Blog

Numărul turiștilor străini care au stat în unitățile de cazare din Bulgaria a scăzut în ritm anual cu 5,1%, în iunie, la 563.100, arată datele publicate miercuri de Institutul Național de Statistică (NIS), informează publicația Sofia Globe și site-ul seenews.com.

Și numărul turiștilor bulgari a înregistrat un declin anual de 0,7% în iunie, la 499.700.

Per total, numărul nopților de cazare în Bulgaria a scăzut în ritm anual cu 3,6% în iunie, la 3,6 milioane, din care rezidenții bulgari au fost responsabili pentru 1,21 milioane nopți, iar străinii: 2,48 milioane nopți.

Veniturile Bulgariei din înnoptările turistice au urcat în ritm anual cu 13,6% în iunie, la 198 milioane euro, conform raportului lunar al NIS. Veniturile Bulgariei din înnoptările rezidenților bulgari s-au situat la 59,1 milioane euro, în timp ce veniturile din înnoptările vizitatorilor străini au ajuns la 138,9 milioane euro.

de Silvia Uscov, avocat

Am ajuns, cred, într-un punct destul de straniu al vieții publice românești. Ani întregi ne-am plâns, pe bună dreptate, că prea mulți oameni ajung în funcții publice fără pregătirea, competența sau anvergura necesare. Am râs amar de diplome îndoielnice, doctorate plagiate, facultăți făcute doar pentru o hârtie și personaje care ocupau poziții pentru care, într-un sistem meritocratic, probabil nu ar fi trecut nici măcar de prima selecție. Numai că acum pare că am trecut într-o etapă și mai sofisticată a problemei. Avem și oameni care au fost la școală. Care au citit. Care înțeleg, probabil, foarte bine diferența dintre adevăr și fals, dintre expertiză și părere, dintre o politică publică serioasă și o poveste virală de pe Facebook sau TikTok. Și care, cu toate acestea, din dorința de putere, aleg să spună exact ceea ce cred că vrea să audă mulțimea.

Iar asta mă face să mă întreb ce este, de fapt, mai periculos pentru o societate: politicianul nepregătit, care nu știe, sau politicianul pregătit, care știe, dar preferă deliberat să se comporte ca și cum n-ar ști? Primul este limitat de propria incompetență. Al doilea își sacrifică în mod conștient competența pentru popularitate. Și cred că al doilea fenomen este mult mai greu de reparat. Nu pentru că omul fără facultate ar fi, prin definiție, mai puțin inteligent. Evident că nu este. Există oameni fără studii superioare cu enorm de mult bun-simț și există oameni cu doctorate cărora nu le-aș încredința administrarea unei scări de bloc. Problema apare când transformăm ignoranța în virtute și competența în defect. Când expertul devine „elitist”, omul care spune „nu știu, trebuie să verific” devine slab, iar cel care are certitudini despre geopolitică, medicină, economie, energie, NATO, vaccinuri, justiție și fizică nucleară după trei videoclipuri văzute într-o seară devine „vocea poporului”.

Eu am crescut cu o expresie pe care am auzit-o de nenumărate ori și care mi-a rămas în minte: „Să spună ceva și Nea Ion, că și el e om.” Și, în sensul ei profund, expresia este cât se poate de democratică și de sănătoasă. Sigur că Nea Ion trebuie să vorbească. Sigur că trebuie ascultat. Sigur că este om, cetățean, contribuabil, alegător, iar problemele, nevoile și experiența lui contează la fel de mult ca ale oricui altcuiva. Numai că, undeva pe drum, am făcut un salt periculos de la „să spună ceva și Nea Ion, că și el e om” la „ce spune Nea Ion despre orice subiect trebuie să cântărească la fel de mult ca ceea ce spune omul care a studiat acel subiect 20 de ani”. Iar acestea sunt două lucruri complet diferite. Dreptul de a vorbi este egal. Dreptul de a vota este egal. Demnitatea este egală. Competența, însă, nu este și nici nu poate fi.

Problema devine cu adevărat gravă atunci când politicianul educat începe să alerge după Nea Ion. Nu să îl asculte, ceea ce este firesc și obligatoriu într-o democrație, ci să îl lingușească. Când nu mai încearcă să conducă, ci doar să urmărească. Când nu mai explică o realitate complicată, ci o simplifică până când încape într-un slogan. Când nu mai contrazice o minciună pentru că este minciună, ci verifică mai întâi câte voturi ar putea pierde dacă spune adevărul. În acel moment nu mai vorbim doar despre populism, ci despre capitularea competenței în fața zgomotului. Și mă întreb foarte serios cum își mai motivează astăzi un părinte copilul să învețe. Ce îi spune? Citește. Învață. Muncește. Fă-ți o profesie. Învață să argumentezi. Verifică sursele. Acceptă că lumea este complicată. Nu vorbi cu certitudine despre lucruri pe care nu le cunoști. Foarte bine. Și apoi copilul deschide telefonul și vede că omul care vorbește cel mai tare, care simplifică cel mai brutal și care inventează cea mai spectaculoasă conspirație poate ajunge să modeleze agenda publică. Iar politicianul cu școală îl urmărește atent, pentru că acolo sunt voturile. Atunci care mai este recompensa socială pentru competență?

Aceasta mi se pare una dintre marile probleme ale României de astăzi: nu simplul fapt că există ignoranță. Ignoranță a existat întotdeauna și există în toate societățile. Problema este că tehnologia i-a oferit microfon, algoritmul i-a oferit audiență, iar politica începe uneori să-i ofere legitimitate. Nea Ion al copilăriei mele trebuia ascultat pentru că și el era om. Nea Ion al epocii social media riscă să devină, în aceeași după-amiază, epidemiolog, economist, specialist în geopolitică, constituționalist, strateg militar și expert în energie. Nu pentru că ar avea mai multe cunoștințe, ci pentru că are mai multă certitudine. Iar certitudinea fără competență se vinde extraordinar de bine în social media. Este simplă, liniștitoare și spectaculoasă. Expertiza, în schimb, vine aproape întotdeauna cu nuanțe, cu limite, cu probabilități și cu acel nepopular „depinde”. Internetul recompensează prima categorie. Realitatea, din păcate, funcționează după regulile celei de-a doua.

Platon surprinde extraordinar de bine problema în Republica, prin celebra alegorie a corabiei. Socrate descrie o navă pe care oamenii se luptă între ei pentru a pune mâna pe cârmă, deși nu cunosc cu adevărat arta navigației, în timp ce omul care ar avea cunoașterea necesară conducerii navei ajunge să fie considerat inutil. Metafora nu trebuie transformată într-un argument împotriva democrației și nici într-o afirmație simplistă potrivit căreia „majoritatea este proastă”. Este, însă, o observație extrem de actuală despre diferența dintre dorința de a conduce și competența de a conduce. Democrația ne spune cine are legitimitatea de a guverna. Nu ne spune că expertiza încetează să existe sau că toate opiniile devin egale din punct de vedere factual numai pentru că toate voturile sunt egale.

Aici cred că trebuie făcută o distincție pe care am început să o pierdem. Voturile sunt egale. Demnitatea oamenilor este egală. Drepturile lor sunt egale. Dar competențele nu sunt egale și nici nu ar trebui să pretindem că sunt. Dacă am nevoie de o operație, nu fac un sondaj pe Facebook ca să decid unde trebuie făcută incizia. Dacă proiectez un pod, nu stabilesc formula de rezistență prin referendum. Dacă trebuie să decid politica monetară a unei țări, nu întreb ce variantă primește cele mai multe inimioare pe TikTok. Și atunci nici politica publică nu ar trebui construită exclusiv după emoția care strânge cele mai multe like-uri într-o anumită săptămână. O societate democratică are nevoie de participare populară, dar are nevoie în egală măsură de instituții competente, de administrație profesionistă, de expertiză și de lideri capabili să distingă între ceea ce este popular și ceea ce este corect.

Aristotel adaugă o dimensiune la fel de importantă. În Politica, distincția fundamentală dintre formele corecte de guvernare și formele lor deviate este legată de scopul în care se exercită puterea: guvernarea legitimă trebuie să urmărească interesul comun, în timp ce formele deviate ajung să servească interesul particular al celor care conduc. Poate că tocmai aceasta este întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem mai des în România. Nu doar „ce vrea majoritatea astăzi?”, nu doar „ce prinde bine electoral?” și nici „ce ne arată sondajele că trebuie să spunem?”, ci ce servește, pe termen lung, binele comun. Pentru că politica serioasă presupune uneori să-i spui alegătorului și ceea ce nu vrea să audă. Să-i spui că o conspirație rămâne conspirație chiar dacă are un milion de distribuiri. Că economia nu poate fi administrată prin sloganuri. Că dreptul internațional nu se modifică în funcție de comentariile de pe Facebook. Că medicina nu se decide prin vot popular și că securitatea națională nu este divertisment. Realitatea nu negociază cu preferințele noastre.

Democrația nu înseamnă pur și simplu dominația numerică a majorității asupra minorității. Într-o democrație liberală există instituții, drepturi, limite ale puterii, protecția minorităților și contraponderi tocmai pentru ca voința majorității să nu devină arbitrară. De aceea mă preocupă și o altă minoritate, despre care vorbim poate prea puțin: oamenii care au încă reflexul competenței. Cei cărora le este rușine să vorbească despre ceva ce nu cunosc. Cei care citesc înainte să aibă o opinie. Cei care verifică înainte să distribuie. Cei care acceptă posibilitatea de a se înșela. Cei care și-au petrecut ani întregi construind o profesie și care descoperă acum că, în arena publică, prudența lor intelectuală valorează uneori mai puțin decât certitudinea absolută a cuiva care tocmai a descoperit subiectul aseară. Dacă acești oameni ajung să se retragă din spațiul public fiindcă nu mai suportă vacarmul, pierderea nu este a lor. Este a societății.

De aceea nu cred că soluția este mai puțină democrație și cu atât mai puțin disprețul față de oamenii cu mai puțină educație formală. Soluția este o democrație mai matură și o clasă politică suficient de serioasă încât să nu confunde respectarea cetățeanului cu lingușirea lui. A respecta un om nu înseamnă să-i confirmi orice prejudecată doar pentru că vrei votul lui. Uneori forma supremă de respect este să-i spui: aici nu ai dreptate, acestea sunt datele, acestea sunt consecințele și acesta este motivul pentru care decizia trebuie să fie alta. Liderii adevărați ascultă societatea, dar nu confundă ascultarea cu obediența față de cea mai zgomotoasă parte a ei. Reprezentarea democratică nu înseamnă reproducerea fiecărei emoții populare, ci transformarea intereselor legitime ale oamenilor în politici publice raționale.

Poate că aici se află adevărata întrebare pentru următorii ani. Vom ajunge să-l punem, metaforic vorbind, pe Nea Ion ministru, președinte, medic, general, economist și judecător doar pentru că algoritmul ne spune că opinia lui produce engagement? Sau vom avea lideri care îl ascultă pe Nea Ion, îi respectă problemele, îi reprezintă interesele, dar care au în același timp curajul să-i spună când greșește? Lideri care nu se rușinează de competență, care nu mimează ignoranța pentru popularitate și care nu consideră educația un handicap electoral? Pentru că încep să cred că problema României nu mai este doar că am avut prea mulți oameni nepregătiți la putere. Problema mult mai gravă ar fi să ajungem să avem oameni pregătiți la putere care, pentru a ajunge acolo sau pentru a rămâne acolo, decid să se comporte ca cei nepregătiți.

Iar noi, ceilalți, cei care încă mai credem că trebuie să citești înainte să vorbești, să verifici înainte să acuzi, să înțelegi înainte să decizi și să te îndoiești înainte să proclami adevăruri absolute, nu cred că avem voie să ne retragem scârbiți pe margine. Poate că tocmai aceasta ar fi victoria finală a antiintelectualismului: nu să-i convingă pe toți, ci să-i facă pe cei competenți să tacă.

Eu încă sper că România poate trece peste acest val. Dar pentru asta trebuie să reabilităm câteva lucruri care au devenit aproape indecente în discursul public: competența, măsura, îndoiala, buna-credință, educația, argumentul și ideea de interes național dincolo de următoarele alegeri. Și, poate cel mai important, să ne întoarcem la sensul sănătos al expresiei cu care am crescut: da, să spună ceva și Nea Ion, că și el e om. Să-l ascultăm. Să-l respectăm. Să-i apărăm dreptul de a vorbi și de a vota. Dar să nu ajungem să credem că, pentru a-l respecta pe Nea Ion, trebuie să-l declarăm expert în toate și să punem statul să meargă după indicațiile lui.

O serie de nume legendare, între care și chitaristul Marcin Dylla, considerat de The Washington Post printre cele mai mari talente ale chitarei clasice, vor urca pe scena celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Chitară Harmonia Cordis de la Târgu Mureș, cel mai mare festival de profil din România și unul dintre cele mai importante evenimente dedicate chitarei din Europa.

Ediția din acest an a Harmonia Cordis, care debutează marți, îi aduce pe scenă, alături de Marcin Dylla, pe Mateusz Kowalski, Stochelo Rosenberg alături de trioul său, considerat ‘rege al stilului gypsy jazz’, ansamblul spaniol Jerónimo Maya quintet, care prezintă flamenco pur, precum și duoul francez Mathias Duplessy & Florian Frere.

Marți, de la ora 17:00, are loc primul eveniment al Festivalului Internațional de Chitară Harmonia Cordis, la Palatul Culturii din Târgu Mureș, Concertul Școlii Mureșene de Chitară (la Sala Mică), iar de la ora 19,00 au loc Concertele de Gală (la Sala Mare): Francisco Luís (Portugalia), Samrat Majumder (Scoția/India), Duo: Emiliano Leonardi, chitară (Italia) – Ielyzaveta Pluzhko, pian (Ucraina) și Johan Smith (Elveția).

Potrivit site-ului Festivalului Internațional de Chitară Harmonia Cordis a 21-a ediție se desfășoară în perioada 11-16 august și păstrează o regulă de aur extrem de apreciată de comunitate: intrarea este gratuită la toate concertele și activitățile programate.

Festivalul de la Târgu Mureș, organizat de Asociația Harmonia Cordis, este gândit ca o călătorie muzicală împărțită simetric în două atmosfere complet diferite: în primele trei zile (marți – joi) la Palatul Culturii, unde concertele sunt dedicate muzicii clasice și recitalurilor de cameră, apoi urmează zilele în aer liber, în Cetatea Medievală Târgu Mureș, de vineri până duminică.

Pe scena mare din curtea Cetății Medievale ritmurile devin mult mai dinamice, explorând o diversitate mare de stiluri, jazz, flamenco, gypsy jazz (jazz țigănesc), muzică braziliană și fingerstyle.

Potrivit site-ului festivalului, Harmonia Cordis nu se rezumă doar la spectacolele de seară, ci funcționează ca o platformă educațională masivă pentru tinerii chitariști, în cadrul evenimentului având loc Concursul Internațional de Chitară, o competiție de elită cu jurizări internaționale și premii substanțiale pentru tinerii artiști.

De asemenea, la Harmonia Cordis au loc masterclass-uri și workshop-uri, unde studenții învață direct de la marii virtuozi ai lumii. Pe parcursul Festivalului Internațional de Chitară Harmonia Cordis de la Târgu Mureș au loc și prezentări speciale de chitare clasice de concert realizate de lutieri renumiți.

În line-up-ul Festivalului Internațional de Chitară Harmonia Cordis se mai regăsesc Cenk Erdoðan trio, duo András Csáki & János Bálint, trio Antal Pusztai & Attila Hadnagy & Zsolt Asztalos, Sönke Meinen, Johan Smith, Péter Girán, trio Márton Stummer & Márk Miskolczi & Ambrus Richter, trio István Ferenc Beke, Ionuț Bugnar & Endre Biró, Francisco Luís, Samrat Majumder, Jonas Egholm, duo Emiliano Leonardi & Ielyzaveta Pluzhko, Gábor Hart, duo Celeste, Alexandru Peștina, duo Júlia Vass-Lőrincz & Beáta Vajda, numărul artiștilor consacrați invitați ridicându-se la aproximativ 40.

Renault Group va lansa noul Duster pe încă o piață internațională, unde mașina este prezentă în gama mărcii Renault, și nu Dacia, așa cum se întâmplă de altfel pe foarte multe piețe non-europene. Cel mai important detaliu, pentru România, este însă faptul că mașina nu va mai fi importată din România, ci din India, conform datelor analizate de Profit.ro.

Fabrica Dacia din România nu va mai exporta modelul Duster în Africa de Sud, ca urmare a deciziei de acum a Renault Group de a înlocui actuala generație a lui Duster de pe această piață cu versiunea care a intrat în producție în India.

Strategia Renault Group țintește transformarea uzinei din India într-un hub internațional, fiind unul dintre pilonii expansiunii brandului Renault la nivel global. Grupul francez a preluat integral acțiunile uzinei din Chennai de la Nissan și asamblează în prezent Kwid, Triber, Kiger, Duster, dar și modelele Nissan Magnite, Gravite și, cel mai nou, Tekton, versiunea japoneză a lui Duster. Urmează să intre în producție în aceeași uzină noul Boreal, dar și o versiune Nissan a acestuia.

Președintele american Donald Trump le-a spus în privat principalilor săi consilieri că este pregătit să încheie războiul cu Iranul chiar și fără un acord nuclear și că va oferi deschiderea completă a Strâmtorii Hormuz ca o victorie, a relatat The Wall Street Journal (WSJ), citând oficiali americani.

Potrivit acestora, Trump le-a spus consilierilor că este puțin probabil ca Teheranul să își reia programul nuclear în timpul președinției sale, având în vedere că SUA au distrus trei instalații cheie anul trecut. Dacă programul nuclear este ținut sub control și transportul maritim din strâmtoare se reia, Trump ar fi mai predispus să prelungească armistițiul pe termen nelimitat, iar dacă strâmtoarea este deschisă complet, va ridica blocada navală a porturilor iraniene, au adăugat surse ale WSJ.

Un oficial al Casei Albe a declarat pentru ziar că SUA și-au îndeplinit toate obiectivele militare împotriva Iranului, iar Trump se concentrează acum pe asigurarea liberei treceri a resurselor energetice prin Strâmtoarea Hormuz, menținând în același timp opțiunile militare în cazul unor noi atacuri asupra transportului maritim. Teheranul, care a închis strâmtoarea la începutul războiului în februarie, cere ca navelor de război americane să li se interzică intrarea în apele Strâmtorii și ca navelor comerciale să li se perceapă taxe. Washingtonul respinge aceste cereri, potrivit oficialilor americani. Aceștia spun că Trump intenționează să aștepte ieșirea din impasul diplomatic în timp ce prețurile benzinei din SUA rămân la nivelul actual – 4,02 dolari pe galon pe 8 august, în creștere de la 3,16 dolari pe galon anul trecut, dar mai mici decât săptămâna precedentă, potrivit WSJ.

Gregory Brew, expert în Iran la firma de consultanță Eurasia Group, a remarcat că „iranienii sunt absolut convinși că Trump dorește o ieșire și se concentrează pe deschiderea strâmtorii, așa că joacă dur”.

Pe 8 august, purtătorul de cuvânt al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), generalul Hossein Mohabbi, a declarat că deschiderea Strâmtorii Hormuz „depinde direct” de acceptarea de către Statele Unite a termenilor Iranului și nu este legată de negocierile republicii cu Omanul.

În prima jumătate a anului 2026, 245.854 de turiști au vizitat județul Mureș, cu 6,14% mai mulți decât în aceeași perioadă a anului trecut. Rezultatul este cu atât mai important cu cât, la nivel național, numărul turiștilor a scăzut cu 6,7%.Târgu Mureș: 89.644 de vizitatori (+7,5%), Sovata: 84.691 de vizitatori (+11,8%), Sighișoara: 38.009 de vizitatori (+8,7%), Și numărul turiștilor străini a crescut cu 8,4%, în timp ce numărul înnoptărilor a înregistrat o creștere de 4,1%, a anunțat Péter Ferenc, președintele CJ Mureș.

Sovata rămâne unul dintre principalii piloni ai turismului mureșean, înregistrând cel mai mare număr de înnoptări din județ. Aceste rezultate confirmă interesul tot mai mare pentru județul Mureș ca destinație turistică. Castelele, orașele istorice, peisajele naturale și stațiunile balneare atrag tot mai mulți vizitatori, atât din țară, cât și din străinătate, mai spune Péter Ferenc.

Importurile de peşte au depăşit 130.000 de tone, iar producţia locală a scăzut la 9.500 de tone, de la 11.000 tone anii anteriori, scrie ZF.

Inginerul piscicol Gheorghe Nistor, proprietarul Pis­ci­cola Botoşani, ce produce crap, novac, sânger, caras pentru consum dar şi material de populare pentru alţi producători, spune că una din principalele provocări este competiţia cu peştele de import adus de pe mai multe pieţe. România a ajuns să importe 130.000-140.000 de tone de peşte şi prepa­rate din peşte Bulgaria, Ungaria, Turcia, Grecia şi alte ţări, de la 100.000 de tone în anii anteriori, potrivit RomFish.

„Nu avem asigurată desfacerea. Lucrăm cu lanţuri de pescării şi marile hipermarketuri, dar competiţia făcută de peştele de import, din Bulgaria, Turcia, Grecia, Ungaria sau Cehia, este tot mai mare dat fiind preţul cu care intră pe piaţa locală“, a spus inginerul piscicol Gheorghe Nistor, proprietarul Piscicola Botoşani. Ferma din Botoşani are o suprafaţă de 820 de hec­tare, din care 725 hectare de luciu de apă (peste 30 de bazine). În prezent, regiunea Mol­dovei este princi­pa­lul furnizor de peşte de ac­vacultură, po­tri­vit RomFish. România are 500 de fermieri pis­cicoli şi pro­duc­ţia din acvacultură s-a re­dus de la 10.000-11.000 de to­ne anual la 9.500 de tone anul trecut, potrivit RomFish. Înainte de Re­voluţie se înregistra un vârf de producţie de peste 50.000 de tone.

Rosatom a început să retrimită specialiști ruși la Centrala Nucleară Bushehr din Iran.

„Am început să retrimitem specialiști pe șantierul de construcție al centralei nucleare Bushehr. Primii cinci ingineri și membri ai personalului tehnic au sosit deja în comunitatea noastră rezidențială și și-au început munca”, a declarat duminică reporterilor directorul general al Rosatom, Alexey Likhachev.

Potrivit acestuia, „următorul grup de câteva zeci de angajați este planificat să fie trimis în următoarele două săptămâni, cu condiția, bineînțeles, să nu existe o nouă escaladare a conflictului dintre SUA și Iran”.

„Dacă totul merge bine, vom mări personalul proiectului la 100 de persoane până în toamnă. Desigur, intenționăm să-i returnăm cât mai curând posibil pe toți specialiștii evacuați anterior din Republica Islamică. Dar o revenire la condițiile de dinainte de război este posibilă numai după ce se vor ajunge la acorduri finale între SUA și Iran privind încetarea ostilităților”, a declarat Lihacev.

Astfel, numărul total de specialiști ruși de la CNE Bushehr a ajuns la 25 de persoane.

La fața locului, a remarcat Lihacev, continuă construcția clădirilor principale și auxiliare pentru unitățile energetice nr. 2 și 3, iar lucrările pregătitoare la structurile hidraulice au început și ele.

Prima unitate electrică a centralei nucleare Bushehr, cu o capacitate de 1.000 MW, a fost livrată clientului iranian în 2013. În 2016, a început construcția celei de-a doua faze (capacitatea combinată a unităților electrice II și III este de 2.100 MW).

Roboții, produsele bazate pe inteligență artificială și medicamentele inovatoare se conturează drept trei noi motoare ale creșterii exporturilor Chinei, pe măsură ce țara se orientează către industrii cu valoare adăugată mai mare, impulsionate de inovare.

În luna iulie a acestui an, exporturile Chinei au crescut cu 17,8 la sută comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, produsele de înaltă tehnologie, cum ar fi roboții industriali și imprimantele 3D, contribuind cu aproape 60 la sută la creșterea totală a exporturilor, potrivit datelor publicate vineri de Administrația Generală a Vămilor (GAC) a Republicii Populare Chineze.

În primele șapte luni ale anului curent, exporturile de roboți industriali au crescut cu 13,2 la sută, ajungând la valoarea de 7,34 miliarde de yuani (aproximativ 1,1 miliarde de dolari americani). Această tendință continuă dinamica din 2025, când China a devenit în premieră un exportator net de roboți industriali.

Pe lângă roboții industriali, roboții destinați consumatorilor și roboții umanoizi fabricați în China își găsesc, de asemenea, aplicații tot mai răspândite în producție și în viața de zi cu zi la nivel mondial.

Datele oficiale arată că, în prima jumătate a anului 2026, exporturile de roboți chirurgicali au crescut de 3,3 ori comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, ajungând la 480 de milioane de yuani, în timp ce valoarea exporturilor de roboți de curățenie și roboți bionici inteligenți, inclusiv roboți umanoizi, câini robotici și pești și păsări biomimetice, a atins 18,09 miliarde de yuani.

Exporturile de produse asociate cu inteligența artificială au căpătat, de asemenea, amploare. În perioada ianuarie-iunie, atât exporturile de componente electronice, cât și cele de piese pentru calculatoare au înregistrat creșteri de două cifre, contribuind împreună cu 6,9 puncte procentuale la avansul general al exporturilor.

Exporturile tehnologice ale Chinei nu se mai limitează la bunurile fabricate, ci se extind în prezent și către serviciile digitale, companiile oferind într-o măsură tot mai mare algoritmi de inteligență artificială, servicii de calcul în cloudși soluții digitale pe piețele externe. OpenRouter, o platformă globală care agregă modele lingvistice de mari dimensiuni, a precizat că toate cele șase modele utilizate cel mai frecvent pe platforma sa în luna iulie au fost modele open-sourcedezvoltate în China.

Această schimbare este vizibilă și în industria farmaceutică, unde inovațiile companiilor chineze se extind tot mai mult la nivel global prin acorduri de licențiere pentru medicamente noi.

În prima jumătate a anului 2026, companiile chineze au semnat 81 de acorduri de licențiere externă pentru medicamente inovatoare cu parteneri din 20 de țări și regiuni, inclusiv Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Italia. Valoarea totală a tranzacțiilor a ajuns la 80 la sută din nivelul înregistrat pentru întregul an 2025.

Potrivit Administrației Naționale pentru Produse Medicale, China deține în prezent o pondere de aproximativ 30 la sută din noile medicamente aflate în curs de dezvoltare la nivel mondial, clasându-se pe locul al doilea în lume.

Ascensiunea acestui trio de înaltă tehnologie reflectă o evoluție mai amplă a structurii exporturilor Chinei, după etapa anterioară dominată de vehiculele electrice, bateriile cu litiu și produsele fotovoltaice.

Zhu Keli, decan fondator al Institutului Chinez pentru Noua Economie, a declarat că abilitatea Chinei de a dezvolta și îmbunătăți produse prin implementarea industrială la scară largă a creat un cerc virtuos al inovării, susținând creșterea continuă a exporturilor noului trio de înaltă tehnologie.

În ansamblu, cele trei sectoare evoluează de la exportul de produse către exportul de ecosisteme tehnologice, soluții clinice, precum și standarde și practici industriale, ceea ce evidențiază avantajul competitiv tot mai pronunțat al Chinei în industriile tehnologice de frontieră, a adăugat acesta

Piața energiei trece printr-o restructurare structurală pe fondul închiderii Strâmtorii Hormuz, relatează The Times. Războiul dintre SUA și Iran a forțat importatorii globali să caute rute de aprovizionare alternative, iar acest lucru a schimbat deja echilibrul de putere în industrie, notează publicația.

Principalii beneficiari ai crizei din Golf, așa cum se menționează în articol, sunt țări care anterior nu se numărau printre cei mai mari exportatori. De exemplu, Guyana, cu o populație mai mică de 1 milion de locuitori, a început să producă aproape 1 milion de barili pe zi; rezervele sale sunt estimate la 11 miliarde de barili. Prima producție offshore a început în 2019, iar până în 2030, se preconizează că aprovizionarea se va dubla.

În plus, au fost descoperite noi zăcăminte în largul coastei Namibiei și Coastei de Fildeș, iar Uganda se pregătește, de asemenea, să lanseze producția. Iar giganții asiatici, China și India, achiziționează acum activ din Brazilia și Africa, reducându-și dependența de Orientul Mijlociu. Drept urmare, pe piață a apărut o nouă alianță – „Cvintetul American” (Statele Unite, Canada, Brazilia, Argentina și Guyana), care, potrivit publicației, modelează o piață care ocolește OPEC.

Ca răspuns, statele din Golful Persic, pentru a evita pierderea de afaceri, intenționează să cheltuiască miliarde de dolari pentru infrastructura care ocolește Strâmtoarea Hormuz. Emiratele Arabe Unite, în special, accelerează construcția unei a doua conducte către Fujairah, în timp ce Arabia Saudită își extinde capacitatea către Marea Roșie. Până în 2028, conform estimărilor firmei de investiții Goldman Sachs, citate de publicație, rutele alternative ar putea înlocui până la 60% din volumele care treceau anterior prin strâmtoare.

Cu toate acestea, așa cum notează articolul, noile lanțuri de aprovizionare nu sunt lipsite de riscuri. Navele petroliere din Marea Roșie rămân vulnerabile la atacurile Houthilor, iar redirecționarea fluxurilor în jurul Strâmtorii Hormuz necesită costuri suplimentare. Cu toate acestea, publicația concluzionează că însăși diversificarea aprovizionării slăbește influența Iranului asupra pieței energetice globale.