj, tot pe linia alegerilor din partid. Niciunul dintre județele respective nu e, însă, pe lista celor afectate de inundații în ultima perioadă. Cînd sunt afectate estul, centrul, sudul și sud-estul țării, premierul are grijă să se deplaseze în vest și nord-vest.

Nu altfel au stat lucrurile anul trecut, cînd viiturile măturau România, iar guvernanții chefuiau cu whisky și trabucuri prin birouri, prin localuri închiriate și își argumentau pasivitatea prin interdicțiile de pandemie.
Cineva ar putea obiecta că o vizită de înalt demnitar nu rezolvă problemele regiunii. Corect. La fel cum vizita la o rudă bolnavă, în spital, nu vindecă. Dar măcar transmite un mesaj de implicare, de căldură și de solidaritate umană celor aflați în nevoie. Ține aprinsă flacăra speranței.

Încet-încet, România intră dă semne că intră în zodia nepăsării totale. Una în care prea-înalții guvernanți nu se mai ostenesc nici măcar aparențele să le mai salveze, în numele unui sictir generat, probabil, de încredințarea că vulgul nu mai contează de mult, nici măcar electoral, așa că la ce bun deranjul?

Există semnale că și parlamentari din PNL ar vrea să voteze moțiunea de cenzură pe care PSD o va depune la adresa Guvernului, a spus președintele PSD, Marcel Ciolacu.

Întrebat dacă speră ca „unii din tabăra Orban” să voteze pentru căderea Guvernului Cîțu, în condițiile în care președintele Camerei Deputaților, Ludovic Orban, și premierul Florin Cîțu candidează pentru șefia PNL, Marcel Ciolacu a răspuns că i-ar plăcea să creadă că totul se desfășoară din interes național.

În ce privește eventualele semnale că oameni din PNL ar vrea să voteze moțiunea, Ciolacu a spus că „există asemenea semnale, atât la liderii de grup, cât și la mine personal”.

„Vom continua negocierile. Am terminat negocierile cu partenerii sociali, deoarece am vrut să vedem în primul rând de la patronate, de la IMM-uri, de la sindicate, dacă este oportun să depunem o astfel de moțiune de cenzură. Cu toții au spus foarte clar că este oportun să depunem moțiunea de cenzură și acest guvern să plece. Am negociat textul moțiunii, l-am finalizat cu partenerii sociali, cu ceilalți parteneri și cu grupul AUR. Se vor regăsi pasaje de la fiecare cuprinse în moțiune”, a spus Marcel Ciolacu la Antena 3, potrivit Mediafax.

Primul tur al alegerilor regionale şi departamentale din Franţa desfăşurat duminică a înregistrat un absenteism istoric şi rezultate împărţite, transmite Agerpres.

Rassemblement National (Adunarea Naţională – RN), partidul de extremă dreapta al lui Marine le Pen, conduce în regiunea de coastă franceză Provenţa-Alpi-Coasta de Azur (PACA), în timp ce a suferit un recul semnificativ în restul ţării, relatează DPA.

Candidatul RN Thierry Mariani a obţinut cel mai mare număr de voturi, 36,4%, în PACA, a anunţat luni Ministerul de Interne. Renaud Muselier, din tabăra conservatoare (Les Républicains, dreapta), a obţinut 31,9 la sută, clasându-se pe locul al doilea, iar candidatul ecologist şi de stânga Jean-Laurent Felizia (Rassemblement Ecologique et Social, stânga) pe locul al treilea.

La nivelul întregii ţări, extrema dreaptă a suferit un eşec semnificativ, ajungând pe locul al doilea, cu 19 la sută din voturi, potrivit calculelor efectuate de institutul Ipsos/Sopra Steria. La ultimele alegeri regionale din 2015 RN reuşise să obţină 27,7 la sută. Primul loc a fost ocupat de candidaţii din partea taberei conservatoare (dreapta).

La Republique en Marche (LREM, de centru, liberal), un partid tânăr creat pentru a permite ascensiunea la putere a lui Emmanuel Macron în 2017, viza să obţină 15% din voturi, dar s-a plafonat la aproximativ 10 sau 11%, iar candidaţii ministeriali au eşuat în mare parte.

Cum niciun partid nu a obţinut majoritatea, alegerile vor fi decise în al doilea tur de scrutin, duminică, în care partidele pot înscrie noi alianţe pentru a-şi unifica numărul de voturi.

Observatorii consideră că partidele de stânga, liberalii şi tabăra conservatoare se vor uni pentru a se opune candidatului extremei drepte Mariani. Felizia a promis însă că va candida în turul al doilea, în ciuda presiunilor pentru a să se retrage.

În faţa unui absenteism record, aproape 70% din electorat nu s-a prezentat la urne (din 48 de milioane de alegători), premierul francez Jean Castex a îndemnat ca un număr mai mare de alegători să se prezinte la urne în cel de-al doilea tur de scrutin.

Analiştii opinează că alegerile regionale nu-i prea pasionează pe francezi la fel ca cele prezidenţiale şi legislative. Mulţi francezi nici nu înţeleg prea bine miza acestor alegeri, altfel spus care sunt competenţele regiunilor. Aceste competenţe sunt însă importante în multe domenii cum ar fi transporturile, finanţarea infrastructurilor, formarea profesională sau învăţământul, scrie RFI.