Categorie: Uncategorized

Ce riscă Bruxelles-ul: replicarea lecției politice din Saxonia-Anhalt la scara întregului eurosistem. Am spus-o acum câțiva ani, în plenul Parlamentului European, la Strasbourg: cine nu pricepe că lumea se schimbă și nu mai acceptă să achite factura birocraților, va dispărea! Dacă nici acum nu sună clopoțelul de alarmă pentru eurosistem, riscăm să sune clopotul de înmormântare. Rezultatul alegerilor de duminică nu are doar o simbolistică majoră pentru spațiul german, Saxonia-Anhalt fiind leagăn al reformei protestante și vatra primilor lor împărați. Este mai ales o lanternă care arată spre categoria „junk”. Sigur că exagerez, dar nu mult. Să vă spun câteva nume, fapte și simboluri. Din Saxonia-Anhalt se trag Martin Luther, Bismarck, Otto Cel Mare, Ecaterina cea Mare și arhitectul diplomatic al unificării din 1990, Hans-Dietrich Genscher. Și Nietzsche. Și alții. Toți acești gânditori au avut niște viziuni. Luther căuta puritate teologică, dar fractura confesională a ruinat principatele germane. Opera lui Nietzsche a fost mutilată pentru a servi propagandei, deși el detesta naționalismul german și Reich-ul lui Bismarck. Care Bismarck a unificat țara prin „fier și sânge” și a inventat sisteme de control pentru mase. Iar Genscher a susținut că fără concesii (gen sacrificarea mărcii germane) nu se poate face unificarea. Dar inechitățile care s-au creat odată cu unificarea n-au dispărut. Ci s-au adâncit. Și au explodat, parte din ele, exact duminică. Fiți atenți, să vedeți cum semănă lucrurile de-atunci cu prezentul!, afirmă europarlamentarul PNL-PPE Rareș Bogdan.

CE MAI SUSȚIMNE RARES BOGDAN:

1990: competitivitatea industriei din Germania de Est a căzut, au fost privatizări forțate, dezindustrializare, transformare în piață pentru Vest. Regiunea a rămas dependentă de subvenții, salariile și pensiile erau mici, clasa de mijloc gâfâia. Mai departe: energia ieftină din Rusia, pe care a mizat pentru garantarea păcii și alimentarea mașinii de export germane, s-a scumpit. Saxonia-Anhalt a rămas tot săracă. Și șomeră, și dependentă, și cu banii numărați.

Era simplu să speculezi politic toate astea, mai ales că nici nu trebuia inventat nimic. Mai ales călare pe „Vespa” germană, Simson, mai ales modelul Schwalbe (Rândunica), atât de dragă RDG, folosită ca simbolistică în campania electorală. Pensia de 1750 de euro în Saxonia Anhalt, față de 1850 în restul Germaniei, sau 2750 de euro salariul mediu, tot cu 100 de euro mai mic ca în celelalte landuri, nu puteau justifica, totuși, acest scor. Deci a fost o frustrare acumulată în timp, la care Alice Weidel și Ulrich Sigmund au adăugat elemente emoționale legate de religie, familie tradițională, Ucraina. Dar nici ele n-au fost determinante. Alice este căsătorită cu o sri-lankeză și locuiește în Zurich (acolo stătea și Lenin înainte de misiune) în timp ce militează pentru valorile tradiționale. Este simplu să-I faci nerozi pe alegători, dar mai bine îi întrebi de unde atâta frustrare. Căci asta e clară! Mai ales că mișcarea/ideologia AfD nu este un accident. Crește și am senzația că eurosistemul se face că nu pricepe de ce. Sigur că rușii au tot interesul să saboteze UE, ale cărei sancțiuni i-au ruinat, în mare parte, economia, ruinată mai întâi de Putin, care a ales războiul pentru a-și hrăni trufia.

Dar după mine, este și o lecție pentru Bruxelles că între decizia tehnocrată și realitatea din teren există un mare decalaj. Replicarea la scară europeană a rețetei unificării germane n-a ținut. Integrarea monetară (nu e cazul la toți), reglementări la 180 de grade de obiceiul locului, reglementări rapide care le modifică mereu pe precedentele, plus (cireașa de pe tort salvatoare, mirajul) promisiunea că piața liberă va nivela diferențele istorice, decalajul cumplit. Pentru noi, românii, zeci de ani de decalaj sunt greu de dus. Cum să le explici oamenilor că ceea ce văd prin geam chiar există?

UE depinde masiv de China (98%) pentru materii prime critice și pământuri rare, tot de China (peste 90%) pentru componentele energiei verzi finite, tot de China (60-80%) pentru substanțe active farmaceutice, de SUA (80%) pentru infrastructura digitală, cloud, AI. Peste 80% din confecții vin din Asia, peste 90% din navele comerciale de volum vin din China și Coreea de Sud, 100% dependență de Asia la electronice de larg consum, 90% din magneții pentru mașini electrice și turbine sunt din China. Cărbune, țiței, gaz natural, materiale plastice, polimeri.

Da, avem și noi autonomie la câte ceva: producem mâncare (suficientă, dar scumpă, deci vine ieftină de la alții, căci nu au standarde de mediu). Litografie pentru cipuri, medicamente și vaccinuri de înaltă puritate (scumpe), nave de croazieră (scumpe), echipamente de imagistică medicală (investigații scumpe), cosmetice, parfumuri, ambalaje de carton.

Ce are Uniunea de făcut: să observe ce poate produce singură, în beneficiul cetățenilor ei. Unde nu poate, să se cupleze cu SUA. Să reseteze totul. Să-și joace cărțile la sânge, pentru că excedentul comercial al altora înseamnă salarii mici și șomaj aici.

N-am nimic cu chinezii, cu excepția situațiilor când am (îi ajută pe ruși). Exploatează oportunități, căci știu multă carte. În fața Chinei, Europa a jucat decenii rolul fraierului în frac. S-a sacrificat pe altarul regulilor în timp ce Beijingul înghițea industrii întregi. Păi ce facem, ne îngropăm industria de dragul bunelor maniere?

Alegerile din Saxonia-Anhalt sunt clopoțelul. Pauza s-a terminat! Europa unită trebuie să revină la scopul ei inițial: bunăstarea oamenilor care trăiesc aici. Dacă nu, ne vom aminti cu drag de UE ca de cel mai frumos proiect politic al tuturor timpurilor, ruinat de birocrați cărora nu le-a plăcut prea tare cartea. Mai ales cea de istorie.

Cea mai bună modalitate pentru superputeri precum Rusia, China și Statele Unite, care operează în condiții de „anarhie internațională”, de a supraviețui este să își sporească puterea. John Mearsheimer, profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, a făcut această afirmație în timpul unei discuții la Clubul rus de Discuții Valdai, cel mai influent grup de strategie din Moscova, intitulată „Repartiția geopolitică: puterea ca garant al păcii sau o garanție a războiului?”.

„Supraviețuirea este o preocupare pentru fiecare stat, deoarece supraviețuirea este obiectivul numărul unu. Și voi repeta ideea mea inițială și o voi lăsa aici: amintiți-vă întotdeauna că operați în condiții de anarhie internațională, ceea ce înseamnă că nu există o autoritate supremă. Și atunci vă dați seama rapid: cea mai bună modalitate de a supraviețui este să vă maximizați puterea relativă. Când auziți aceste cuvinte, puterea relativă este sinonimă cu echilibrul puterii. Prin urmare, dacă există o mare putere în sistem, echilibrul puterii este de o importanță capitală, deoarece puterea este cheia supraviețuirii”, a spus el. Potrivit profesorului, există doar trei mari puteri adevărate: Statele Unite, China și Rusia. India, în ciuda populației sale enorme, nu se numără printre acestea din cauza lipsei de bogăție. Acești doi factori – o populație numeroasă și resurse economice semnificative – formează „fundamentul puterii militare”.

Astăzi, a remarcat Mearsheimer, Statele Unite și China sunt angajate într-o competiție care nu este doar militară, ci și tehnologică: lupta este pentru poziția de lider în dezvoltarea inteligenței artificiale și a altor tehnologii avansate, deoarece acestea sunt cele care determină atât bogăția, cât și potențialul militar în lumea modernă.

Dmitri Trenin, director academic al Institutului de Economie și Strategie Militară Mondială din cadrul Școlii Superioare de Economie și președinte al Consiliului Rus pentru Afaceri Internaționale, a fost de acord în timpul discuției că Rusia trebuie să rămână o mare putere, altfel nu va supraviețui. Mai mult, el a afirmat că viitorul întregii umanități poate depinde de faptul dacă Statele Unite rămân „numărul unu” în lume.

Trenin a remarcat că forța și supraviețuirea sunt o combinație specială de concepte. O teorie des întâlnită în științele politice occidentale îl privește diferit față de Rusia: „În mai puțin de 100 de ani, țara s-a confruntat cu riscul de supraviețuire de două ori – în 1917, statul s-a prăbușit, iar apoi în 1991. Și nu există nicio garanție că nu se va prăbuși din nou.” Potrivit acestuia, în 1991, forțele armate sovietice erau la apogeu, dar acest lucru nu a salvat URSS de la colaps.
Trenin a subliniat, de asemenea, că forța nu se limitează la puterea militară, amintind dezbaterea lui Pușkin dintre aur și oțelul de damasc. Cu toate acestea, el a reiterat și o altă idee: „Un măgar încărcat cu aur poate lua orice fortăreață”. Prin urmare, supraviețuirea țării, a concluzionat el, nu depinde atât de relațiile cu alte state, cât de statul intern al Rusiei.

„Aur și oțel de damasc”, de Aleksandr Pușkin:
„Tot al meu”, a spus aurul;
„Tot al meu”, a spus oțelul de damasc.
„Voi cumpăra totul”, a spus aurul;
„Voi lua totul”, a spus oțelul de damasc.

Alistair Crook, diplomat britanic și fondator și director al Forumului Conflictelor, a declarat la Conferința de la Valdai că forța militară este doar o fațetă a influenței. El i-a citat ca exemplu pe palestinieni, care „sacrifică vieți, milioane de vieți” de dragul ideii de civilizație – modul de viață și viziunea palestiniană asupra lumii. Potrivit acestuia, chiar și fără o putere militară semnificativă, aceștia încearcă să-și mențină suveranitatea prin alte mijloace, nu doar „tancuri, bani sau avioane”.
Crook a menționat, de asemenea, că în viitor ar putea apărea ceea ce el a numit un „concert al puterilor” – un consens între civilizații în care statele își păstrează suveranitatea și nu își abandonează propriile civilizații. În opinia sa, structurile anterioare, inclusiv ONU, trebuie schimbate.

Politico a relatat în luna mai că președintele american Donald Trump promovează relațiile cu Rusia pentru a preveni, în cele din urmă, apariția unei ordini globale conduse de China. Însuși Trump a declarat că „lucruri mărețe” îi așteaptă pe Washington și Beijing. După vizita sa de stat în China, președintele american l-a numit pe liderul chinez Xi Jinping un „mare lider”.

Zheng Yongnian, decanul Școlii de Politici Publice de la Universitatea Chineză din Hong Kong, a subliniat că, în ciuda declinului său, SUA rămâne încă hegemonul global, iar subestimarea acestuia ar putea duce la o greșeală fatală. Secretarul de stat american Marco Rubio a numit China principala provocare geopolitică pentru Statele Unite, în timp ce a numit relațiile cu Beijingul una dintre cele mai importante pentru Washington.

Noul an școlar începe cu o schimbare importantă pentru copiii din Magheru, comuna Breznița-Ocol, Mehedinți. De astăzi, aceștia învață într-o clădire nouă, destinată grădiniței și învățământului primar.

“M-am bucurat să particip la inaugurare alături de primarul comunei Breznița-Ocol, Cătălin Drăghici, de colegii mei parlamentari și de reprezentanții administrației județene.

Noua clădire găzduiește două clase de grădiniță și două clase pentru învățământul primar, oferindu-le copiilor condiții moderne și un spațiu potrivit pentru educație.

Investiția era necesară, în condițiile în care vechea școală din Magheru nu mai putea fi folosită, iar o perioadă, copiii au învățat într-un spațiu amenajat în căminul cultural. De astăzi, au un loc nou în care să învețe și să crească.

Îl felicit pe primarul Cătălin Drăghici pentru finalizarea acestei investiții și pentru condițiile create copiilor din Magheru.

Le doresc celor mici să se bucure de noua lor școală și grădiniță, iar elevilor și cadrelor didactice, mult succes în noul an școlar!”, a transmis președintele Consiliului Județean Mehedinți, Aladin Georgescu

Creșterea tarifelor la energie, pentru perioada următoare, va fi una moderată, de până la 10%, a declarat, marți, la finalul ședinței Comandamentului Energetic de la sediul Transelectrica, secretarul de stat în Ministerul Energiei, Cristian Bușoi.

‘Sigur că ne uităm la creșterile de tarife, pentru că toate cele legate de facturi depind de consumul fiecăruia. Sunt și creșteri de facturi, pentru că, fiind o vară foarte călduroasă, consumatorii casnici, fiindcă spre ei ne uităm în primul rând, vor avea facturi puțin mai mari, pentru că și consumul a fost mai mare… Probabil din cauza funcționării aparatelor de aer condiționat facturile sunt puțin mai mari. Într-adevăr, unul dintre furnizori a anunțat o creștere de tarif pentru perioada următoare, în continuare rămânând cel mai scăzut tarif de pe piață, și mă refer, evident, la Hidroelectrica. Ne așteptăm ca toată această perioadă de secetă, de reducere de producție și mai ales de închidere a reactoarelor, care a însemnat un minus de 900 de MW din contracte bilaterale la preț fix, compensate cu cumpărări de pe Piața Zilei Următoare din România și din regiune, să se regăsească în tarifele din această toamnă’, a explicat Bușoi.

Potrivit demnitarului, tarifele la energie vor avea creșteri moderate în perioada următoare, de până la 10%.

Scăderea de două cifre a producţiei de la Mioveni, anunţată săptămâna trecută de Mihai Bordeanu, şeful Dacia România, poate afecta lanţ de furnizori care depăşeşte 200.000 de angajaţi, distribuiţi în zeci de loca­lităţi. Şase dintre cei mai mari – Aumovio, Michelin, Continental Automotive Products, Hella, Martur şi Rombat – au afaceri cumulate de aproape 24 de miliarde de lei şi 23.000 de angajaţi, iar bilanţurile pe 2025 arată deja ajustarea: Aumovio a pierdut 435 mil. lei şi a redus cu 9% personalul, Hella a scăzut cu 7% la afaceri, 39% la profit şi 11% la angajaţi, iar Michelin a închis anul pe pierdere, scrie ZF.

Mihai Bordeanu, șeful Automobile Dacia, a avertizat guvernul zilele trecute că uzina de la Mioveni își pierde competitivitatea în raport cu celelalte fabrici ale grupului Renault, producția va scădea cu două cifre în 2026, aproximativ 1.700 de angajați au plecat din companie începând de anul trecut, iar decizia privind producția următoarelor generații Duster și Bigster la Mioveni nu a fost încă luată.

Costul energiei a devenit unul dintre cele mai mari dezavantaje ale uzinei. Dacia plătește în România aproximativ 180 de euro/MWh, față de 70-80 de euro/MWh în Spania, potrivit lui Bordeanu.

Bordeanu spune că România trebuie să recupereze măcar o parte din avantajul competitiv pe care îl avea înainte de pandemie. Problema este că, în timp ce costurile și condițiile din România s-au deteriorat, alte uzine ale grupului au devenit mai competitive.   „Grupul, ca oricare alt grup, are mai multe variante de a produce un model: la Mioveni, în Spania, în Maroc, în Turcia. Dacă unul dintre aceste situri se deteriorează și toate celelalte se ameliorează, ecuația nu este bună”, a explicat acesta. Șeful Dacia consideră că următorul pas trebuie făcut de autorități.„În acest moment mingea este în terenul guvernului, al statului român, care trebuie să aibă o abordare mai transparentă și mai clară. Îmi place fotbalul: statul a degajat mingea în aut. Trebuie să o pună înapoi în teren și să o joace responsabil. Aștept următoarele cinci luni”, a declarat Bordeanu. „Tratați-ne ca pe un investitor care a pus 4 miliarde de euro”. Renault a investit peste 4 miliarde de euro în România de la preluarea Dacia. Din perspectiva conducerii companiei, această investiție ar trebui să conteze în discuția despre viitorul uzinei”, mai spune el.

Fabrica Automobile Dacia generează anual aproximativ 2,1% din Produsul Intern Brut (PIB) al României. Este a doua cea mai mare companie din România după cifra de afaceri. Dacia este unul dintre pilonii principali ai exporturilor românești, ceea ce aduce un echilibru important în balanța comercială a statului.Se situează constant în topul marilor contribuabili la bugetul public al României prin TVA, impozite și contribuții sociale aferente lanțului său valoric.

Blocada economică a SUA a costat Cuba peste 8 miliarde de dolari în ultimul an, a declarat ministrul cubanez de externe, Bruno Rodriguez, în timpul prezentării unui raport pe această temă.

Potrivit acestuia, citat de portalul de știri cubanez Cubadebate, aceasta este o cifră record, cu 7% mai mare decât cifrele menționate în rapoarte similare pentru perioada 2024-2025.

Ministrul a numit acțiunile SUA un act de pedeapsă colectivă împotriva poporului cubanez: „Blocada nu este îndreptată împotriva autorităților, ci împotriva vieții de zi cu zi a oamenilor obișnuiți și afectează din ce în ce mai mult aprovizionarea cu alimente, electricitatea, apa, asistența medicală, educația și transporturile.”

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe cubanez, pagubele acumulate de la impunerea blocadei economice împotriva Havanei în 1960 se ridică în prezent la 178,7 miliarde de dolari în prețuri curente.

Rodriguez a prezentat jurnaliștilor un raport privind impactul sancțiunilor americane asupra economiei cubaneze. Acesta va fi apoi înaintat secretarului general al ONU, António Guterres.

de Silvia Uscov, avocat

Profit de emisiunea dnei Anca Alexandrescu de aseară pentru a face câteva precizări. Nu pentru a relua dispute din trecut, ci pentru că uneori este necesar să explici limpede de ce ai ales să pleci, așa cum multă lume mi-a cerut, și, apoi, să mergi mai departe.

Multe dintre problemele discutate în emisiune au fost semnalate și de mine conducerii AUR, în mod repetat. Am demisionat atunci când am ajuns la concluzia că nu există, în interiorul partidului, suficient sprijin pentru schimbarea de direcție pe care o consideram necesară. Îmi mențin această evaluare. În acel moment, rămânerea mea ar fi însemnat să legitimez prin prezență o direcție pe care nu o puteam susține.

Una dintre problemele fundamentale a fost modul în care sunt luate deciziile. Nu cred că un partid care aspiră să guverneze România poate cere instituțiilor statului standarde democratice pe care nu este pregătit să le aplice mai întâi în propria organizație. Selecția oamenilor, alegerea structurilor de conducere, dezbaterea internă și capacitatea de a exprima un dezacord real nu sunt chestiuni administrative. Ele spun foarte multe despre felul în care un partid va exercita puterea atunci când o va primi.

Direcția pe care am susținut-o pentru AUR a fost aceea a unei formațiuni moderne de centru-dreapta, conservatoare, serioase și capabile să guverneze. Am vorbit despre o „melonizare” a partidului tocmai în acest sens: trecerea de la protest la soluții, de la mobilizarea nemulțumirii la construcție, de la retorică la politici publice.

România nu are nevoie de încă o forță politică ce prosperă din radicalizarea societății (am explicat în postare anterioară și istoria AfD în acest sens). Nemulțumirea oamenilor față de o guvernare slabă poate aduce voturi, dar exploatarea frustrării nu este un proiect de țară. Un partid matur trebuie să fie capabil să transforme nemulțumirea în soluții și voturile în responsabilitate.

Din același motiv am considerat că participarea AUR la guvernare, inclusiv într-o formulă în care partidul ar fi primit responsabilități administrative concrete, ar fi reprezentat o oportunitate importantă. Puterea obligă un partid să demonstreze dacă poate trece de la critică la decizie, de la slogan la administrație și de la promisiune la rezultat. Cred că acea oportunitate a fost ratată.

Am avut și o diferență fundamentală de viziune în ceea ce privește competența. Politica trebuie să rămână deschisă oamenilor din toate profesiile și din toate categoriile sociale. Democrația nu presupune diplome obligatorii pentru participarea la viața publică. Dar elaborarea politicilor publice într-un domeniu presupune cunoaștere, experiență și responsabilitate.

Nu putem construi un stat performant dacă ajungem să confundăm notorietatea cu expertiza și audiența de pe rețelele sociale cu valoarea profesională. Un om cu sute de mii de urmăritori poate avea o voce importantă în societate prin prisma notorietății, dar numărul de urmăritori nu poate înlocui pregătirea unui jurist în materie de justiție, a unui economist în materie fiscală, a unui medic în materie de sănătate sau a unui specialist atunci când discutăm politici publice complexe. România trebuie să reînvețe să respecte competența.

În privința lui Călin Georgescu, poziția mea este cunoscută și nu s-a schimbat. Nu consider că acesta reprezintă direcția de care România are nevoie, iar asocierea cu acesta este toxică.

Anularea alegerilor ar fi trebuit să determine una dintre cele mai serioase reflecții instituționale din ultimii ani. Dincolo de simpatii, antipatii și interese electorale, un asemenea episod trebuie să ne oblige să identificăm vulnerabilitățile statului și să le corectăm. Au trecut aproape 2 ani, iar întrebarea importantă nu este cât timp vom continua să discutăm despre trecut, ci dacă România este astăzi mai bine pregătită pentru următoarele alegeri.

Un stat serios învață dintr-o criză, își repară instituțiile și merge mai departe. România are prea multe lucruri de construit pentru a rămâne captivă permanent unui singur moment politic.

Consider necesar să clarific și un ultim aspect. După demisia mea, inițial nepublică, din 1 martie, a început să circule o informație falsă menită să îmi afecteze reputația și credibilitatea. După ce demisia a devenit publică, au urmat atacuri coordonate. Le-am observat ulterior și la alți membri care au ales să vorbească. Se pare că libertatea de exprimare nu este recunoscută ca valoare fundamentală decât atunci când e în consens cu conducerea partidului.

Am fost contactată ulterior de jurnaliști din România și din străinătate pentru a vorbi despre plecarea mea și am refuzat. Nu mi-am dorit ca despărțirea de un partid să devină proiectul meu și nici ca energia mea să fie consumată într-un conflict permanent cu foști colegi.

Fac aceste precizări acum pentru prima și ultima dată.

Nu susțin în prezent niciun partid politic, deși am primit invitații de a mă alătura mai multor formațiuni, pe care le-am declinat.

Rămân un om de centru-dreapta, atașat valorilor conservatoare, libertății individuale, statului de drept democratic, competenței și unei Românii occidentale, puternice și respectate.

Cred că România are nevoie de mai puțină politică făcută din furie și de mai multă politică făcută cu luciditate. De mai puțină preocupare pentru următorul scandal cu merdenele și de mai multă preocupare pentru următoarea generație. De instituții care funcționează, de oameni competenți și cu viziune și de lideri care înțeleg că puterea nu este un premiu, ci o responsabilitate.

Pentru mine, discuția despre plecarea din AUR se încheie aici.

Ceea ce mă interesează de acum înainte este ce putem construi pentru România

Politica externă și renunțarea de către România, prin actualul Guvern demis, la dreptul de veto în Consiliul Uniunii Europene. M-am întors în Europa, așa că mă reîntorc la unele chestiuni europene. Încep cu o chestiune de politică externă și afaceri europene, care privește direct interesele României. Am aflat DIN PRESĂ că „România s-a alăturat unui grup de 11 state europene care solicită reducerea utilizării unanimității în politica externă a Uniunii Europene și extinderea votului cu majoritate calificată.” Tema în sine este foarte importantă, aș spune esențială, în actualul context regional și internațional, plin de provocări de securitate, de competiție acerbă pentru resurse de dezvoltare și pentru bătălia centrelor de putere și influență, inclusiv în interiorul UE. Am fost șocat să constat că o astfel de temă a fost decisă de un GUVERN DEMIS și de o CONDUCERE DEMISĂ A MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE, în afara cadrului legal determinat atât de competențele limitate ale unui Executiv demis, cât și de dispozițiile Legii nr. 373/ 2013 privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene. Adică ILEGAL!, afirmă senatorul Titus Corlățean, fost ministru de externe.

Si, pentru ca stupefacția să fie deplină, să constatăm că aflăm de această mutație esențială in politica externă românească prin intermediul presei. Inclusiv Președinții comisiilor de politică externă din cele 2 Camere ale Parlamentului și cel puțin o Comisie de afaceri europene, cea a Senatului.. Subiectul este complex, cu argumente pro si contra consistente și tocmai de aceea el necesita o atentă cântărire, o dezbatere, cu consultarea prealabilă a Parlamentului și cu RESPECTAREA PREROGATIVELOR ÎN MATERIE ALE LEGISLATIVULUI! Adaug și că acest proces să fi fost promovat de un Guvern LEGITIM, cu puteri depline.. Sugerez spre atentă examinare, intr-un efort intelectual probabil fără precedent, guvernanților demiși, care s-au tot agățat de putere în ultimele luni, inclusiv conducerii demise a MAE, dispozițiile invocate mai sus ale Legii nr 373/ 2013, în special art. 2- prevederile legate de acordarea mandatului si mandatului general, în relatiile dintre Parlament și Guvern; art. 3 privind rolul și necesitatea luarii in considerare a Hotărârii Parlamentului sau a uneia dintre Camerele Parlamentului in definitivarea de către Guvern a poziției naționale de negociere în Consiliu, prevăzută în mandat; art. 7 privind obligativitatea informării prealabile a Parlamentului referitor, intre altele, la lista mandatelor generale care vor fi elaborate, spre observații si propuneri. Sugerez conducerii demise a MAE să studieze inclusiv art 7 para. 2 privind obligatiile care revin MAE. Aș fi putut adăuga, dintr-o perspectivă usor extinsă, si art. 18 privind obligațiile Guvernului legate de elaborarea si adoptarea mandatelor generale pentru Consiliul European și rationamentul „a fortiori” pentru celelalte mandate la Consiliile ministeriale, dar aș fi fost probabil prea sofisticat, cu șanse mai reduse de a fi înteles de actualii titulari (demiși) guvernamentali. NIMIC din toate cele de mai sus, pe care le regăsiți, ca text de lege, postate mai jos (pentru a facilita studiul individual al titularilor…), NU a fost respectat de actualul guvern demis si de MAE! În ceea ce privește scrisoarea celor 11 SM, la Comisia de politică externă, și nici la cele de afaceri europene, nu am primit vreo informare, solicitare sau întrebare pe acest subiect!. Mai mult, reprezentanții MAE au fost prezenți la ședința Comisiei de afaceri europene a Senatului/CAE de marți, 2 septembrie, fără să menționeze nimic în legătură cu această inițiativă. Față de cele de mai sus, în baza prerogativelor constituționale de control parlamentar asupra Executivului în domeniile mentionate, solicit public Guvernanților demiși si MAE să stopeze imediat orice demers promovat pe această linie, demersuri profund ilegale și care potențial contrazic interesele fundamentale și pârghiile aflate la dispoziția României în prezent, mai ales ÎN ACTUALUL CONTEXT INTERNAȚIONAL ȘI PLIN DE PROVOCĂRI! Solicit de pe acum VIITORULUI GUVERN să asigure respectarea deplină a Legii nr. 373/ 2012 și să se prezinte la Parlament, pentru îndeplinirea obligațiilor legale în materia informarii prealabile si a mandatelor României la Consiliile ministeriale si Consiliul European, inclusiv în materia dreptului de veto!Am preferat o comunicare publică a poziției de mai sus, din rațiuni de reciprocitate cu conduita actualilor guvernanți demiși. Cu viitorul Guvern sper să putem colabora altfel, în spiritul cooperarii instutionale loiale, consacrate de Constituția României!, mai spune Corlățean, care este si Președintele comisiei pentru politică externă a Senatului României.

Producția de zahăr a Thailandei ar putea scădea cu cel puțin 17% în sezonul următor, cea ce va pune noi presiuni asupra aprovizionării mondiale, în contextul în care seceta afectează unii dintre cei mai mari producători din lume, transmite Bloomberg.

Potrivit lui Rangsit Hiangrat, directorul asociației reprezentative Thai Sugar Millers Corp, în anul 2026-2027, producția de zahăr a Thailandei ar putea scădea până mai puțin de 10 milioane de tone, de la 12 milioane de tone în sezonul anterior.

Thailanda este al doilea cel mai mare exportator mondial de zahăr, iar scăderea producției sale vine într-un moment în care se intensifică fenomenul meteorologic El Nino, cunoscut pentru că provoacă secetă în zone extinse din sudul și sud-estul Asiei. Riscurile la adresa aprovizionării au împins în sus cotațiile futures la zahăr la bursa de la New York, prețurile crescând cu peste 20% luna trecută, cea mai mare creștere de după 2010.

Rangsit Hiangrat a precizat că precipitațiile în nord-est-ul Thailandei, regiune care este responsabilă aproximativ 45% din producția totală de trestie de zahăr a Thailandei, au fost mai mici anul acesta decât în alte părți ale țării. În plus, prețurile relativ mai mari la manioc ar putea încuraja fermierii thailandezi să schimbe culturile, a adăugat Hiangrat.

În paralel, în India, un alt mare producător mondial de zahăr, precipitațiile din timpul sezonului musonic, care se încheie luna aceasta, au fost și ele sub nivelurile normale. Organizația Internațională a Zahărului prognozează un deficit global de aproximativ 260.000 de tone în sezonul următor, invocând impactul fenomenului meteo El Nino asupra recoltelor de trestie de zahăr din Asia.

Producția de zahăr a Thailandei a atins un vârf în anii de producție 2017-2018 și 2018-2019, când a trecut de 14,5 milioane de tone, conform datelor furnizate de Thai Sugar Millers Corp. Producția a scăzut de atunci și se situează de obicei în jurul unei medii de aproximativ 10 milioane de tone, produsă din procesare unei cantități de aproximativ 90 până la 100 de milioane de tone de trestie de zahăr, a declarat Hiangrat.

Ministrul de externe al UE, Kaja Kallas, pe fondul presiunilor din partea mai multor țări ale UE, a anulat planurile de creare a unui grup de lucru format din politicieni și oficiali militari pentru a remedia deficiențele din apărarea europeană, relatează Politico, citând surse.

„Unele state membre au considerat că aceasta nu este calea corectă în acest moment. După discuțiile cu miniștrii, am decis să nu dăm mai departe această inițiativă”, a declarat publicația citând un oficial european anonim.

De asemenea, potrivit unor diplomați, unul dintre motivele anulării inițiativei a fost insuficiența temeinicilor pentru crearea grupului, notează Politico.

Conform mai multor surse, fostul șef al NATO, Anders Fogh Rasmussen, urma să prezideze grupul. Grupul ar putea include, de asemenea, fostul ministru estonian al Apărării, Jüri Luik, și fostul ministru francez al Apărării, Florence Parly, notează publicația.

Kallas și-a anunțat planul pe 1 septembrie. „Săptămâna viitoare, voi înființa un nou grup la nivel înalt privind apărarea, format din lideri politici și înalți oficiali militari din mai multe țări ale UE, precum și din Regatul Unit și Ucraina”, a declarat la acea vreme principala diplomație a UE.