Blog

Majoritatea cetățenilor britanici nu doresc anularea regulilor privind Brexitul, potrivit unui nou sondaj realizat de organizația „Britain Unbound” în cooperare cu YouGov.

Conform sondajului respectiv, aproximativ 60% dintre respondenți au declarat că nu ar fi dispuși să renunțe la o parte din suveranitatea legislativă în favoarea unei cooperări economice mai strânse cu UE, a relatat publicația britanică „Telegraph”.

Aproximativ 27% dintre cei chestionați au declarat că ar accepta un astfel de schimb, în ​​timp ce 14% au fost indeciși.

Fostul director al SRI, Eduard Hellvig, reproșează UE că abordează extinderea ca pe un exercițiu pur birocratic, nu ca pe o negociere politică reală, iar în cazul atitudinii duplicitare, nedrepte față de Serbia, asta creează riscul ca țara vecină să fie împinsă în brațele Rusiei sau Chinei. Un text neașteptat pe X, dat fiind că Hellvig tace din toamna anului trecut, scrie Inpolitics.

Un text care sugerează că, de fapt, UE folosește tactici de uzură subtile, sperînd ca Serbia să renunțe singură la dorința de aderare („Nu mai bine te răzgîndești singură?”). Menținerea Serbiei în „sala de așteptare” timp de 14 ani a dus la prăbușirea sprijinului populației pentru UE sub 45%. Hellvig aduce discuția și în plan național, definind ce ar fi fost bine pentru București și taxînd, totodată, o dublă măsură istorică. Hellvig nu ezită să plaseze și o ironie de final, „Živeli!”, adică noroc ori sănătate în sîrbă, oarecum cu sensul ”noi să fim sănătoși”, amintind subtil că nici România nu îndeplinea perfect toate criteriile de aderare în 2007, dar a existat voință politică la nivelul UE – lucru care astăzi lipsește cu desăvîrșire în raport cu Serbia.

”S-a încheiat recent summitul anual UE-Balcanii de Vest intitulat de data aceasta „Prosperitatea și stabilitatea comună a UE și a Balcanilor de Vest”. Ca de obicei, pe agenda reală a celor prezenți s-a aflat chestiunea orizontului de timp în care țările candidat ar putea deveni membru al Uniunii. Eu vreau să mă refer la Serbia, vecinul nostru bun, și la jocul de glezne care îi este dat ca temă pentru acasă după fiecare summit” a scris Hellvig, sub titlul ”Moțul din basca Serbiei”.

”Tezele UE de final spun că Serbia va deveni membru UE doar după deschiderea celui de-al treilea cluster de condiții – să pedaleze mai tare pe reforma judiciară, să își asigure un consiliu REM (n.n. CNA sîrbesc) independent și să se alinieze la politica externă și de securitate a UE. 

Ca să punctăm și noi la capitalul de claritate sintetică, traducem printre rînduri ce i-a spus UE Serbiei. Citat imaginar: “Dragă Serbie, oameni suntem și ne-om înțelege, dar ești cam apropiată politic de Rusia și primești bani mulți de proiecte din China. E drept că asta s-ar schimba dacă te-am primi în UE, dar asta presupune să muncim și noi. Și să luăm decizii. Obositor. Cînd te superi pe noi știm că ai dreptate, dar ne supărăm și noi pe tine. Principial, o să te criticăm, fie că ai bască, fie că nu ai. La Bruxelles, o numim negociere. Știi ce? Nu mai bine te răzgîndești singură?”

Cum spuneam, citat imaginar. 
Serbia a primit statut de candidat acum 14 ani. Ce s-a reușit după atîția ani de balet european? Simplu: susținerea sîrbilor față de aderarea la UE s-a prăbușit undeva către 45%. Singura țară dintre candidatele la aderare unde visul Uniunii nu mai are majoritate.
Pentru România, idealul strategic de securitate și prosperitate ar fi ca toți vecinii să fie în UE. Dacă nu de facto, cu steaguri și steluțe, măcar în forme hibride de apropiere – spre exemplu economică, fiscală sau de liberă muncă în formate limitate. Orice mînă cu adevărat întinsă va fi receptată cu siguranță la Belgrad. Orice piruetă birocratică aparent șmecheră va fi decodificată la justa valoare și va săpa și mai mult la încrederea în proces. 

Negocierea, așa cum se vede și în Balcanii de Est și în cei de Vest, presupune că fiecare dintre cele două părți își ponderează așteptările în conformitate cu realitățile. Ceri mult ca să obții prețul corect. 

Din păcate, ca structură mentală, birocrații nu negociază niciodată. Ei pentru asta au fost inventați, să aplice proceduri. Alo, ce facem aici? Balcani?
Ce nu înțelege Uniunea este că în negociere nu sunt doar ea și Serbia. Sunt și alți competitori, mult mai flexibili și pragmatici, care știu să negocieze și își doresc cu adevărat un parteneriat cu Serbia. Mult mai deschiși la concesii și mai lipsiți de birocrația paratrăsnetului de la bască.

Prin summitul din Muntenegru, UE ratează încă o șansă de apropiere reală de Balcanii de Vest. Sîrbii se întorc la Belgrad unde îi așteaptă în ușă niște domni care îi vor bate pe umăr și îi vor consola: “Vă zicem de ani de zile că Europa nu vă vrea. Cu noi faceți treabă cu adevărat.” Contrazi-i dacă poți!

Între timp, aici la noi, salutăm discursul românesc solid din plenul summitului de susținere a cauzei Serbiei și dăm cu basca în sus de fericire că în 2007, la aderare, România era impecabilă la toate capitolele aquis-ului comunitar. Živeli! (Noroc!)” încheie Hellvig.

CULTURA… ÎNCOTRO? După ce am încheiat prima parte a Turneului Gemini 2.0. care, din punctul meu de vedere, nu a fost tocmai o izbândă, am încercat să-mi explic ce s-a întâmplat, de ce a șchiopătat totul. Inițial, am crezut că am greșit undeva, că ceva nu a funcționat cum trebuie la mine. Stiți foarte bine, nu sunt genul de om care se lamentează. Așa că m-am uitat în jur la ceilalți colegi de breaslă. Surprinzător, nici pe la ei lucrurile nu arătau tocmai roz. Așa că mi-am propus să fac o analiză la rece a ceea ce se întâmplă în showbiz-ul autohton în acest 2026, destul de straniu, după părerea mea. Precizez că analiza pe care o voi face reprezintă punctul meu de vedere pe care mi-l asum, nu de alta, dar nu vreau să fiu acuzat că intru cu bocancii în viața altora. Așadar, voi începe, atipic, cu concluzia: Sărăcia, nesiguranța zilei de mâine, traiul marcat de o profundă instabilitate politică și economică, inducerea stării de panică nejustificată în populație, agresivitatea creșterii prețurilor au făcut ca marea majoritate a oamenilor să trăiască într-o lehamite cronică care aproape că a eliminat orice bucurie a sufletului. Pentru a merge la un spectacol, la un muzeu, la o expoziție, pentru a cumpăra un disc sau o carte, îți trebuie o anume stare. Ori starea de care vorbesc a dispărut. Pur și simplu. Asta cred că e problema cu care ne confruntăm în România anului 2026, afirmă cantautorul Nicu Alifantis pe Facebook.

CE SUSȚINE NICU ALIFANTIS:

Revenind la analiză, hai să intrăm mai profund în subiect.

Încurajat de turneul din 2025 cu Zan și de un sold out cu FragileBand la Sala Radio București, am hotărât împreună cu Kompas Events, agenția de impresariat artistic, un turneu. Gemini 2.0., o formulă mică de spectacol, cheltuieli minimale, săli bune, orașe frumoase. L-am anunțat în 24 februarie și l-am pus în vânzare pe două site-uri de bileterie. 6 orașe în mai și 6 orașe în noiembrie 2026. Agenția a hotărât prețuri accesibile, reduceri de 50% pentru pensionari, elevi și studenți. Vânzările au început să miște până la sfârșitul lunii aprilie, după care a fost moțiunea de cenzură din 5 mai când vânzările au stagnat. Am început să pompăm în promovare (11 aparițiiîn presă în care am promovat turneul), partener media Magic Fm, Facebook, Instagram, Linkedin, Bandsintown, Tik Tok. Nenumărate postări. Nimic. Totul se mișca cu încetinitorul. Am intrat în panică. Am anulat un concert care mergea cel mai prost. A venit și ziua cea mare, 18 mai, primul concert.

Din punct de vedere artistic totul a fost ok. Public extraordinar, recepțiv, comunicativ, implicat, generos. Media de vârstă în jur de 50 ani. Grad de ocupare? Brăila și Bacău aproape 90%, Galați, Iași, Ploiești, aproximativ 50-60%. Rezultatul financiar mai mult decât modest, undeva la 3% beneficiu.

Întrebarea care se pune e, de ce? De ce să mai faci spectacole? Să mă afirm? – nici gând. Să vadă lumea că sunt activ, că n-am murit încă? – eventual. Să mă îmbogățesc? – ha, ha, ha… Să promovez vreun material discografic sau altceva? – nu a fost cazul. Pur și simplu, mi-am dorit să mă întâlnesc cu oamenii care cred în mine, care mă iubesc, mă urmăresc, vin la spectacole, îmi cumpără discurile și cărțile. Pentru că asta e menirea artistului, zic eu. E motivul pentru care voi continua să fac ce cred, ce știu și ce-mi place. Luați-o ca pe o formă de protest.

Ce ne-a ținut pe loc și a făcut ca turneul să fie o întâmplare oarecare, ca să nu zic nefericită?

Un TVA aberant de 21% hotărât într-o nefericită zi de 1 august 2025, total nejustificat, care a mărit toate prețurile. Transport, chirii săli, cazări, mese și alte costuri de producție au explodat. Toate aceste au făcut să crească prețurile la bilete, iar omul care dorește să vină la un concert se scotocește fără nicun succes prin buzunare. Mai trist este că niciun politician, indiferent că e sau nu în capu’ trebii, nu vrea să vadă ce se întâmplă cu amărâta asta de Cultură. Câtă lipsă de bun simț a unei clase politice iresponsabile… Dar nu-i treba mea. Istoria va judeca toate aceste derapaje impardonabile.

Am vrut doar să vă aduc la cunoștință toate aceste lucruri, pentru că mă simt dator în fața voastră pentru efortul uriaș pe care-l faceți să-mi fiți alături. Vă respect și vă mulțumesc!

Ucraina s-a angajat să restabilească deplin drepturile educaționale, lingvistice, culturale și politice ale minorității maghiare din regiunea Transcarpatia, dar chiar și în aceste condiții Ungaria nu va sprijini negocieri accelerate pentru aderarea Ucrainei la UE, a anunțat miercuri premierul ungar Peter Magyar, citat de agențiile MTI și Reuters.

Să recapitulăm faptele cu care se laudă Țoiu plus influencerii din dotarea partidului: celebra declarație comună semnată de 56 de state la reuniunea de urgență a ONU (convocată de Franța pentru atacurile Israelului în Liban) prin care condamnă incidentul cu dronă rusească de la Galați e, de fapt, un text scris de Țoiu ÎNAINTE și nu după reuniunea la care nu s-a votat/semnat nimic, scrie pe Facebook jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.

Nu există nicio semnătură pe documentul obținut la cerere de QMagazine, deci mergem pe încredere. Probabil că ambasadorul Feruță i-a așteptat pe oamenii ăia cînd își lăsau hainele la garderobă și le-a cerut acceptul, pe fugă. Dar rîsul curcilor e că documentul nu există pe siteul ONU, ci a fost postat doar pe contul de X al misiunii României la ONU. Încă un succes al politicii externe românești!.., mai spune Iacob.

Kremlinul consideră vizita fostului cancelar german Gerhard Schröder în Rusia ca fiind pozitivă, a declarat reporterilor secretarul de presă al prezidențialului rus, Dmitri Peskov.

„În mod pozitiv, suntem întotdeauna bucuroși să primim oaspeți”, a spus Peskov ca răspuns la întrebările jurnaliștilor despre evaluarea Kremlinului a vizitei lui Schröder la Moscova citat de TASS.

În dimineața zilei de 2 iunie, NTV a relatat sosirea lui Schröder la Moscova. Corespondentul canalului, Rainer Munz, a susținut că l-a văzut pe Schröder la Hotelul Kempinski din Moscova.

O nouă șmecherie, totodată afacere de succes, înflorește la Bruxelles. Pentru a fenta rigorile legislației privind lobbyul, marile companii plătesc zeci de mii de euro pentru a sta la masă cu comisarii europeni. Iar organizatorii întîlnirilor deghizate în mese rotunde, conferințe, simpozioane etc nu sunt firme de lobby, ci redacțiile presei, scrie Euractiv.

La gala „28″ a Politico din 2025, Stefan Oelrich, directorul diviziei farmaceutice Bayer, nu a trebuit să solicite o audiență oficială la Ursula von der Leyen. A găsit-o pur și simplu în sală. Întîlnirea? Informală. Declarată public? Nicăieri.

Scena ilustrează perfect noua realitate de la Bruxelles: lobby-ul clasic, cu dosare depuse și întîlniri înregistrate, a găsit un concurent redutabil – evenimentele organizate de marile publicații media. Conferințe, cine de gală, mese rotunde „editoriale” la care companiile plătesc între 17.000 și 85.000 de euro pentru a-și plasa reprezentanții lîngă comisarii care le reglementează industria.
Mecanismul e simplu și aproape inatacabil juridic. Regulile UE obligă lobbyiștii să înregistreze întîlnirile cu oficialii europeni și să figureze în registrul de transparență. Dar „întîlnirile spontane sau cele cu caracter social” sunt excluse. Iar un dineu organizat de o publicație media nu e, cel puțin formal, o întîlnire de lobby.

Rezultatul? La gala Politico din 2025, directorul general al lobby-ului din telecomunicații GSMA a stat la masă cu comisarul pentru Concurență Teresa Ribera – exact în perioada în care sectorul telecom aștepta o decizie cheie privind fuziunile. Echipa Google s-a aflat în apropierea funcționarilor UE care supraveghează politica digitală. Totul perfect legal. Totul complet nedeclarat.

Presa, între jurnalism și intermediar de influență

Motivul economic e limpede: evenimentele au devenit una dintre puținele surse profitabile rămase în industria media, cu marje estimate între 35% și 65%. Aproape o treime din organizațiile de presă le consideră acum printre primele trei surse de venit. În acest context, Politico, Euronews, Financial Times, The Parliament Magazine și Euractiv concurează pentru aceiași clienți corporativi dornici să cumpere acces.

Problema morală e la fel de limpede, chiar dacă nimeni nu o recunoaște oficial: o publicație care vinde locuri la masă lîngă comisari, organizează paneluri pe teme de interes direct pentru sponsori și pune jurnaliști să modereze dezbateri plătite de companiile pe care le acoperă editorial nu mai e doar o redacție. E un intermediar de influență cu acreditare de presă.

„O acreditare de presă nu este un permis de a evita transparența,” spune James Stevens, veteran al lobby-ului bruxellez. „Dacă o activitate e menită să influențeze politica UE, ar trebui înregistrată.”
Experții în etică sunt și mai direcți. „Media joacă un rol nedefinit cînd organizează unele evenimente de lobby,” avertizează Nick Aiossa de la Transparency International. Iar un avocat specializat în declarații de transparență rezumă riscul juridic și moral: atunci cînd companiile plătesc presa pentru a aranja accesul la decidenți, organizația media „riscă să acționeze mai puțin ca un editor și mai mult ca un intermediar pentru activități de influență.”

Sistemul are și o față mai puțin vizibilă: el exclude sistematic vocile care nu au bani. Societatea civilă, ONG-urile, organizațiile de consumatori – toate au acces limitat sau inexistent la aceste evenimente. În schimb, sectoarele cel mai expuse reglementărilor UE – tehnologie, farmaceutice, energie – domină lista sponsorilor, conform unei analize Euractiv a peste 1.100 de evenimente din perioada 2019-2025.

Astfel, aceiași comisari europeni care decid legislația în domeniu aud, repetat, la mic dejunuri și cine de gală, argumentele industriei – fără ca acest lucru să apară în niciun registru public. „Lobby-ul informal reprezintă 80% din munca unui lobbyist,” spune Lola Avril, cercetătoare CNRS specializată în reglementarea lobby-ului. „Problema e cine obține cel mai mult acces și cum influențează asta gîndirea decidenților.”

Presa care se uită în oglindă

Publicațiile implicate resping comparațiile cu lobby-ul și invocă ziduri despărțitoare între editorial și comercial. Unele există cu adevărat. Dar granița se erodează vizibil cînd foști editori-șefi ajung să intervieveze sponsori în calitate de directori comerciali, cînd jurnaliștii sunt plătiți direct de companii pentru a modera dezbateri, sau cînd planul de locuri la o cină de gală este aranjat cu grijă în funcție de interesele sponsorilor.

„Cînd văd concurenți vînzînd acces privat la jurnaliștii lor, cred că depășim o limită,” spune Jean-Christophe Boulanger, CEO al publicației Contexte, una dintre puținele voci care au refuzat acest model de business. Între timp, la Bruxelles, mesele se pregătesc pentru următoarea gală. Comisarii vor fi acolo. Și sponsorii, la fel, conchide Euractiv. (B.T.I, preluare Inpolitics)

Parcul General Dragalina din Drobeta-Turnu Severin va deveni, între 5 și 7 iunie, locul unde istoria prinde viață. Festivalul Daco-Roman DRUBETA aduce în fața publicului tabere antice, parade militare, lupte de gladiatori, demonstrații de luptă, ateliere interactive și spectacole cu foc, într-un eveniment dedicat trecutului fascinant al vechii cetăți de la malul Dunării.

Organizat de Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin și Palatul Culturii „Teodor Costescu”, festivalul reunește unele dintre cele mai cunoscute asociații de reconstituire istorică din România: Terra Dacica Aeterna, Garda Apulum, Omnis Barbaria, Asociația Culturală Tomis și Veteres Milites.

Evenimentele vor debuta vineri, 5 iunie, cu amenajarea taberei antice și o paradă prin oraș, în cadrul căreia participanții vor distribui programele festivalului.

Sâmbătă, 6 iunie, publicul este invitat să descopere viața de acum aproape două milenii. Vizitatorii vor putea participa la activități interactive precum monetărie romană, scriere antică, ateliere de textile istorice, tir cu arcul sau demonstrații de artilerie romană.

Unul dintre cele mai atractive momente va fi programul „Devino legionar pentru o zi”, unde voluntari din public vor avea ocazia să îmbrace echipamentul unui soldat roman și să experimenteze atmosfera unei legiuni autentice.

Ziua de sâmbătă va continua cu parada modei antice, lupte de gladiatori, prima mare confruntare dintre daci și romani, parada cu torțe și un spectaculos show cu foc.

Duminică, 7 iunie, festivalul se încheie cu noi demonstrații de luptă și cu reconstituirea ultimei bătălii dintre daci și romani, moment care va marca finalul celor trei zile dedicate istoriei și patrimoniului local.

Festivalul Daco-Roman DRUBETA este unul dintre evenimentele care pun în valoare identitatea istorică a Severinului și legătura orașului cu una dintre cele mai importante așezări ale Imperiului Roman de pe teritoriul actual al României.

Intrarea este liberă. Organizatorii îi așteaptă pe severineni și pe turiști să descopere, pas cu pas, povestea Drobetei antice.

Senatorii republicani și-au exprimat îngrijorarea cu privire la numirea lui Bill Pulte în funcția de director interimar al Serviciilor Naționale de Informații, a relatat marți CNN.

„Alegerea lui Bill Pulte de către (Președintele SUA – IF) Donald Trump, care a jucat un rol important în alimentarea campaniei de represalii împotriva președintelui, în funcția de director interimar al Serviciilor Naționale de Informații a stârnit un scepticism serios în rândul unui număr de senatori republicani. Aceștia pun la îndoială calificările sale”, se arată în comunicat.

Senatorul John Cornyn din Texas a declarat că nu a văzut nicio dovadă că Pulte ar fi calificat pentru acest post.

„Nu avem nevoie de un director al serviciilor secrete naționale politizat, avem nevoie de profesioniști”, a declarat liderul majorității din Senat, John Thune, pentru postul de televiziune.

Între timp, senatoarea Lisa Murkowski a numit alegerea lui Trump „interesantă” și a pus la îndoială dacă Pulte are experiența necesară în domeniul securității naționale.

Vicepreședintele Comisiei de Informații a Senatului SUA, Mark Warner, s-a arătat, de asemenea, sceptic față de numirea lui Pulte, relatează CNN.

„Cine știe ce ar putea folosi, fabrica, crea”, a spus senatorul.

Warner a declarat că numirea unui nou șef al agenției a fost o insultă la adresa angajaților săi.

Președintele american Donald Trump a anunțat marți numirea administratorului Agenției Federale pentru Finanțarea Locuințelor (FHFA), William Pulte, în funcția de director interimar al Serviciului Național de Informații.

Japonia și Filipine au ocolit China și au inițiat, fără participarea Beijingului, așa-numitele negocieri privind delimitarea teritoriilor maritime, încălcând grav prevederile Convenției Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării (UNCLOS) și principiile fundamentale ale relațiilor internaționale. Aceste demersuri aduc atingerea intereselor maritime ale Chinei, iar Beijingul nu le va accepta, a declarat marți purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez al Afacerilor Externe, Mao Ning.

Ea a reiterat poziția Beijingului în această chestiune, subliniind că zona vizată de negocieri este situată la est de insula chineză Taiwan. Potrivit legislației chineze și normelor de drept internațional, inclusiv UNCLOS, China deține în această regiune o zonă economică exclusivă și drepturi asupra platoului continental. Mao Ning a arătat că, potrivit Convenției, delimitarea zonelor economice exclusive și a platourilor continentale dintre state cu țărmuri opuse sau adiacente trebuie realizată prin acord, pe baza principiului echității. În consecință, orice negocieri privind delimitarea spațiilor maritime aflate la est de Taiwan nu pot avea loc fără participarea Chinei. Ea a subliniat că apărarea suveranității teritoriale și a drepturilor maritime ale țării reprezintă o responsabilitate comună a tuturor chinezilor de pe cele două maluri ale Strâmtorii Taiwan.

Potrivit lui Mao, autoritățile Partidului Democrat Progresist din Taiwan au fost dispuse să sacrifice interesele întregii națiuni chineze pentru câștiguri politice de moment, ignorând propriile rădăcini și depășind orice limită.

„Acest episod demonstrează încă o dată că forțele separatiste care promovează independența Taiwanului și-au abandonat complet poziția națională, devenind adevărați trădători ai națiunii chineze și indivizi profund decăzuți moral. Ele vor fi respinse de compatrioții de pe ambele maluri ale Strâmtorii Taiwan și vor rămâne în fața judecății istoriei”, a afirmat Mao Ning.