Categorie: highlight

Guvernul PNL a alocat a șaptea parte din bugetul minim necesar funcționării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți, a precizat pe facebook președintele Consiliului Județean Mehedinți, Aladin Georgescu (PSD).

POSTAREA LUI ALADIN GEORGESCU:

Schimbarea Guvernului a adus şi modificări ale opticii bugetare, iar în momentul de faţă sunt probleme grave în ceea ce priveşte gestionarea bugetului pentru anul 2020.

Interesul acordat de către Guvernul Orban sistemului de protecţie socială a fost atât de ,,mare,, încât banii alocaţi pentru funcţionarea Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi ajung doar pentru plata salariile angajaţilor timp de două luni.

Situaţia este una foarte dificilă şi din păcate ne confruntăm cu o realitate cruntă, iar sumele alocate prin Legea Bugetului de Stat nr.5/2020 vor pune pe butuci Protecţia Copilului din Mehedinţi.

Şi ca lucrurile să fie și mai dificile, guvernanţii au mai decis ca banii alocaţi prin Legea Bugetului să nu mai poată fi mutaţi dintr-un trimestru în altul, astfel că, până la o eventuală rectificare bugetară, ce nu poate fi mai devreme de luna iunie 2020, Consiliul Judeţean Mehedinţi va trebui să asigura atât salariile celor aproape 1.000 de oameni cât şi hrana beneficiarilor pentru ca aceştia să nu aibă de suferit din cauza lipsei banilor.

Soluţiile, oricare ar fi ele, sunt imposibile atâta timp cât Direcţiei i s-au alocat doar 10.500.000 lei, adică a şaptea parte din bugetul solicitat (87.000.000 lei) necesar funcţionării la nivel minim a instituției.

Am purtat discuţii atât cu directorul D.G.A.S.P.C. Mehedinţi cât şi cu şefii de centre şi am ajuns la concluzia că suntem în imposibilitatea de a acoperi diferenţa de bani de care Direcţia ar avea nevoie.

Vom analiza serios situaţia şi vom încerca cu orice preţ să găsim o cale de mijloc astfel încât oamenii să nu sufere în faţa nepăsării Guvernului PNL.

de avocat Radu Chiriță pe blogul personal:( Sursa: raduchirita.com )

”Replici, corecturi şi ce fac eu când sunt avocat

Scriu acest text în urma a două articole publicate de ziare.com ieri şi azi. Bine, or mai scris şi alde comisarul etc., dar ziare.com se pretinde organ de presă serios. Îi mai citesc şi eu uneori, că încerc să mă educ să citesc în special chestii cu care nu sunt de acord, că de acolo provine progresul. Mi-ar fi făcut plăcere să mă sune şi să mă întrebe şi pe mine de sănătate înainte să arunce cu mizerii înspre mine, însă probabil că programul prea aglomerat nu le-o permis să participe şi la cursul ăsta despre cum se face presa serioasă. O să dau aici nişte răspunsuri şi replici. Ele nu se adresează (în mare parte) autorilor acelor articole şi nici şefilor lor pe scară ierarhică, ci celor care au citit acele articole şi îmi caută blogul pe net să vădă ce alte mizerii am mai scris. Sunt mulţi, de ieri mi-a crescut traficul simţitor. Păcat că nu am reclamă pe site, că scoateam de-o ciorbă până la ora asta.

Primul articol e cât de cât decent. Începe însă cu o eroare, datorată profesionalismului autorului, materializat prin documentarea serioasă a articolului publicat. Nu sunt profesor universitar, ci doar conferenţiar. Mi-ar fi plăcut să fiu prof, dar nu am reuşit să încă să îmi scriu nenorocita aia teză de abilitare. De aceea, dacă domnu’ Ionel citeşte ce acest text, l-aş ruga să îl modifice, ca să respecte realitatea.

Mai scrie în acest articol că am apăr VIP-uri acuzate de infracţiuni de corupţie. Mulţumesc pentru reclama gratuită şi conformă cu standardele pure ale statului profesiei de avocat, dau o bere când ne-om întâlni. Deşi pe standardele pure ale ziare.com berea asta ar putea fi calificată şi mită, mi-o asum. Mi-ar fi plăcut un pic mai mult şi poate mă întindeam la două beri, dacă ar fi scris şi că, spre exemplu, dl. Căncescu a fost achitat în singurul dosar judecat în fond până acum, iar pe dosarul de urmărire al dlui. Moloţ zace un praf de 4 ani grosime, probabil de corupt ce e. Mi-ar fi plăcut şi mai mult să amintească de alţi clienţi ai firmei mele de avocatură, dar probabil că nu sunt VIP-uri şi de aia au fost excluşi din enumerare.

De exemplu, dl. judecător Galea, achitat definitiv, şi care a fost suspendat fără salariu din magistrtură vreo câţiva ani pe vremea când nu existau structuri de parchet speciale pentru magistraţi, iar independenţa acestora nu era afectată. Sau dna. judecător Roman, trimisă şi ea în judecată fără a se pune presiune pe judecători, pentru ca după restituirea dosarului în cameră preliminară să primească clasare pe motiv că fapta nu există. Aş mai spune, da’ după aia mă beleşte unebereu că scrie la statut că nu am voie să divulg numele clienţilor în scop de reclamă.

În fine, primul articol se termină apoteotic citând nişte fraze scrise pe blogul ăsta cu privire la unele întrebări lansate de ICCJ către CJUE. Mi-ar fi plăcut şi un link, creşteam pe google, dar nu o fost să fie.

Azi dimineaţă, ziare.com au scos artileria grea şi au publicat al doilea articol. Pe scurt, duamna autor se întreabă cu mult subînţeles cum de m-o angajat CSM-ul fix pe mine care am trei defecte majore: scriu pe blogul propriu folosind expresii şi cuvinte neacademice; nu îmi place de Kovesi şi de DNA, în schimb îmi place corupţia; apăr infractori. O să le iau pe rând.

Înjur. Nu mă laud cu asta, nu mi se pare o calitate a mea, dar înjur destul de frecvent. de multe ori, de nervi, alteori ca să mă descarc, alteori ca să mă amuz, alteori de bucurie. Foarte rar, in personam, de cele mai multe ori in rem. Ăsta sunt, cui nu îi place să nu se uite. Pe blogul ăsta scriu din când în când ce îmi trece prin cap. Uneori, mai ales când scriu de nervi, prin cap îmi trec multe înjurături. Nu le scriu pe toate, dintr-un sentiment de pudoare. Uneori, scriu şi fără să înjur. De exemplu, aici. Am pus link la acel text, ca să fac vizualizări şi la articolele vechi de pe blog. Mulţumesc celor care au citit. Nu înjur nici când vorbesc în faţa instanţelor, nici când scriu acte către instanţă.

Nu am înjurat în niciuna dintre cărţile scrise şi nici în articolele publicate în reviste de drept. Înjur pe blogul ăsta de căcat, pentru că dacă aş scrie în alt limbaj decât gândesc aş fi ipocrit. Atât şi nimic mai mult. Nu mă face asta nici avocat mai bun şi nici mai slab.

Nu ştiu de ce fix pe mine m-o ales CSM-ul să îl reprezint la Luxembourg. Sper că nu pentru că înjur uneori pe blog, că ar fi trist. Sper că mai degrabă m-or fi ales pentru că mă pricep cât de cât la drept constituţional, că am experienţă practică în penal şi că or auzit că oi fi bun. Probabil nu or citit articolele în care pizduiam CSM-ul. Înţeleg că dna. jurnalist e supărată pe alegerea CSM-ului. E dreptul său şi e liberă să îşi exprime părerea.

Sunt fanul neţărmurit al libertăţii de exprimare, al dreptului la critică şi al dreptului mega fundamental de a nu fi de acord cu mine. Blogul ăsta este o dovadă. Articolul îmi dă însă senzaţia că are ca scop, între altele să arunce cu rahat în mine. Dacă singurul lucru pe care l-o găsit pentru a băga căcatu’ în ventilator o fost faptul că înjur când scriu pe blog, e bine, tati, sunt fără păcat.

Pentru articolele viitoare, mai am nişte sugestii: îs gras, ochelarist, fumez, înjur din start imediat ce intru într-un oficiu poştal şi nu ştiu unde este registratura instanţelor, că nu am fost niciodată. Dacă mă sună, îi mai spun şi din alea mai “secrete”. În rest, dacă citeşte textul ăsta, trebe să transmit că am şoricu extrem de gros şi mă doare în cur de altfel de critici.

Apoi, sunt atacat pe motiv că nu îmi place de Kovesi şi de DNA. Recunosc: e adevărat. Nu îmi place DNA, dacă aş fi dictator aş desfiinţa această instituţie, eu cred că a fost înfiinţată nu pentru a lupta cu corupţia, ci pentru a controla lupta şi a-i beli pe corupţii lor, nu pe ai noştri. Sunt fanul competenţei materiale pe fapte de corupţie pentru toţi cei două mii şi ceva de procurori din ţară şi nu doar pentru vreo sută dintre ei. E părerea mea şi cred că am dreptul la ea. Şi încerc să mi-o susţin atunci când pot.

Sunt, prin vocaţie şi prin profesie cu atât mai puţin fanul abuzurilor pe care DNA le-a comis în special în ultimii ani. Profesia de avocat te aduce aproape de oameni, nu de cifre, şi e greu să rămâi neatins atunci când vezi oameni a căror viaţă e distrusă de abuzul de putere, manageriat şi cel puţin tolerat de madame Kovesi. Nu am nicio problemă cu mulţi dintre procurorii DNA, pe mulţi îi respect şi cred că sentimentul e reciproc. Dar mi-e greu să respect şi să nu lupt împotriva a ceea ce s-a întâmplat la Oradea sau la Braşov. Odată o să intru şi în detalii.

Pe scurt, nu îmi place DNA ca instituţie şi o consider lipsită de legitimitate, consider că o parte din procurorii săi sunt autori a unor infracţiuni şi consider că dna. Kovesi a tolerat şi a promovat fix aceşti procurori, deci nu îmi place nici de ea. Nu îmi place însă curupţia, nu dau şi nu primesc şpagă, nu pun şi nu primesc pile, firma mea de avocatură nu face chestii lipsite de etică, nu lucrează decât în mod excepţional cu statul etc. Sunt un om cinstit. Faptul că nu îmi place de DNA, de Kovesi sau de gaşca de la Oradea nu înseamnă altceva. Este exact dovada că sunt cinstit şi nu îmi folosesc principiile doar când îmi convine. Aşa cum ziare.com o face, că haştagmuiepsdo devenit poezie, în timp ce “căcatul” meu mă face om de nimic. Săracu Arghezi, dacă tot vorbim de poezie.

Oricum, asta nu are vreo legătură cu cât de bun avocat sunt. Mă gândesc din nou că CSM-ul a vrut să îşi ia avocat bun, iar din punctul ăsta de vedere nu cred că le pasă dacă îmi place mie de Kovesi sau nu, dacă ascult rock, manele sau propriul freamăt interior, dacă mănând quinoa sau nu ori dacă îmi tund părul din urechi ori ba.

Astea de mai sus nu m-or supărat în articol. E dreptul autorului ca astea să fie relevante pentru el, bănuiesc că pe motivul ăsta nu o să mă angajeze ca avocat dacă va avea nevoie vreodată. Pot trăi liniştit cu asta. Ce m-o supărat e afirmaţie: Chiriţă apără infractori, ca toţi avocaţii de altfel. Pentru asta, într-o ţară în avocaţii ar fi sărti în sus de cinci metri. Ai noştri sunt prea ocupaţi cu ghidul bunelor maniere în instanţă ca să o facă, aşa că o fac eu. Stimată doamnă (vorba vine), nu apăr infractori.

Treaba mea este ca tuturor, inclusiv infractorilor, să le fie repectate acele drepturi care încă nu au devenit un lux pe care nu ni-l permitem. Poate că nu realizaţi, dar oricine, inclusiv infractorii, au o sumă de drepturi, alea de la art. 21 până la 53 din Constituţie. Şi alea din codul de procedură penală. Şi alea din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Pe alea le apăr eu, duamnă! Inclusiv prezumţia de nevinovăţie, pe care dv. o ignoraţi. Iar, în ciuda libertăţii de exprimare, asta nu aveţi voie să faceţi. Scrie în art. 57 din Constituţie, că aveţi obligaţia fundamentală faţă de ţară să o faceţi. Iar ca jurnalist care scrie frecvent despre justiţie, trebuie să o ştiţi. La fel cum ştiţi că nu apăr numai persoane acuzate în materie penală.

În rest, sănătate maximă la toată lumea.

PS. Textul întreabă cum s-a atribuit contractul către firmea mea, care e onorariul etc. Bănuiesc că CSM va răspunde acestor întrebări, pe care le consider legitime din partea presei. Nu cred că am căderea să răspund decât la una dintre ele, cea legată de onorariu. Contractul nu este pro bono. Firma mea oferă şi servicii pro bono, dar pentru cei aflaţi în nevoie. CSM-ul are bani să îşi plătească avocaţii, atunci când alege să îi angajeze. Nu este un onorariu mare, din contră. Pentru mine, legal, el e confidenţial nu pot să îl comunic, probabil îl va comunica CSM-ul.

PS2. În loc să îmi pregătesc pledoaria pentru CJUE, stau şi scriu prostii pe blog. Pentru asta, aş putea fi tras de urechi, nu pentru că scriu semi-birjăreşte”.

Vlad Petreanu, coleg cu Moise Guran la Europa FM până ieri, a comentat pe blog cu scepticism intrarea acestuia în politică, dând exemplul altor foști jurnaliști despre care spune că au sfârșit prin a fi uitați ”de tot”, transmite G4 Media.

”Teo Trandafir. Eugen Șerbănescu. Ilie Șerbănescu. Ionuț Popescu. Radu Mazăre. Robert Turcescu. Gabriela Firea. Dan Diaconescu. Cristina Țopescu. Or mai fi? Lista jurnaliștilor care au dat gazetăria pe politică e, cu siguranță, mai lungă de-atât, dar pe mulți i-am uitat de tot. Toți aceștia au intrat la un moment dat în politică pe valul propriei popularități. Drumurile celor mai mulți s-au închis mai devreme sau mai târziu – rău, ridicol, penal, anonim, mărunt, dezamăgitor. Câțiva, doar, încă mai supraviețuiesc, sub un potop zilnic de scuipați și înjurături – ah, unde sunt acum vremurile bune de-altădat’, când erau citiți, priviți, ascultați – respectați?”, a scris Vlad Petreanu pe blogul său.

În replică, Moise Guran a scris pe Facebook că ”Politica și jurnalismul au totuși ceva, un singur lucru, dar au ceva în comun, dragă Vlad. Nici una, nici alta nu le faci pentru tine, ci pentru ceilalți. Dacă le faci pentru tine nu le faci bine”.

”În partid, puterea și influența de negociere sunt asigurate, de fapt, doar cu două instrumente: unul e reprezentat de puterea de a împărți bani, mai mult sau mai puțin legal; celălalt este descris de capacitatea de a câștiga alegeri. Deocamdată, Moise nu dispune de niciunul dintre aceste două instrumente. De mâine, Moise nu va mai vorbi cu 300.000 de oameni odată, ci cu câțiva membri de partid, în ședințe interminabile, oameni care nu-i datorează nimic – când spun asta, mă refer la faptul că un nou-intrat în politică nu are o rețea de amici, cunoștințe, colaboratori cu care să fi lucrat ani de zile până atunci și cu care să fi împărțit experiențe, succese și eșecuri. Nu are network, chiar dacă vine la ședință de mâniță cu șeful”, a mai scris Vlad Petreanu.

Alegerea primarilor in doua tururi nu aduce neaparat un plus de reprezentativitate si nici nu face din candidati primari mai buni, in schimb „turul doi presupune negocieri murdare intre partide”, subliniaza fostul presedinte al Curtii Constitutionale Augustin Zegrean.

„Daca merg pe varianta angajarii raspunderii, se poate depune motiune de cenzura, in schimb, daca se adopta ordonanta de urgenta, PSD nu mai poate face nimic imediat. Insa, OUG trebuie depusa urgent pentru dezbatere in Parlament. In Constitutie chiar scrie (art.115, n.red.) ca daca Parlamentul este in vacanta, se convoaca obligatoriu in sesiune extraordinara, in cel mult 5 zile. Deci dezbaterea se face urgent, iar in Parlament OUG poate fi respinsa”, a explicat Augustin Zegrean, la solicitarea Ziare.com.

Intrebat daca in cel de-al doilea caz nu exista riscul ca Parlamentul sa respinga ordonanta de urgenta privind alegerea primarilor in doua tururi pana la alegerile locale din iunie, adica OUG sa fie adoptata degeaba, pentru ca nu ar fi pusa in aplicare, Augustin Zegrean a confirmat: „Asa este”.

„Riscuri exista si intr-un caz si in celalalt”, a adaugat fostul presedinte al CCR.

„Daca ne uitam in urma, am avut si primari alesi intr-un tur, si primari alesi in doua tururi. Au fost mai buni cei alesi in doua tururi? Incepand din anii ’90 incoace, stiti vreo perioada in care a fost mai bine? Intreb public: Stie cineva o perioada in care a fost mai bine pentru ca primarii au fost alesi in doua tururi?”, a declarat acesta.

Intrebat despre reprezentativitatea pe care ar trebui sa o aiba un edil local, care ar fi mai mare in cazul in care scrutinul are doua tururi, Augustin Zegrean a raspuns tot printr-o intrebare: „Alegerile prezidentiale de anul trecut au fost in doua tururi, ati socotit cati l-au ales pe presedintele Iohannis?„.

Augustin Zegrean spune, insa, ca „am avut alegeri si intr-un tur, si in doua tururi si nu cred ca ati simtit ca din cauza asta am avut un primar mai bun”.

„De ce? Pentru ca oamenii cand se duc la vot ii au pe toti pe lista si voteaza fiecare pe cine vrea in primul tur. Daca exista si turul doi, in mod normal eu, cel care nu a votat cu niciunul dintre cei doi ramasi, nu ma mai duc la vot, pentru ca daca il voiam pe unul dintre ei, il votam de la inceput”, argumenteaza acesta.

„Atunci mai bine nu am avea ALEGERI.Dar sa stiti ca de cele mai multe ori cine castiga turul unu castiga si al doilea tur. Uitati-va, avem primari care sunt la al cincilea mandat. Au fost alesi si intr-un tur, si in doua tururi. Au facut mai mult cand au fost alesi in doua tururi? Diferenta e ca fac ei, de la partide, golanii intre tururi. Se asociaza partidele si zic: ‘Tu imi dai atatea voturi, ca sa voteze oamenii aia cu mine, si eu iti dau apoi anumite locuri in primarie‘. Asta e un aspect care nu ar trebui sa fie adus in fata. Turul doi presupune negocieri murdare intre partide.Dar sa stiti ca asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu alegerile in doua tururi. Din partea mea pot sa fie si cinci, ca tot cine castiga in primul iese primar”, a insistat Augustin Zegrean.

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Purtătorul de cuvînt al PNL, Ionel Dancă, a anunțat azi, după ședința conducerii partidului, că se ia în calcul convocarea unei sesiuni extraordinare a parlamentului pentru asumarea răspunderii guvernului pentru mai multe proiecte de legi, între care alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Doar că planurile PNL au toate șansele să fie barate de Curtea Constituțională, care s-a pronunțat deja pe această speță.

Opoziția CCR față de asumarea răspunderii pentru modificarea legislației electorale rezultă de pe urma a două sesizări făcute cu ani în urmă, culmea ironiei, de către liberali, cu Ludovic Orban în frunte.

În 2012, spre exemplu, CCR a declarat neconstituțională modificarea legislației electorale de către guvernul PDL, prin asumarea răspunderii pe tema comasării alegerilor locale cu cele parlamentare.

Ce spuneau atunci judecătorii despre modificările la legislația electorală:

”Curtea constată că legea criticată reglementează într-un domeniu – cel electoral – care este de esența regimului politic democratic. Caracterul democratic al unui stat – așa cum statul român este definit în primul articol al Constituției – nu poate fi conceput fără o legislație electorală care să permită, în mod efectiv, exprimarea voinței reale a cetățenilor de a-și alege organele reprezentative, prin alegeri libere, periodice și corecte. Un sistem electoral democratic și stabil, inspirat din această voință reală a celor care, potrivit art. 2 din Constituție, sunt deținătorii suveranității naționale, este de natură să determine o percepție și o atitudine civică corespunzătoare a cetățenilor și, totodată, poate impune o conduită adecvată competitorilor electorali. Or, potrivit art. 2 din Constituție, suveranitatea națională se exercită prin organele reprezentative ale poporului român și prin referendum, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.” Pe de altă parte, conform art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, sistemul electoral se reglementează prin lege organică.
Aceste considerente recomandă ca reglementările în materie electorală să fie dezbătute în Parlament, iar nu adoptate pe calea unei proceduri cu caracter de excepție, prin care Parlamentul este ocolit, dar obligat la un vot tacit asupra unui conținut normativ aflat la aprecierea aproape exclusivă a Guvernului”.

Mai mult de atît, într-o altă speță, din 2009, CCR declarase neconstituțională legea educației adoptate tot de către PDL prin asumarea răspunderii, motivul fiind nejustificarea caracterului de urgență al procedurii:

”În ceea ce privește legiferarea pe calea asumării răspunderii Guvernului, se impun, în virtutea art. 142 din Constituție, precizări menite să cristalizeze o viziune unitară asupra acesteia(…)
Angajarea răspunderii asupra unui proiect de lege reprezintă o modalitate legislativă indirectă de adoptare a unei legi care, neurmând procedura parlamentară obișnuită, este practic adoptată tacit în absența dezbaterilor, Guvernul ținând cont sau nu de amendamentele făcute. La această modalitate simplificată de legiferare trebuie să se ajungă in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obișnuită sau în procedura de urgență nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgență(…) De altfel, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmărește ca acesta să fie adoptat în condiții de maximă celeritate, conținutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanță, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Altfel, nu se justifică recurgerea de către Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege. Prin urmare, chiar dacă la prima vedere posibilitatea angajării răspunderii nu este supusă niciunei condiții, oportunitatea și conținutul inițiativei rămânând teoretic la aprecierea exclusivă a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut, pentru că exclusivitatea Guvernului este opozabilă numai Parlamentului, și nu Curții Constituționale ca garant al supremației Legii fundamentale”.

Or, decizii precum alegeri locale într-un tur sau două, introducerea sau eliminarea votului uninominal, mărirea sau reducerea numărului de parlamentari etc pot fi considerate utile de către inițiatori, dar în niciun caz urgente, cu atît mai mult cu cît ne aflăm deja mult sub pragul de un an înaintea alegerilor stabilit de Comisia de la Veneția drept limită pentru modificarea legislației electorale.
Pe cale de consecință, rezultă că PSD nici măcar nu ar avea nevoie de o moțiune de cenzură pentru a bloca o lege privind alegerea primarilor în două tururi, ci doar de o sesizare de neconstituționalitate, caz în care ar fi nevoie de o dezbatere a CCR, una care ar reduce și mai mult perioada dintre prezumtiva promulgare și momentul alegerilor, (presupunînd că, prin miracol, judecătorii CCR ar da undă verde liberalilor).

Adică exact ceea ce spune Comisia de la Veneția că nu e firesc să se întîmple într-un regim democratic.

de M.Emami

Odată cu victoria revoluției iraniene din 1979, Qassem Soleimani a devenit membru al Corpului Gărzilor Revoluționare al regimului iranian. El a fost implicat înca de la inceput in conflictul armat dintre Iran si Irak, ocazie cu care a câștigat multă experiență de război. În același timp, pe langa lupta în războaiele  clasice, a luptat cu minorități etnice pe fronturile de vest și sud-est ale Iranului.

De-a lungul anilor de război cu minoritățile etnice Baluchi si Kurzi, mii de persoane au fost ucise de către forțele sale. După ce a preluat comanda Armatei Quds în 1998, si-a folosit experiența războaielor din ultimele două decenii pentru a forma grupuri de sustinatori pentru a extinde influența teroristă a regimului în afara Iranului.

Folosind bogăția națională a poporului iranian, a finanțat cu armament  extinderea gruparilor militare din Liban, Irak, Siria, Bahrain, Yemen și Afganistan. Strategia sa s-a bazat pe testamentul lui Khomeini și pe statutul constitutiv al Gărzii Revoluționare Islamice, pe care intentiona sa le duca la bun sfarsit cu sprijinul lui Ali Khamenei.

Scopul acestei strategii este instituirea unui guvern global ideologic condus de Khamenei. Această strategie este în contradictoriu cu interesele naționale ale poporului Iranian. Perspectiva lor asupra lumii este una religioasă și fanatică. De altfel titlul Gărzii Revoluționare nu are sufixul sau prefixul “Iranian”. Aceste forte au fost formate pentru a proteja ideologia islamica fanatica și, prin urmare, nu reprezintă o forta națională.

Practic ei nu au niciun sentiment de apartenenta la Iran, ca țară națională. Ca și alți teroriști fanatici, Qassem Suleimani a promovat ideologia violenței în numele Islamului. Conflictele sale cu alte grupări teroriste se datorează întotdeauna unui conflict de interese. Dacă nu intră în conflict cu interesele lor, cu siguranță ajung la un scop comun.

Cu interventia fortelor para militare iraniene in Irak, Siria și Liban, el a format practic  un cerc shiit și și-a extins influența pana la Marea Mediterana. În ultimele luni asistăm însă la prăbușirea profund strategica a regimului de la Teheran. Pe de o parte poporul libanez și irakian protestează împotriva prezenței Iranului în țările lor și ard public fotografiile lui Ali Khamenei și Qassim Suleimani. Pe de altă parte, poporul iranian a ieșit în stradă, în 191 de orașe, inca de la mijlocul lunii noiembrie a anului trecut, pentru a protesta împotriva perturbării economice și politice a țării si pentru a cere stabilirea unei republici democratice. Pentru a controla situația, mullahii au comis un masacru brutal care  s-a soldat cu cel puțin 1500 de morți.

În ultimii 40 de ani, Qassem Suleimani a fost însărcinat să promoveze politicile conducerii dictatorului iranian atat in Iran, cat si in afara granitelor, prin teroare și frica și a fost un element cheie in represiunea opoziției.

El împreună cu Mehdi Mohandes, adjunctul grupării teroriste Hashd al-Sha’abi și alte 9 persoane, au fost ucisi de elicopterele americane in data de 3 ianuarie 2020, în apropierea aeroportului din Bagdad. Înlăturarea sa de pe scena politică și militară a Iranului este o lovitură strategică in lupta regimului pentru promovarea obiectivelor sale in Iran, dar și în afara tarii. Odată cu moartea lui Qassem Soleimani, vom fi martorii schimbărilor majore în geopolitica Orientului Mijlociu.

Odată cu moartea lui Qassem Suleimani, s-a tras un ultim glont în corpul lipsit de viață al politicii de appeasement cu regimul mullahilor. Ceea ce acum mulți ani, opoziția organizată a poporului iranian, NCRI, a cerut în mod repetat comunității internaționale, azi s-a realizat. Opoziția iraniană a solicitat în repetate rânduri o politică hotărâtă împotriva crimelor regimului din Teheran, denunțând și condamnând orice tentativa de intelegere.

În urma suprimării protestelor recente din Orientul Mijlociu și a masacrului protestatarilor iranieni, acest regim și-a pierdut legitimitatea in totalitate și se află în cea mai slabă poziție a sa istorică de pana acum. Pentru a distruge arterele financiare și militare ale terorismului, regimul fascist religios din Iran trebuie răsturnat.

Acest lucru poate fi obținut cu un consens international, pentru că poporul iranian și Rezistența au declarat în mod repetat că principalul nostru dușman este regimul mullahilor și nu orice alt guvern. Lipsa unei baze sociale a adus regimul mullahilor mai aproape de răsturnare.

În fața eșecului strategic al mullahilor, opoziția organizată a regimului iranian, si anume Consiliul Național al Rezistenței Iraniene (#NCRI) este în culmea prosperității la nivel internațional și intern.

Potrivit președintelui ales al Rezistențe Iraniene, Maryam Rajavi: „Qassim Suleimani a fost liderul principal al masacrului membrilor Mujahedin-Khalq (#MEK) din Tabara Ashraf și a multor alte operațiuni teroriste din Irak, din interiorul Iranului și din alte părți ale lumii împotriva Rezistenței Iraniene. Odata cu eliminarea acestuia, procesul rasturnarii regimului iranian va fi accelerat „.

Secretarul american de stat Mike Pompeo a estimat vineri că Franţa ”greşeşte” dacă crede că lumea a devenit ”mai periculoasă” după ce SUA l-au ucis pe generalul iranian Qassem Soleimani într-un raid în Irak, transmite AFP.

Mike Pompeo a făcut aceste aprecieri după ce a fost solicitat de postul CNN să comenteze o declaraţie a secretarului de stat francez pentru afaceri europene, Amélie de Montchalin, care a spus la postul RTL că ne regăsim astăzi ”într-o lume mai periculoasă” din cauza riscurilor de ”escaladare militară” în Orientul Mijlociu.

”Francezii pur şi simplu greşesc la acest punct”, a răspuns secretarul american de stat. ”Lumea este mult mai sigură astăzi. Şi pot să vă asigur că americanii din regiune sunt mai în siguranţă astăzi după moartea lui Qassem Soleimani”, consideră Pompeo.

El a scris mai târziu pe Twitter că a avut o convorbire telefonică cu omologul său francez, Jean-Yves Le Drian. ”Lupta împotriva activităţilor nefaste ale regimului iranian este o prioritate comună cu partenerii noştri europeni. Hotărârea noastră de a ne proteja popoarele şi interesele este de neclintit”, a adăugat şeful diplomaţiei americane.

La rândul său, ministrul Jean-Yves Le Drian a cerut Iranului să evite orice reacţie după uciderea generalului Soleimani, pentru a nu se ajunge la ”o gravă criză a proliferării nucleare”. ”Franţa îndeamnă pe fiecare la reţinere şi Iranul să evite orice măsură susceptibilă să agraveze instabilitatea regională”, a indicat MAE francez într-un comunicat.

Iranul a promis vineri că va răzbuna ”la locul şi momentul potrivit” uciderea comandantului Forţei Al-Quds, generalul Qassem Soleimani, al cărui convoi a fost ţinta unei drone americane pe aeroportul din capitala irakiană, Bagdad.

Potrivit responsabililor americani şi preşedintelui Donald Trump, care a ordonat raidul, acesta a fost menit să prevină noi operaţiuni ale Forţei Al-Quds, după ce acţiunile acesteia au provocat moartea a numeroşi militari americani sau din ţări aliate ale SUA, ultima fiind atacul cu rachete în urma căruia un subcontractor american a fost ucis într-o bază irakiană din oraşul Kirkuk.

Puternicul general Qassem Soleimani, ucis vineri la Bagdad într-un raid american, era unul dintre cele mai populare personaje în Iran și considerat un adversar redutabil al Statelor Unite și al aliaților săi, potrivit AFP.

Generalul Qassem Soleimani născut în 11 martie 1957 a fost eminenţa cenuşie a regimului Khomeini. Presa occidentală îl numea: the Shadow Commander. Soleimani era şeful operaţiunilor speciale ale serviciului secret iranian în afara graniţelor. Sponsorul Hezbollah, printre altele. Este şi omul care a pus la cale strategia liderului sirian Bashar al-Assad pentru menţinerea la Putere. Soleimani a fost unul din oamenii cheie ai Gărzii Revoluţionarele Iraniene care în 1979 l-a înlăturat de la putere pe Şahul Iranului. Era fost considerat un apropiat al Ayatollahului Khomeini, liderul spiritual al Iranului. A fost omul cheie al traficului de droguri pe relaţia Afghanistan şi mai apoi Europa de Vest. După 11 septembrie, Qassem Soleimani a fost contactat în mai multe rânduri de americani pentru a da informaţii despre talibanii din Afghanistan. De la el au plecat o parte din operaţiunile americane. Presa arabă, dar şi occidentală, spun că Qassem Soleimani ar fi fost figura cea mai puternică a serviciilor secrete în Orientul Mijlociu şi principalul strateg împotriva Vestului. De asemenea este considerat principalul strateg al şiiţilor şi susţinător declarat al premierului irakian Nuri Al-Maliki.

Puternicul general Qassem Soleimani, ucis vineri la Bagdad într-un raid american, era unul dintre cele mai populare personaje în Iran și considerat un adversar redutabil al Statelor Unite și al aliaților săi, potrivit AFP.

Generalul Qassem Soleimani născut în 11 martie 1957 a fost eminenţa cenuşie a regimului Khomeini. Presa occidentală îl numea: the Shadow Commander. Soleimani era şeful operaţiunilor speciale ale serviciului secret iranian în afara graniţelor. Sponsorul Hezbollah, printre altele. Este şi omul care a pus la cale strategia liderului sirian Bashar al-Assad pentru menţinerea la Putere. Soleimani a fost unul din oamenii cheie ai Gărzii Revoluţionarele Iraniene care în 1979 l-a înlăturat de la putere pe Şahul Iranului. Era fost considerat un apropiat al Ayatollahului Khomeini, liderul spiritual al Iranului. A fost omul cheie al traficului de droguri pe relaţia Afghanistan şi mai apoi Europa de Vest. După 11 septembrie, Qassem Soleimani a fost contactat în mai multe rânduri de americani pentru a da informaţii despre talibanii din Afghanistan. De la el au plecat o parte din operaţiunile americane. Presa arabă, dar şi occidentală, spun că Qassem Soleimani ar fi fost figura cea mai puternică a serviciilor secrete în Orientul Mijlociu şi principalul strateg împotriva Vestului. De asemenea este considerat principalul strateg al şiiţilor şi susţinător declarat al premierului irakian Nuri Al-Maliki.

Relativ necunoscut în Iran până la invazia americană în Irak din 2003, el a venit un deceniu și jumătate mai târziu cel mai faimos comandant de pe teren din Iran, ignorând apelurile de a intra în politică, dar devenind la fel de puternic, dacă nu mai puternic, decât conducerea politică a Iranului.

Au existat multe zvonuri legate de moartea sa în anii trecuți, amintește agenția AP. S-a vorbit despre moartea sa într-un accident de avion din 2006 în nord-vestul Iranului, în care și-au pierdut viața mai multe oficialități militare iraniene, și într-un bombardament din 2012 la Damasc care a ucis mai mulți apropiați importanți ai președintelui sirian Bashar al-Assad.

În noiembrie 2015 a circulat zvonul că Soleimani ar fi fost ucis sau rănit foarte grav de forțele loiale lui al-Assad care acționau luptau în jurul localității siriene Alep.

Soleimani s-a născut în 1957 în Iran şi s-a spus că a crescut în apropierea istoricului oraș iranian Rabor. Potrivit Departamentul de stat american, el s-a născut în capitala religioasă iraniană Qom.

După revoluția islamică din Iran din 1979, Soleimani s-a alăturat Gărzilor revoluționare islamice. La scurt timp, Irakul a invadat Iranul și cele două țări au început un război sângeros care a durat opt ani și în care și-au pierdut viața peste un milion de persoane. Soleimani a ieșit în evidență pentru atitudinea sa pe câmpul de luptă în acest război.

După războiul irako-iranian, Soleimani a dispărut din atenția publică timp de câțiva ani, iar analiștii atribuie absența din prim-planul vieții publice iraniene dezacordurilor sale cu moderatul Hashemi Rafsanjani, președinte al Iranului între 1989 – 1997.

Dar după plecarea lui Rafsanjani, Soleimani a devenit șeful unității forțelor de elită Quds din Gărzile revoluționare. A ajuns atât de aproape de Hamenei, încât liderul suprem a oficiat nunta fiicei generalului.

În calitate de șef al Quds, Soleimani a supravegheat operațiunile din străinătate ale Gărzilor, și a intrat în atenția americanilor în urma invaziei din Irak din 2003 și a răsturnării lui Saddam Hussein.

Judecătoria Districtului Buda a dispus arestarea româncei care a circulat pe contrasens pe şoseaua de centură M0 a Budapestei, în noaptea dinaintea revelionului – se arată într-un comunicat remis joi de către Judecătoria Districtului Buda agenţiei ungare de presă MTI.

Femeia este suspectată de secţia de poliţie din Szentendre de ultraj, de periclitarea siguranţei circulaţiei pe drumurilepublice, precum şi de comiterea altor infracţiuni.

În comunicat se precizează că, în data de 31 decembrie, la ora
1 şi 45 de minute, suspecta, care conducea un autoturism cu numere
de înmatriculare româneşti, se deplasa pe şoseaua M0, în zona
Diósd. Din motive necunoscute s-a întors şi şi-a continuat drumul
pe contrasens, din direcţia Diósd spre Csepel.

“Astfel, suspecta a cauzat pericol de accidente persoanelor
care se aflau în trafic şi circulau regulamentar, chiar şi în
condiţiile în care respectau limita maximă de viteză admisă pe
şosea”, se arată în comunicat.

Din cauza suspectei, şoferul unui autoturism care circula
regulamentar, pentru a evita coliziunea frontală cu vehiculul, a
fost nevoit să-şi modifice direcţia de deplasare ciocnindu-se
astfel cu maşina sa de un alt vehicul.

O patrulă de poliţie a încercat să oprească maşina, şoferiţa
însă le-a ignorat semnele, a ocolit patrula şi şi-a continuat
drumul în sens opus traficului. Poliţiştii au luat în urmărire
autoturismul cu maşina de serviciu, l-au depăşit şi, prin difuzor,
au solicitat în mai multe limbi să se oprească, dar femeia nu s-a
oprit.

După aceasta, suspecta a lovit din spate, mai apoi şi din
lateral, maşina poliţiei care circula în faţa sa. Suspecta a
părăsit locul accidentelor pe care le-a cauzat şi pe care le-a
sesizat dar fără să se oprească şi fără să ofere primul ajutor. În
accidente nimeni nu a fost rănit.

La ora 2 şi 35 de minute, la intersecţia dintre şoselele M0 şi
11, poliţia a reuşit să oprească autoturismul şi să ia măsuri
împotriva suspectei. La faţa locului, în urma utilizării aparatului
de testat alcoolemia, rezultatul a fost negativ; după aceasta
poliţiştii au condus femeia pentru prelevare de probe biologice cu
suspiciunea de conducere a unui autovehicul în stare de ameţeală.

Întrucât suspecta este cetăţean român, nu are domiciliu şi nici
reşedinţă în Ungaria, nu are legături în Ungaria, iar pe parcursul
faptei a încercat permanent să se sustragă de sub măsurile
poliţiei, se presupune că, dacă ar fi lăsată liberă pe durata
procesului penal, ar fi de negăsit, s-ar ascunde sau ar fugi. Prin
urmare, după audierea femeii, instanţa a ordonat să fie arestată
până când instanţa de fond, în pregătirea procesului, va lua o
decizie, dar nu mai târziu de data de 2 februarie.

Decizia a fost atacată de suspectă şi de avocatul acesteia,
deci hotărârea nu este definitivă, dar este executorie.

Premierul Ludovic Orban a numit, luni, încă doi secretari de stat, unul în cadrul Secretariatului General al Guvernului şi unul în cadrul Cancelariei prim-ministrului.

Potrivit deciziilor premierului, publicate luni în Monitorul Oficial, Petrică Lucian Rusu a fost numit în funcţia de secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, iar Maria Gabriela Horga a fost numită în funcţia de secretar de stat în cadrul Cancelariei prim-ministrului.

Maria Gabriela Horga a devenit, la numai 23 de ani, consiliera lui Daniel Dăianu la Parlamentul European, apoi a lui Daniel Chiţoiu, în Parlamentul României, la Ministerul Economiei şi la ANAF.

Din 2012, Horga a primit posturi în consiliile de administraţie sau comisiile de privatizare ale companiilor cu acţionariat de stat GDF Suez Energy, Active Conexe SA, SAAF, Electrica SA, Electrica Muntenia Sud SA, Electrica Distribuţie Muntenia Sud SA, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Eximbank şi Romaero. Joburile la stat i-au adus câteva sute de mii de lei, la care se adaugă dividende de alte câteva sute de mii de la Fondul Proprietatea şi de la firmele proprii. În plus, încasează an de an venituri din chirii şi recuperează împrumuturi date cu dobândă societăţilor sale, dar şi naşului de cununie, nota presa.

În perioada 2010-2015, a primit 43 de contracte de la stat, majoritatea după ce a început să ocupe funcţii de conducere în companii publice.

Firma Mariei Horga, Euro Audit Service SRL din Târgovişte este specializată în instalaţii electrice şi a încasat în total de la stat 6.338.122,03 de euro, prin contrate semnate cu primăriile Buftea, Târgovişte, Târgu Jiu, Cugir, Conteşti, Şelaru şi Vişina, Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Enel Distribuţie Muntenia, Compania Naţională de Investiţii, Electrica Distribuţie Transilvania Sud etc. O altă firmă de-a sa, Blitz Lightning Company SRL, acum în faliment, a contractat lucrări publice de încă 500.000 de euro, în perioada 2008-2010.

Vasile Horga, fost parlamentar PNL, şi fiica acestuia, Gabriela Maria Horga (31 de ani), se află în centrul unui raport recent al ANAF care indică faptul că firma controlată de ei a încasat ilegal 2,2 milioane de lei de la Primăria Târgu Jiu. CV-ul comun al celor doi arată că au încasat în ultimii ani milioane de euro din contracte cu statul sau funcţiile publice deţinute, scria Adevărul în 2017.

Un raport al inspectorilor ANAF făcut public recent arată că firma Euro Audit Service SRL Târgovişte a încasat ilegal peste 2,2 milioane de lei în urma unui contract încheiat cu Primăria Târgu Jiu, la care s-au mai adăugat penalităţi de 1,4 milioane de lei. Este vorba despre o firmă controlată de fostul deputat Vasile Horga (în mandatul 2012-2016) şi fost lider, în acelaşi timp, al filialei PNL Târgovişte. La conducerea societăţii se află şi fiica sa, Gabriela Maria Horga (31 ani), mediatizată în ultimii ani drept una dintre cele mai tinere milionare ale României, din contracte cu statul şi funcţii deţinute în numeroase instituţii publice. Iţele parteneriatului dintre cele două entităţi, anchetat de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, pornesc din 2006. Atunci, Primăria Târgu Jiu a concesionat serviciul de iluminat public societăţii Romlux Lighting CO SA tot din Târgovişte, firmă condusă tot de Vasile Horga (

În raportul întocmit de ANAF se arată că lucrările au fost executate înainte de încheierea contractului, pe data de 2 decembrie 2010, în condiţiile în care iluminatul festiv a fost pornit pe 1 decembrie. Potrivit inspectorilor, adaosurile practicate de firma din Târgovişte în contractele cu Primăria Târgu Jiu sunt de ameţitoare, de aproximativ 400%. Astfel, o ghirlandă a fost cumpărată de Euro Audit Service SRL cu 66 de lei, iar suma cerută Primăriei Târgu Jiu a fost de 266 de lei; ţurţurii cu led au costat 94 de lei, iar primăria a fost facturată cu 394 de lei. Reprezentanţii ANAF susţin că preţul a fost supraevaluat de patru ori, situaţie interzisă de legislaţie, iar adaosurile practicate sunt ilegale. De asemenea, firma din Târgovişte avea la data respectivă doar opt electricieni, care au efectuat 5.111 ore de muncă pe care Primăria Târgu Jiu le-a decontat, ceea ce înseamnă că un electrician a lucrat 80 de ore într-o singură zi. Lista ilegalităţilor este mult mai lungă

CĂTRE: Flux24
Ref.: Articolul publicat în data de 06.01.2020, sub titlul „Milionară din contracte cu Statul înfiptă în Cancelaria premierului Orban” Data: 30.12.2019

„Prin prezentul drept la replică îi doresc să demontez afirmațiile complet false, neverificate și insinuările tendențioase și să clarific jumătățile de adevăr publicate în articolul de mai sus:
• Un raport al inspectorilor ANAF făcut public recent arată că firma Euro Audit Service SRL Târgovişte a încasat ilegal peste 2,2 milioane de lei în urma unui contract încheiat cu Primăria Târgu Jiu, la care s-au mai adăugat penalităţi de 1,4 milioane de lei (…)”. Complet neadevărat, firma Euro Audit a încasat LEGAL, după 2 ani de la prestarea și executarea contractului, suma de 2,2 milioane lei de la Primăria Târgu Jiu în urma unei hotărâri judecătorești definitive a Curții de Apel Craiova, care a acordat companiei în compensare pentru neplată de către Primăria Târgu Jiu inclusiv penalități în sumă de 3,5 milioane. Firma Euro Audit Service SRL a renunțat la

încasarea celor 3,5 milioane lei penalități și daune contractuale ca urmare a neplății timp de 2 ani, tocmai pentru a nu prejudicia bugetul pentru această întârziere.
Contractul fusese obținut prin compețitie cu alte trei firme din domeniu, criteriul fiind ”prețul cel mai scăzut”. Raportul ANAF la care faceți referire nu a vizat firma SC Euro Audit SRL, nefiind dispusă vreo măsură împotriva firmei. Mai mult decât atât, în acest moment, Curtea de Apel Craiova a desființat și ANULAT acest raport prin hotărâre a instanței în contencios administrativ și aș vrea să subliniez încă o dată că firma Euro Audit nu a avut nicio calitate în acest litigiu.
Acest contract a fost încheiat de tatăl meu, Horga Vasile, în calitate de administator unic, iar eu nu am avut vreo atribuție de administrare în cadrul acestei firme, nu am participat nici direct si nici indirect la nicio operațiune legata de activitatea firmei Euro Audit nici în trecut, nici în prezent.
• Despre compania SC Euro Audit Service SRL și afirmațiile pe care le faceți în legătura cu acesta, fac următoarele precizări:
Compania SC Euro-Audit Service SRL a fost înființață și funcționează anul 2004 de tatăl meu, Horga Vasile, care, cu excepția perioadelor celor două mandate de parlamentar, a avut o activitate în mediul privat.
În cadrul firmei SC Euro-Audit SRL eu am deținut doar părțile sociale, nu am avut vreo atribuție de administrare, nu am participat nici direct si nici indirect la conducerea și administrarea activității firmei Euro Audit. Nu am fost și nu sunt implicată personal în obținerea vreunui contract al acestei firme.
De asemenea, contractele companiei sunt câștigate prin competiție publică în concordanță cu legea achizițiilor publice, prin procedurile transparente organizate prin sistemul de achiziții electronice SICAP, criteriul de atribuire fiind ”prețul cel mai mic”.
Totodată, este o companie onestă, DECLARATĂ întotdeauna, TRANSPARENTĂ, neascunsă niciodată, nedeținută prin interpuși pentru că activitatea a respectat legea întotdeauna. Acesta este o firma care a crescut încet, în mulți mulți ani, nu peste noapte,

nu a crescut conjunctural în câteva luni, a ajuns la aproape 100 de angajați în peste 15 ani, are multe credite și linii de credit, leasinguri, plătește taxe si impozite corect și participă la sute de proceduri publice TRANSPARENTE, publicate în sistemul de achiziții publice electronice SICAP, iar dacă câștigă una din peste 20-30 dintre cele la care participă este un succes. Multe dintre aceste proceduri sunt câștigate în urma contestațiilor, inclusiv în cadrul instanțelor de judecată.
• Enumerarea unei serii de companii că aș fi deținut consilii de administrație în perioada 2012-2013 reprezintă informații neverificate și prezentate trunchiat.
În fapt, dintre companiile enumerate, pot spune că nu am făcut niciodată parte din consiliile de administrație de la: Electrica SA (și nici filiale acesteia), Nuclearelectrica SA, Hidroelectrica SA. Aceste informații sunt complet NEADEVĂRATE. Din nou, o simplă verificare la Registrul Comerțului al acestor societăți vă dovedește clar că eu, Maria-Gabriela HORGA, nu am fost membru în conducerea acestor societăți vreodată.
În cadrul Eximbank am participat o singură lună în cadrul unui comitet interministerial, și, în mod evident, am declarat activitatea și remunearația aferentă doar acelei luni din 2012. La Romaero, am fost desemnata de Ministerul în care îmi desfășuram activitatea să reprezint statul român în consiliu de administrație, fiind o datorie de serviciu, remunerația fiind de 47 lei, după cum de altfel puteți observa și din declarațiile mele de avere de la acea vreme. Iar participarea în comisii tehnice de privatizare la nivelul Ministerului Economiei era o atribuție de serviciu cu sarcini clare, de care m-am achitat onorabil la acea vreme.
Vă rog să dați curs publicării prezentului drept la replică.
Maria-Gabriela Horga