Scumpe şi ineficiente. Aşa sunt descrise kit-urile medicale pentru recuperare de mai mulţi dintre răniţii din incendiul de la Colectiv, transmite Digi 24.
Tinerii au constatat că pachetul poate fi achiziţionat pe bucăţi din farmacii la mai puţin de jumătate din suma de 2800 de lei avansată iniţial de Unifarm, compania care se ocupă de achiziţia tratamentului. Mai mult, răniţii spun că nu tot ce e în kit le e folositor.
Adrian Albu a primit kit-ul medical destinat îngrijirii arsurilor de care suferea abia în urmă cu două săptămâni, deşi ministerul a anunţat măsura încă de la începutul lunii decembrie. După ce a analizat produsele, a constatat că acestea sunt mult mai ieftine decât preţul anunţat iniţial de autorităţi.
„Am căutat fiecare produs pe internet şi de la farmacii, am făcut un tabel şi am făcut o sumă care se duce la 1220 de lei, din 2800”, spune el.
Pachetele au fost asigurate din fondurile strânse de Crucea Roşie.
„Kit-urile medicale au fost achiziționate de Compania Națională UNIFARM, companie acreditată de Ministerul Sănătății să facă achiziție și distribuție de medicamente în cadrul Ministerului Sănătății. În ceea ce privește costul kit-ului medical, Societatea Națională de Cruce Roșie din România a fost informată telefonic, la momentul demarării achiziției, că prețul estimat al unui kit este de aproximativ 2800 de lei”, se arată într-un comunicat al Crucii Roșii.
Mai mult decât atât, multe dintre produsele care le-au parvenit sunt total ineficiente, spun victimele. Adrian Albu i-a arătat produsele medicului specialist care i-a monitorizat convalescenţa. Acesta i-a explicat că materialele sanitare din kit i-ar fi fost folositoare doar în primele zile după tragedie.
„Ăsta nu e un ajutor, e orice altceva. Şi dacă ar vrea într-adevăr să ne ajute cineva cu ceva, ar fi să ne dea ce ne trebuie. Nu pansamente care erau utile acum două luni, nu acum. Acum cred că sunt până în cinci persoane care ar putea să folosească aşa ceva, din toţi care am fost”, spune Adrian Albu.
La aceeaşi concluzie au ajuns în urmă cu câteva zile şi autorităţile. Doar 70 din cele 400 de kit-uri de care s-a vorbit iniţial au fost distribuite până în prezent.
„S-a sistat livrarea lor, pentru că ni s-a comunicat că trebuie făcută o personalizare mult mai precisă pe pacient, în funcţie de necesităţile fiecăruia. Înţeleg că se lucrează de către comisia ministerului la acest lucru, aşteaptă şi de la spitale să li se dea exact ce trebuie de către medicii curanţi ai fiecărui pacient în parte”, spune Adrian Ionel, directorul general al Companiei Unifarm,
Pe parcurs însă, lucrurile s-au mai schimbat. Compania Unifarm dă vina pe producători pentru kit-urile incomplete.
„Am luat ceea ce am găsit. Bineînţeles că importatorii nu stăteau pe stocuri cu produse de arsuri, dat fiind incidenţa destul de rară a acestora, n-au fost de găsit. Şi-atunci kiturile evaluate iniţial la 2800 de lei, ulterior au ajuns să coste 1250”, a spus Adrian Ionel, directorul general al Companiei Unifarm.
Ruth şi Marius Bodnariu, o familie mixtă româno – norvegiană ai cărei 5 copii au fost luaţi în urmă cu o lună din familie de autorităţile norvegiene, au fost anunţaţi că autorităţile novegiene îi vor include într-un program de cunoaştere şi consiliere, dar până atunci vor începe procedurile de adopţie.
Acestora le este interzis în contiuare să le vadă pe fetele cele mai mari, iar pe cei doi copii mai mici o dată pe săptămână, în timp ce bebeluşul de patru luni poate fi văzut de două ori pe săptămână câte patru ore.
Mai mult decât atât, marţi părinţii s-au întâlnit cu autorităţile norvegiene, care le-au spus că vor să îi cunoască şi să îi evalueze, dar nu mai devreme de luna februarie, dar până atunci vor fi iniţiate procedurile prin care copiii să poată fi daţi spre adopţie.
Fratele din România al lui Marius Bodnariu a mai spus că autorităţile norvegiene le-au dat voie părinţilor să le cumpere copiiilor cadouri de Crăciun, dar cadourile le vor fi oferite copiilor de asistenţii sociali, scrie adevarul.ro.
Cazul familiei Bodnariu a provocat şi reacţia unor oficiali români. Fostul ministru de Externe Titus Corlăţean, secretarul Comisiei de Politică Externă din Senat, Ben Oni Ardelean, dar şi deputatul Mircea Lubanovici, preşedintele Comisiei pentru românii din afara graniţelor ţării, reclamând abuzurile autorităţilor norvegiene care au intervenit în acest caz. Oficialii români au sesizat diverse organisme diplomatice şi au discutat cazul cu ambasadorul Norvegiei la Bucureşti, dar situaţia familiei Bodnariu nu a suferit nicio schimbare în bine. „Am avut o discuţie cu doamna ambasadoar al Norvegiei la Bucureşti în care i-am transmis poziţia noastră, urmând să demarăm toate procedurile pentru recuperarea copiilor. Luni vom depune interpelare la prim-ministru şi la ministrul de Externe, vom transmite o scrisoare către Preşedinte, cerând insistent ca statul să acţioneze CEDO, iar mai mulţi membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei să adresăm o întrebare pe acest caz Consiliului de Miniştri a Consilului Europeni. În discuţiile cu parlamentari români am ajuns la concluzia că vom încerca să sesizăm această problemă şi în Parlamentul European”, a declarat senatorul Ben Oni Ardelean.
Părinţii spun că autorităţile norvegiene au comis mai multe abuzuri în momentul în care au preluat copiii, accesta fiind şi motivul pentru care s-a obţinut autorizaţie pentru protest în faţa Ambasadei Norvegiei de la Bucureşti, sâmbătă de la ora 12.00. Tot sâmbătă, de la ora 12.00 se organizează un protest şi la Ambasada Norvegiei (comună cu cea a Ungariei) de la Chişinău. De asemenea, prietenii familiei Bodnariu din SUA se organizează pentru un potest în faţa Ambasadei Norvegiei de la Washington.
Condiţiile în care s-a realizat preluarea copiilor din familia Bodnariu sunt încă neelucidate. Pe de o parte sunt acuzaţiile autorităţilor norvegiene, care susţin că au intervenit pentru a-i proteja pe copii, existând date că asupra copiilor sunt exercitate corecţii fizice, iar pe de altă parte, părinţii spun că i-au disciplinat pe copii cu toată dragostea, aplicându-le inclusiv corecţii fizice, dar fără a-i abuza pe copii, neexistând, de altfel, nicio urmă de violenţă fizică.
Directorul general al Fondului Monetar Internațional (FMI), Christine Lagarde, a fost trimisă în judecată în fața Curții de Justiție a Republicii Franceze (CJR) pentru rolul său în afacerea Tapie-Crédit Lyonnais, din anul 2008, atunci când Lagarde era ministru al economiei și finanțelor în Franța, a declarat joi, o sursă judiciară pentru AFP.
În replică, avocatul lui Christine Lagarde a anunțat că va depune un recurs la Curtea de Casație la decizia trimiterii în judecată a fostului ministru al economiei. ‘Este o surpriză totală. Mi se pare evident că trebuie formulat un recurs. Îl vom depune în zilele care urmează’, a declarat Yves Repiquet, avocatul lui Christine Lagarde.
În august anul trecut, Christine Lagarde a fost inculpată în Franța pentru „neglijență”, pentru rolul său presupus într-un caz controversat de arbitraj în favoarea lui Bernard Tapie, care a primit 403 milioane de euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma vânzării companiei Adidas.
Parchetul francez a recomandat neînceperea urmăririi penale însă magistrații CJR — singura instanță abilitată să ancheteze membri ai Guvernului francez pentru fapte comise în timpul mandatului lor — nu au dau curs recomandărilor procurorului.
Consiliul de Administrație al Fondului Monetar Internațional ‘continuă să aibă încredere în capacitățile directorului general de a-și asuma în mod eficient funcțiile’, a declarat purtătorul de cuvânt al FMI, Gerry Rice.
Trimiterea în judecată ar putea avea consecințe serioase pentru viitorul lui Lagarde în fruntea Fondului Monetar Internațional. Actualul ei mandat de cinci ani expiră în luna iulie anul viitor iar la reuniunea anuală a Fondului care a avut loc în luna octombrie la Lima (Peru), Lagarde a declarat că este dispusă pentru un al doilea mandat.
Curtea de Apel Brașov a facut publice considerentele deciziei civile irevocabile nr. 655/R/12.11.2015 de respingere a recursului formulat de Klaus si Carmen Iohannis impotriva deciziei nr. 235/16.05.2014 pronuntate in apel de judecatoarele Anamaria Ionescu si Manuela Bonciu, de la Tribunalul Brasov. Este vorba despre hotararea de anulare a contractului de vanzare-cumparare nr. 924/01.06.1999, incheiat la notarul Radu Gabriel Bucsa, prin care Carmen Georgeta Johannis si Klaus Werner Johannis au cumparat de la Ioan Bastea (decedat) imobilul din strada Nicolae Balcescu nr. 29, la parterul caruia se afla astazi spatiul comercial inchiriat, potrivit presei, pe zeci de mii de dolari anual, bancii Raiffeisen. Instanta a constatat ca acesta a fost dobandit cu rea-credinta, in baza unui certificat de mostenitor emis – de acelasi notar si in aceeasi zi de 1 iunie 1999, pe baza unor acte despre care se stia ca sunt false si care au determinat instantele, in iunie 2005, sa anuleze si contractul de vanzare-cumparare prin care Klaus Iohannis si Carmen Iohannis au achizitionat imobilul din strada Gh. Magheru nr. 35, scrie Lumea Justitiei.
Iata pasaje relevante din motivarea deciziei CA Brasov:
„In legatura cu criticile formulate de recurenti fata de solutionarea pe fond a cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub. nr. 924/01.06.1999, instanta constata ca nu sunt fondate.
Se sustine de catre recurenti ca actul subsecvent certificatului de mostenitor constatat nul prin decizia civila nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov ramasa irevocabila prin respingerea recursului, prin decizia civila nr. 310/30.06.2005 a Curtii de Apel Brasov, respectiv contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 924/01.06.1999, incheiat in aceeasi zi si de acelasi birou notarial ca si certificatul de mostenitor nr. 90/01.06.1999, trebuie validat, deoarece este vorba de o vanzare incheiata de terti cu buna-credinta, aparati de principiul validitatii aparentei de drept. Se arata ca nu s-a dovedit reaua-credinta a cumparatorilor cotei de ½ din imobil, prin urmare se prezuma buna lor credinta la momentul contractarii ce rezulta din imprejurari obiective de necontestat.
Instanta de apel a infirmat buna-credinta a subdobanditorilor cu argumentele expuse in considerentele hotararii si, dupa cum se observa chiar din motivele de recurs formulate de recurentii-parati cu privire la sustinerea bunei-credinte si a erorii tertului asupra calitatii transmitatorului, pentru a se stabili o alta situatie juridica relativ la calitatea subdobanditorilor, contrara celei retinute in apel, e nevoie de verificarea unor imprejurari de fapt, de reinterpretarea probelor ce au condus instanta de apel la aceasta solutie, deci de stabilirea unei alte stari de fapt, ceea ce nu se poate realiza in cadrul prezentului recurs, cale de atac ce nu are caracter devolutiv si nu ii sunt aplicabile prevederile art. 304/1 Cpc.
Instanta de apel a retinut corect ca certificatul de mostenitor nr. 90/1999 a fost constatat nul pentru cauza ilicita si frauda la lege, motivul nulitatii absolute fiind redat expres in considerentele deciziei civile nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, retinuta cu putere de lucru judecat si in prezenta cauza. Astfel, din considerentele acestei decizii devenite irevocabila prin respingerea recursului rezulta ca instanta a constatat nulitatea certificatului de mostenitor nr. 90/1999 prin care Bastea Ioan, Lazurca Georgeta si Johannis Carmen dobandeau drepturi succesorale asupra celor doua imobile apartinand defunctilor Ghenea Maria si Ghenea Eliseu, pentru faptul ca ‘certificatul de mostenitor s-a emis cu incalcarea competentei teritoriale absolute si nu s-a bazat pe o relatie de rudenie intre ultimii doi defuncti, Ghenea Eliseu (Ghenea Ilisiu) si Bastea Nicolae, fiind incalcate norme legale imperative care reglementeaza devolutiunea succesorala’.
Ulterior pronuntarii deciziei nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, prin sentinta penala nr. 665/25.05.2006 pronuntata in dosarul penal nr. 7396/2005 de catre Judecatoria Sibiu si decizia penala nr. 653/11.10.2007 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr. 517/85/2006, s-au declarat false si au fost anulate adeverintele 168/12.03.1998 si 73/02.02.2000 si anexa 1 nr. 25/1997, emise de numitul M.L. in calitate de secretar al Primariei Porumbacu de Jos, adeverinta 168/1998 fiind avuta in vedere la emiterea certificatului de mostenitor nr. 90/1999 dupa cum rezulta din copia dosrelor succesorale 113, 114, 115/1999 existente in dosarul atasat nr. 7808/1999 al Judecatoriei Sibiu. Aceasta adeverinta preciza o situatie de fapt neconforma cu realitatea, respectiv ca ‘defuntul Ghenea Ilisiu (Ghenea Eliseu) nu a avut niciun mostenitor legal, decat pe nepotul lui Bastea Nicolae’, iar considerentele hotararilor pronuntate in dosarul penal de declarare ca falsa a adeverintei 168/1998 confirma rationamentul logic al instantei care a pronuntat decizia 3/2005 pentru care a inlaturat forta probanta a acestei adeverinte.
Chiar daca adeverinta mentionata a fost declarata falsa si anulata dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare avand ca obiect cota de ½ din imobilul din Sibiu str. Nicolae Balcescu nr. 29, iar nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 90/1999 s-a declarat tot dupa incheierea actului, cauzele de nulitate absoluta invocate si pentru contractul de vanzare-cumparare trebuie sa existe in momentul incheierii actului, or, instanta de apel a retinut ca nu poate fi considerat valid actul subsecvent certificatului de mostenitor declarat nul, cu atat mai mult cu cat intimatii-parati Bastea Ioan si Johannis Carmen Georgeta, parti in contractul de vanzare-cumparare in calitate de vanzator si cumparator, au figurat si in calitate de beneficiari ai certificatului de mostenitor, neputandu-se retine buna-credinta a sotilor cumparatori.
Cauza ilicita include frauda la lege cand actul juridic s-a incheiat cu nesocotirea unor norme imperative, in speta cele referitoare la devolutiunea succesorala – art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 citat in considerentele deciziei nr. 33/2005 a Tribunalului Brasov, respectiv, in lipsa actelor de stare civila pentru justificarea calitatii de mostenitor a lui Bastea Nicolae dupa Ghenea Eliseu, cat si cu incalcarea normelor imperative ale legii in materia competentei teritoriale a biroului notarial. Vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza este nula absolut in virtutea cunoscutului adagiu clasic ‘fraus omnia corrumpit’ – ‘frauda corupe totul’. Este neindoielnic ca cerinta potrivit careia motivul determinant ilicit si imoral trebuie sa fie rodul scopurilor imediate ale ambelor parti sau cealalta parte sa fi cunoscut ori, dupa imprejurari, sa fi fost datoare sa cunoasca scopul mediat al celuilalt contractant, in cazul fraudei la lege. (…) Asadar, pentru a considera fondate motivele de recurs ale recurentilor inserate la punctul cinci din cererea initiala de recurs ce vizeaza solutionarea pe fond a cererii reclamantilor, este nevoie de reevaluarea starii de fapt si reaprecierea probelor, iar, dupa cum am aratat mai sus, (aceasta) nu se poate realiza in recurs.
Cu toate acestea, instanta constata ca nu sunt incidente nici motivele de casare indicate doar in drept de partea introductiva a cererii de recurs initiale, fara detalierea lor in cadrul motivelor de recurs (art. 312 alin. 1-3 Cpc) doar pe considerentul ca instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi, deoarece, din probatoriul administrat, cat si din actele si lucrarile dosarului atasat nr. 2854/2001 al Tribunalului Brasov, respectiv dosar civil 7808/1999 al Judecatoriei Brasov, nu rezulta contrariul celor retinute de instanta de apel, respectiv faptul ca, la momentul incheierii vanzarii-cumpararii autentificate sub nr. 924/01.06.1999, care este identic cu momentul incheierii certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 90/1999, cumparatorii, cu minime diligente, au cunoscut sau puteau sa cunoasca faptul ca cel care le transmite cota de ½ din imobil nu isi justifica dreptul succesibil al proprietarilor inscrisi in Cartea Funciara cu acte de stare civila cum impunea legea, iar unul din testamentele de care acesta s-a prevalat pentru justificarea intrarii imobilului in cauza in masa succesorala a fost infirmat ca urmare a expertizei grafologice prin sentinta civila nr. 276/15.01.1996 pronuntata in dosar civil 2686/1997 in care au fost parti atat vanzatorul din prezentul contract de vanzare-cumparare, Bastea Ioan, cat si cumparatoarea Johannis Carmen.
Asadar, considerentele instantei de apel sub acest aspect nu pot fi infirmate fara o procedura de reevaluare a probatoriului care, in temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 Cpc invocate de recurenti, nu poate fi realizata in aceasta cale extraordinara de atac, deoarece hotararea atacata poate fi modificata sau casata doar pentru motive de nelegalitate.
Criticile invocate cu privire la fondul cauzei, ce tin de aplicarea si interpretarea principiului ocrotirii bunei-credinte a subdobanditorului, a validitatii aparentei de drept, nu se justifica fata de considerentele deciziei atacate si de probatoriul administrat.
Daca buna-credinta a dobanditorului se prezuma legal, eroarea comuna si invincibila trebuie sa fie dovedita chiar de catre dobanditorul care invoca beneficiul principiului validitatii aparentei de drept, pentru a salva de la desfiintare (nulitate absoluta) actul juridic de instrainare cu titlu oneros incheiat cu aparentul proprietar. Recurentii, desi fac trimitere la aceste principii de drept pentru salvarea actului subsecvent certificatului de mostenitor declarat nul, nu indica dovezile care ar confirma eroarea tertului, comuna si invincibila la momentul contractarii. Este cunoscut faptul ca principiul validitatii aparentei de drept este menit sa protejeze pe tertii care au crezut in veridicitatea titlului de proprietate al cocontractantului lor si carora nu li se poate reprosa nicio culpa, cu conditia ca orice persoana aflata in situatia lor sa se fi crezut in aparenta de proprietar a transmitatorului. Principiul ‘error communis facit jus’ – validitatea aparentei in drept, care protejeaza securitatea dinamica a raporturilor juridice, reclama indeplinirea unor conditii cumulative pentru a putea opera, conditii mult mai severe decat in cazul principiului ocrotirii bunei-credinte, respectiv:
-transmisiunea sa vizeze un bun individual determinat, un bun imobil,
-sa fie cu titlu oneros,
-eroarea in care s-a aflat dobanditorul sa fie comuna si invincibila,
-iar dobanditorul sa fie de buna-credinta, care trebuie sa fie perfecta, adica lipsita de orice culpa sau chiar indoiala, imputabila acestuia.
Daca indeplinirea primelor doua elemente nu comporta discutii in speta, fiind vorba de un imobil, pentru care s-a platit un pret de catre paratii cumparatori, in ceea ce priveste celelalte doua elemente, instanta de apel, odata cu stabilirea starii de fapt, a retinut ca nu sunt intrunite.
Cat priveste eroarea comuna, aceasta presupune atat un element obiectiv, reprezentat de credinta publica, lipsita de indoiala, in aparenta de proprietar a unei persoane asupra bunului, aparenta care este contrara realitatii, cat si un element subiectiv, psihologic, constand in credinta cumparatorului in aparenta creata de titlul de proprietate, coroborata cu celelalte imprejurari de fapt, care intaresc aceasta credinta.
Cat priveste caracterul invincibil al erorii, analiza acestei conditii implica cercetarea cauzei erorii si examinarea daca un om capabil, in conditiile sociale existente la momentul incheierii contractului, s-a comportat ca un ‘bonus pater familias’, si anume ca cea mai exigenta si experimentata persoana in ceea ce priveste afacerile sale. In lipsa unor atare diligente, dobanditorul nu poate datora situatia sa erorii invincibile. Or, circumstantele evocate denota ca eroarea ce o reclama recurentii cumparatori nu poate avea un caracter invincibil. Recurentii isi fundamenteaza conditiile erorii comune invincibile pe considerentul ca Statul Roman fiind inscris in Cartea Funciara, titlul sau este un drept evident, susceptibil de a fi instrainat; or, in cauza, recurentii subdobanditori nu au incheiat actul juridic a carei protectie o solicita prin aplicarea principiului aparentei in drept cu Statul Roman, ci cu Bastea Ioan, al carui titlu s-a dovedit nul, fiind contestat inca din anul 1998 conform sentintei civile nr. 276/15.01.1998 a Judecatoriei Sibiu amintita mai sus, in care s-au retinut urmatoarele: ‘Testamentul intocmit de Ghenea Ilisiu, proprietar tabular anterior nationalizarii imobilului in cauza, in favoarea numitului Bastea Nicolae este realizat cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 858 Cc, ceea ce duce la nulitatea acestuia. Nu are relevanta in cauza ca testamentul intocmit de Bastea Nicolae pentru Bastea Ioan indeplineste conditiile prevazute de dispozitia legala mai sus citata, deoarece, el nefiind succesorul lui Ghenea Ilisiu pe fondul nulitatii primului testament, nu putea transmite reclamantilor Bastea Ioan, Lazurca Georgeta si Johannis Carmen, ceea ce nu avea in patrimoniul sau la data decesului acestuia’.
Ulterior acestui moment, respectiv la data emiterii certificatului de mostenitor nr. 90/01.06.1999 si la data incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 924/01.06.1999, cumparatorii, cu minime diligente, puteau verifica dovezile justificative (actele de stare civila) pentru calitatea de succesibil a numitului Bastea Nicolae dupa defunctul Ghenea Eliseu, care ar fi trebuit sa existe in dosarele succesorale, retinandu-se totodata ca dezbaterea succesiunilor si incheierea contractului de vanzare-cumparare au avut loc in aceeasi zi si la acelasi notar„.
Postare surprinzătoare pe pagina de facebook a președintelui PNL Italia, Robert Araveicei. Liderul liberalilor români din Italia atrage atenția conducerii partidului că organizația condusă de el și mulți români din diaspora nu doresc votul prin corespondență, considerându-l ”o băşcălie complicată şi de o complexitate birocratică de care numai cei de la Bucureşti puteau să se „păteze”, scrie Gazeta Românească din Italia.
Surse din cadrul organizației PNL Diaspora au declarat pentru GR că și alți lideri liberali de la organizații din alte țări îl susțin pe Robert Araveicei.
Prin declarația sa, Robert Araveicei îl contrazice și pe purtătorul de cuvânt al PNL Diaspora, deputatul Ovidiu Raețchi, care cu doar o zi în urmă declarase că proiectul de lege pentru votul prin corespondență, propus de PNL ar fi rezultatul a ”două luni de discuţii cu Diaspora în care am învăţat exact cum trebuie să arate votul la distanţă”. ” Cine v-a spus vouă că cei din diapora doresc votul prin corespondenţă!? Pe cine aţi întrebat voi? Asociaţiile „abonate”!? Keep calm! În diaspora, marea majoritate vrem votul digital, adică modern şi fără prea multă birocraţie” i-a transmis Araveicei deputatului Raețchi.
Liderul liberal din Italia reproșează conducerii centrale jocuri murdare și indiferență față de problemele românilor din Italia. ”Degeaba strigaţi în toate văzduhurile că vă interesează diaspora! Fapte, nu bla bla! După ce aţi făcut trocul între voi, guvernarea şi opoziţia şi nu aţi aprobat mărirea numărului de parlamentari pe diaspora, nu vă mai cred nici găinile de la ţară!” a scris Araveicei.
În finalul postarii Araveicei a mai adăugat un comentariu la fel de neașteptat: ” Deja primesc mesaje în privat să şterg postarea! glumiţi!? Înseamnă că nu mă cunoaşteţi chiar deloc! Deci oricum voi obscura postarea, dar nu fiindcă mi se „recomandă”, fiindcă mizeriile despre care gândesc le ţin câteva ore, maxim 1-2 zile, să nu-mi murdăresc prea tare profilul şi deoarece incompatibile cu chestiile mele personale!”
Cu o doză de umor, Robert Araveicei conclude: ”Încă mai sunt preşedintele PNL Italia! ore 21.00…”
Contactat telefonic, Robert Araveicei a declarat că nu are nimic altceva de declarat iar reproșurile aduse nu ar trebui să-i mire pe liderii de la București. ”Tot ceea ce am scris în postare a fost adus la cunoștința conducerii PNL Diaspora și altor lideri de la București la diferite întâlniri sau ședințe…din păcate fără niciun rezultat.”
Românii din Timoc au cerut, luni, la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului, pentru al treilea an consecutiv, retragerea ambasadorului României la Belgrad, Daniel Banu, şi a consulului din Zaicear, Iulian Niţu, pe care îi acuză că promovează o „politică antiromânească”.
Preşedintele Partidului Neamului Românesc (PNR) din Serbia, Predrag Balasevic, a declarat, luni, la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului, judeţul Harghita, că românii din Timoc trec de ani de zile printr-o perioadă grea, întrucât, de-a lungul istoriei, românii de acolo au fost lăsaţi să se lupte singuri pentru păstrarea identităţii, limbii şi culturii româneşti în zonă, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Balasevic a afirmat că problemele „grave” ale minorităţii româneşti pot fi rezolvate doar printr-o „susţinere clară” din partea politicienilor de la Bucureşti, care ar determina Belgradul să respecte legea privind conservarea şi promovarea identităţii lor etnice.
„Problema românilor din Timoc este mare şi noi nu o putem rezolva, deoarece nu avem semnale clare şi o susţinere clară de la Bucureşti, de unde Belgradul să înţeleagă că trebuie să facă mai mari eforturi în Timoc şi să respecte legea prin care noi, românii, să avem dreptul la şcoală, la biserică, la mass-media. Atunci când politicienii români de la Bucureşti vor spune colegilor de la Belgrad că drumul Serbiei în UE este prin Timoc, în România, aşa cum fac croaţii pentru minoritatea lor în Serbia, aşa cum fac bulgarii şi alţii, atunci Belgradul va înţelege că trebuie să ne respecte drepturile. Din păcate, noi nu auzim asta de la politicienii români. Eu am fost prezent la întâlnirea dintre premierul sârb şi premierul român, la Bor, în Serbia, unde am auzit de la domnul Ponta că România sprijină Serbia în drumul spre UE necondiţionat. Când spuneţi asta sârbilor, înseamnă că ei pot face ce vor. Asta este grav pentru noi”, a declarat Predrag Balasevic.
Liderul PNR a reclamat, de asemenea, dezinteresul şi politica antiromânească promovată de instituţiile româneşti care ar trebui să se ocupe de problemele românilor din Timoc, care au cerut, pentru al treilea an consecutiv, retragerea ambasadorului României la Belgrad, Daniel Banu, şi a consulului României din Zaicear, Iulian Niţu.
„Am trimis scrisori, am discutat şi cu fostul ministru de Externe (Titus Corlăţean – n.r.), oriunde avem posibilitatea spunem că aceşti domni din Serbia fac o politică antiromânească, eu cred că este şi o politică antiromânească pentru românii din Timoc, este antiromânească şi pentru statul român. Ei ne divizează în români şi în vlahi, ei creează noi lideri, noi organizaţii neguvernamentale politice, creează români adevăraţi – nu ştiu, dacă noi nu suntem români, ce suntem atunci?”, a spus Balasevic.
Bratislava a propus Moscovei un proiect în legătură cu realizarea gazoductului Turkish Stream, proiect care să implice, alături de Slovacia, alte trei țări și anume Bulgaria, România și Ungaria, precum și UE, a declarat premierul slovac Robert Fico, aflat marți într-o vizită în capitala rusă., transmite Mediafax.
”Noi propunem Rusiei un proiect, care să fie un proiect comun al Bulgariei, României, Ungariei și Slovaciei, cu participarea UE. Acesta este legat de gazoductul ruso-turc, proiect ce va fi realizat din 2016”, a precizat Robert Fico după convorbirile avute cu omologul său rus Dmitri Medvedev, după cum relatează TASS și Interfax.
De amintit că, la sfârșitul anului trecut, concernul rus Gazprom a anunțat că a decis să abandoneze proiectul gazoductului South Stream, urmând în schimb să construiască o conductă submarină, cu o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi, pentru transportul de gaze naturale din Rusia spre Turcia. Tot la acea vreme, Gazprom a informat Comisia Europeană că noua poziție de negociere a Moscovei este că tranzitul gazelor ruse spre UE via Ucraina va fi redirecționat prin Turcia și în consecință Europa ar trebui să se grăbească să construiască noi capacități de transport pentru a putea primi gaze naturale.
Un reprezentant al Gazprom anunța în urmă cu două săptămâni că grupul rus va începe, în prima jumătate a lunii iunie, să amplaseze conducte în Marea Neagră pentru viitorul gazoduct Turkish Stream.
A fost Germania înfrântă sau eliberată la 8 mai 1945? A fost aceasta o zi ruşinoasă sau o şansă? Începutul şi sfârşitul războiului sunt două subiecte care continuă să fie dezbătute.
Istoricul Gerhard Brunn scrie că sfârşitul războiului nu a generat un val de fericire, ci „mai degrabă un sentiment surd de uşurare”. Amintirile sunt subiective, raportarea la evenimentele trecutului – aşijderea. Din acest motiv, altfel decât civilii, soldaţii armatei germane, care au căzut în mâinile sovieticilor în mai 1945, au altfel de amintiri despre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Cine şi-a pierdut patria în Prusia Orientală va spune că războiul a fost o catastrofă, spre deosebire de germanul exilat în Statele Unite, eliberat la 8 mai 1945. Ca să nu mai vorbim despre ceea ce simt supravieţuitorii de la Auschwitz.
În jurul zilei în care a luat sfârşit conflagraţia mondială gravitează o sumedenie de semnificaţii. De-a lungul a mai multe decenii, „ora zero” a tot fost interpretată, cel puţin în „vechea” republică federală. Însă, în primii ani de după război, în ambele state germane, oamenii s-au raportat la război ca la o suferinţă majoră, fără a avea senzaţia că au participat la acest război distrugător. Acest interval de timp este şi cel pe care memoria colectivă îl leagă indisolubil de crimele demonului Adolf Hitler şi naziştilor săi.
De cealaltă parte se află germanul privat, omul obişnuit, individul fără nume, neştiutor şi nevinovat. Zeci de ani, nici vest-germanii, nici est-germanii nu au vrut cu adevărat să afle ce s-a întâmplat cu ei până în 1945. Pentru noi, germanii, „reuşita împăcare cu trecutul” a avut loc mult mai târziu.
Heinrich Lübke, fost preşedinte al Germaniei
Cine vrea să înţeleagă care a fost, la 20 de ani după încheierea conflictului, raportarea la trecutul naţional-socialist al Germaniei, trebuie să citească măcar câteva pasaje din discursul lui Heinrich Lübke din 7 mai 1965. Vorbind în faţa Camerei de Comerţ din Hamburg, fostul preşedinte n-a scos niciun cuvânt despre crimele în masă. În schimb, a ţinut să îşi exprime regretul că dragostea de ţară şi loialitatea faţă de patrie sunt, deseori, dispreţuite.
În primele două decenii după ce de-al Doilea Război Mondial, ziua de 8 mai 1945 a fost ca şi inexistentă în spaţiul public. S-a vorbit, mult mai des şi mai mult, despre 20 iulie 1944, respectiv atentatul eşuat al lui Stauffenberg împotriva lui Hitler, dar şi despre 17 iunie 1953, ziua revoltei împotriva dictaturii SED. Două date pe baza cărora se poate vorbi mai uşor despre tradiţii germane pozitive.
Cu totul altfel era marcat sfârşitul războiului în celălalt stat german – RDG. Guvernul SED a decretat de la bun început că 8 mai 1945 este o zi de sărbătoare, ceea ce, desigur, servea scopurilor sale. Capitularea Germaniei naziste a fost sărbătorită ca victorie a Armatei Roşii împotriva fascismului. Până în 1989, când a căzut Zidul Berlinului, ostentaţia sărbătorilor de 8 mai se dorea o mărturie a strânsei legături cu Uniunea Sovietică şi a faptului că RDG, iată, se află în tabăra învingătorilor. Prin urmare, în RDG nu a existat o dezbatere despre trecutul naţional-socialist şi responsabilităţile care decurg din acesta. Naţional-socialismul a fost catalogat drept fascism şi cu asta basta.
„Un popor care a atins asemenea performanţe economice are dreptul de a nu mai dori să audă de Auschwitz”, ar fi spus, în 1968, Franz-Josef Strauß. Acest influent politician conservator nu a contestat niciodată din punct de vedere juridic această propoziţie, în pofida diseminării ei în presă. O declaraţie care substituie lipsa asumării vinovăţiei cu reuşitele economice. La polul opus se află, însă, gestul fără precedent al lui Willy Brandt din 7 decembrie 1970. Aflat în vizită la Varşovia, cu ocazia comemorării victimelor revoltei din 1943 a evreilor închişi în ghetoul din capitala poloneză, cancelarul vest-german a îngenunchiat spontan în faţa monumentului comemorativ. Deşi nu a rostit niciun cuvânt, recunoaşterea tăcută a vinovăţiei şi imaginea în care părea că imploră iertare de la victime au avut un impact puternic nu doar în Germania şi Polonia.
Istoricul Peter Hurrelmann a descris acest moment drept un punct de cotitură în istoria Germaniei, „o primă recunoaştere simbolică, serioasă, a vinovăţiei statului german”.
Istoria naţional-socialismului traversează o perioadă de „boom” în Germania. Televiziunile, ziarele, editurile, site-urile online – toate se ocupă de memoria acelor ani – în lupta lor pentru audienţă. Dacă am judeca superficial această situaţie am putea spune că suntem campionii mondiali ai împăcării cu trecutul. Mult mai important este să ne amintim că teza eliberării dăinuie încă din 1985.
Însă, mai nou, pare să existe un proces de privatizare a istoriei, care pune accentul pe statutul de victime al germanilor în vremea regimului nazist. Şi germanii au fost expatriaţi, violaţi şi bombardaţi – cam aceasta este perspectiva de analiză. Or, privite din acest unghi, ororile par să se edulcoreze, la fel şi conştiinţa vinovăţiei şi responsabilităţii. „Această abordare înmoaie diferenţele între făptaşi, victime şi complici”, crede istoricul Norbert Frei.
Însă, atâta vreme cât interpretarea de bază a zile de 8 mai 1945 nu cade pradă revizuirii, ea este legitimă şi explicabilă din punct de vedere uman. „Drumul germanilor către libertate”, a spus filozoful Peter Sloterdijk, „a trecut prin urechile acului înfrângerii”.
Preşedintele Klaus Iohannis l-a desemnat pe fostul secretar general al PNL, Eduard Hellvig, pentru funcţia de director al SRI. Acesta propusese, într-un articol recent, o relaţie mai strânsă cu Berlinul.
O ANALIZĂ DEUTSCHE WELLE SEMNATĂ DE HORAȚIU PEPPINE:
Propunerea preşedintelui a fost bine primită de exponenţii majorităţii. Prim-ministrul Victor Ponta a părut chiar încântat că un fost militant USL va deveni director al contraspionajului românesc, iar UNPR a ”salutat” această decizie. Vom asista aşadar la o tranziţie lină şi, în acest context, mult mai interesante devin ideile strategice ale viitorului director SRI.
Într-un articol din luna ianuarie, care în altă circumstanţă ar fi rămas probabil necomentat, Eduard Hellvig spunea câteva lucruri demne de atenţie: ”Prioritatea fundamentală a anului 2015 este, în opinia mea, ancorarea mai pronunţată şi activă a României în ecuaţia securităţii euro-atlantice, pe axa Washington – Berlin – Bucureşti. Suntem în faţa unei şanse şi a unei responsabilităţi istorice. De aceea, cred că este foarte important modul în care clasa politică şi instituţiile statului român vor reacţiona în noul context geopolitic, dar şi în cel intern, definit de alegerile prezidenţiale.”
Noutatea, care a fost deja semnalată, este apariţia Berlinului pe axa mult discutată Bucureşti-Washington şi, în acelaşi timp, dispariţia Londrei. Dar mult mai important este faptul că Washington-Berlin-Bucureşti nu mai este cu adevărat o axă, ci un triunghi. Dacă de la Londra la Washington nu era decât o extensie spaţială, căci cele două capitale se puneau în mod tradiţional de acord fără consultări prealabile, Berlinul aduce o inflexiune semnificativă a liniei de politică externă. În acelaşi timp, o axă este uşor de administrat, în timp ce un triunghi pretinde mereu trasarea medianelor şi identificarea unui centru de greutate. În sfârşit, o axă indică o intenţie ofensivă, în timp ce un triunghi (deşi E. Hellvig nu îl numeşte astfel) denotă preocuparea de a păstra echilibrul şi de a conserva starea de fapt.
Articolul din 8 ianuarie 2015 îi prefigura învestirea, căci găsim aici o veritabilă schiţă a strategiei de securitate, care nu lasă deoparte nimic important. Spre deosebire de linia Băsescu, care profitase o vreme, după declanşarea războiului din Irak, de apariţia conceptului de noua Europă, prin opoziţie cu vechea Europă, noua orientare mizează exclusiv pe unitatea europeană. T. Băsescu căutase să exploateze în folosul României ruptura produsă între statele Europei occidentale (Germania şi Franţa) şi cele din Europa orientală (Polonia, Statele Baltice, România), dar schimbarea de orientare de la Washington şi mutaţiile produse pe scena internaţională nu i-au îngăduit să fructifice prea mult situaţia. La reuniunea NATO de la Bucureşti, preşedintele milita pentru admiterea Ucrainei şi Georgiei în NATO alături de preşedintele SUA, George W. Bush, împotriva Franţei şi Germaniei, care nu doreau însă izolarea şi antagonizarea Rusiei.
Putem presupune că noua strategie de securitate ar impune României, dacă ar mai fi pusă într-o situaţie similară, să se pună de acord în prealabil cu poziţia Berlinului. De altfel, unitatea europeană ar presupune, în circumstanţele de astăzi, strângerea rîndurilor în jurul Germaniei căci, susţine Eduard Helvig, ”UE nu-şi mai poate permite nazuri de tip britanic ori grec, nici dezertări a la Budapesta sau joc dublu ca la Sofia, Roma ori Nicosia”. Franţa lipseşte de aici doar pentru că ea însăşi a pierdut din influenţă.
Noua situaţie a României nu pare însă deloc mai simplă decât în trecut. Eduard Hellvig spune, fără echivoc, că principala ameninţare este Rusia şi că România ar trebui să ia în serios ipoteza războiului şi să se pregătească în consecinţă. În plus, viitorul director SRI manifestă o mare îngrijorare faţă de politica recentă a Ungariei, care tinde să devină ”un cal troian” sub influenţa Moscovei: ”Parteneriatul ruso-maghiar pune în pericol nu doar parteneriatul strategic româno-maghiar, tot mai gol de conţinut din cauza ostilităţii naţionaliste a Budapestei, ci şi interesele NATO şi UE în zonă. De aceea, consider că României, prinsă în cleştele acestei antante otrăvite ruso-maghiare, îi revine rolul principal în apărarea valorilor democratice şi al intereselor aliate în regiune”.
Ecuaţia noii strategii de securitate este după cum vedem extrem de complicată. Poate un pic prea complicată. Dacă România se grăbeşte să anunţe că Rusia şi Ungaria îi sunt duşmani, atunci aceste ţări îi vor deveni cu siguranţă duşmani.
În orice caz, Germania nu are niciun interes să cultive această imagine şi ştim că, aflată în vizită la Budapesta la începutul acestei luni, cancelarul Angela Merkel declara că ”Germania nu va ajuta Ucraina cu arme” şi că acest conflict nu are soluţie militară”.
Iar fostul preşedinte al Franţei şi preşedinte al UMP, Nicolas Sarkozy, spunea ulterior că ”ruptura dintre Europa şi Rusia este o dramă. Dacă americanii doresc acest lucru este treaba lor, dar noi nu dorim reizbucnirea unui război rece între Europa şi Rusia”. Desigur N. Sarkozy vorbeşte astfel deoarece este în opoziţie şi se simte dator să îngroaşe un punct de vedere pe care preşedintele în exerciţiu, François Hollande, îl atenuează, dar el exprimă totuşi o stare de spirit, care este valabilă şi în Germania.
Vedem aşadar că trasând medianele ipoteticului triunghi Washington-Berlin-Bucureşti, punctul de echilibru ar presupune mai multă precauţie, ceea ce nu înseamnă credulitate. În practică, asta înseamnă că nu se cade să-ţi desemnezi singur duşmanii, înainte ca ei să se manifeste, explicit, ca atare.
Fostul secretar general adjunct al PDL, în prezent consilier al europarlamentarului PDL Traian Razvan Ungureanu, MARIAN ZLOTEA a fost trimis, vineri, in judecata, de procurorii DNA, fiind acuzat ca a constituit un grup infractional organizat in perioada 2009-2010, cand era presedinte al A.N.S.V.S.A. DNA afirmă că Marian Zlotea cere, printre altele, de la fiecare inspector, cate 3.000 lei pentru PDL.
„În aceeași perioadă, inculpatul Zlotea Marian, folosindu-se de autoritatea și prerogativele ce derivă din funcția publică deținută, a condiționat menținerea pe funcții și păstrarea locului de muncă la Direcția Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (D.S.V.S.A.) București a inspectorilor din cadrul Serviciului Inspecție și Control și Serviciului Igienă Veterinară, de plata unei sume lunare în cuantum de 3.000 lei de către fiecare inspector (reprezentând o cotizație lunară pentru formațiunea politică din care făcea parte inculpatul), plată ce s-a efectuat în perioada ianuarie – mai 2010”, spune DNA.
COMUNICATUL INTEGRAL AL DNA:
Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a unui număr de 16 inculpați, majoritatea directori și inspectori sanitari – veterinari, în legătură cu fapte de corupție în exercitarea atribuțiilor de serviciu:
ZLOTEA MARIAN, președinte al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
– luare de mită în formă continuată (28 acte materiale),
– instigare la luare de mită în formă continuată (15 acte materiale),
– constituire a unui grup infracțional organizat;
LUPU DOINA CONSTANȚA, director coordonator la Direcția Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
– luare de mită în formă continuată, (40 acte materiale),
– trafic de influență în formă continuată, (8 acte materiale),
– constituire a unui grup infracțional organizat;
PODOSU MĂDĂLINA IOANA, director coordonator la Direcția Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (D.S.V.S.A) a județului Ilfov, la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
– luare de mită în formă continuată (27 acte materiale),
– trafic de influență în formă continuată (2 acte materiale),
– intermedierea sau înlesnirea efectuării unor operațiuni comerciale de către persoana care are sarcina de a supraveghea sau controla agenți economici privați, dacă se obțin direct sau indirect foloase necuvenite (5 acte materiale),
– constituire a unui grup infracțional organizat;
HOFMAN MARIUS, director coordonator adjunct la Direcția Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
– luare de mită în formă continuată (33 acte materiale),
– trafic de influență în formă continuată (9 acte materiale),
– constituire a unui grup infracțional organizat;
HOFMAN IULIAN – ALEXANDRU, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
– luare de mită în formă continuată, (22 acte materiale),
– trafic de influență în formă continuată, (4 acte materiale);
HOFMAN (fostă IANCU) VICENȚIA – ANDREEA, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
– luare de mită în formă continuată, (15 acte materiale),
– constituire a unui grup infracțional organizat;
BEJAN ROBERT GEORGE, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:
– luare de mită în formă continuată, (12 acte materiale),
– trafic de influență;
PORUMBEL BOGDAN, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită (23 acte materiale);
DRĂGHICI ELENA, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (12 acte materiale);
MACARIE GABRIELA, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (41 acte materiale);
DULGHERIU MARIA, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (29 acte materiale);
MITRANA AURICA, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (15 acte materiale);
PĂUNA AIDA – GABRIELA, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (10 acte materiale).
SFETCU IONICA, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (19 acte materiale);
STANCIU CIPRIAN – ȘTEFĂNIȚĂ, inspector în cadrul Direcției Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, (D.S.V.S.A.B), la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (16 acte materiale);
CĂILEANU DIONISIE, administrator al unor societăți comerciale, la data faptelor, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită.
În rechizitoriul întocmit procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
În perioada octombrie 2009 – mai 2010, inculpatul Zlotea Marian, în calitate de președinte al A.N.S.V.S.A., împreună cu inculpații Lupu Doina Constanța, Hofman Marius și Podosu Mădălina Ioana, a constituit un grup infracțional organizat la care a aderat ulterior și inculpata Hofman (fostă Iancu) Vicenția Andreea, care a acționat în mod coordonat în scopul de a obține, direct și indirect (prin intermediul subalternilor) foloase necuvenite, prin folosirea abuzivă a funcțiilor deținute, de la agenții economici pe care îi supravegheau și-i controlau pe linie sanitar – veterinară și siguranța alimentelor.
Concret, inculpatul Zlotea Marian, în repetate rânduri, a determinat conducerea D.S.V.S.A. București, respectiv pe inculpații Lupu Doina – Constanța și Hofman Marius, să abuzeze de funcțiile deținute pentru procurarea produselor alimentare necesare realizării unor acțiuni sociale, (de atragere a alegătorilor cu pomeni electorale, pentru susținerea unor evenimente, pentru asigurarea protocolului A.N.S.V.S.A., dar și al altor instituții), cunoscând faptul că, la rândul lor, aceștia din urmă își determină subalternii să se folosească de calitatea de inspector pentru a procura aceste produse de la agenții economici pe care îi controlau și autorizau pe linie sanitar veterinară și siguranța alimentelor.
În aceeași perioadă, inculpatul Zlotea Marian, folosindu-se de autoritatea și prerogativele ce derivă din funcția publică deținută, a condiționat menținerea pe funcții și păstrarea locului de muncă la Direcția Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (D.S.V.S.A.) București a inspectorilor din cadrul Serviciului Inspecție și Control și Serviciului Igienă Veterinară, de plata unei sume lunare în cuantum de 3.000 lei de către fiecare inspector (reprezentând o cotizație lunară pentru formațiunea politică din care făcea parte inculpatul), plată ce s-a efectuat în perioada ianuarie – mai 2010.
În perioada noiembrie – decembrie 2011, inculpatul Zlotea Marian a pretins direct, dar a primit prin intermediul și cu ajutorul coinculpaților Hofman Marius și Căileanu Dionisie, suma de 143.000 lei, de la administratorul unor supermarketuri, mita fiind disimulată prin încheierea a 2 contracte fictive de prestări servicii. Această sumă de bani a fost pretinsă și primită de inculpatul Zlotea Marian pentru a favoriza și a proteja magazinele respective de controalele D.S.V.S.A. județene și D.S.V.S.A. București pe linie sanitar – veterinară și siguranța alimentelor.
În intervalul 2009 – mai 2010, în repetate rânduri, inculpații Lupu Doina Constanța, Hofman Marius și Podosu Mădălina Ioana au pretins și au primit bani sau alte foloase necuvenite ori au acceptat promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea unui act contrar privitor la îndatoririle de serviciu, cu ocazia controalelor sanitar – veterinare și pentru siguranța alimentelor sau în afara acestor controale efectuate la agenții economici de pe raza municipiului București.
De asemenea, inculpații au primit / au acceptat promisiunea de bunuri necuvenite, în scopul de a-și trafica influența, intervenind în actul de control al unor subalterni, determinându-i pe aceștia să nu aplice sancțiuni ori să aplice amenzi în cuantum minim unor agenți economici din municipiul București.
În același mod au procedat și inculpații Hofman Iulian – Alexandru și Bejan Robert George, în perioada 2008 – mai 2010.
În perioada 2008 – iunie 2010, inculpații Hofman (fostă Iancu) Andreea – Vicenția, Macarie Gabriela, Porumbel Bogdan, Drăghici Elena, Stanciu Ciprian – Ștefăniță, Mitrana Aurica, Păuna Aida – Gabriela, Sfetcu Ionica și Dulgheriu Maria, în calitate de inspectori la Direcția Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a municipiului București, în repetate rânduri, cu ocazia controalelor sanitar – veterinare efectuate sau în afara acestor controale, dar în legătură cu funcția și îndatoririle de serviciu, au pretins și au primit bani și bunuri necuvenite de la principalele supermarketuri din țară sau alți agenți economici, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitoare la atribuțiile de serviciu.
În cauză, a fost dispusă instituirea măsurii sechestrului asupra mai multor imobile și sume de bani ce aparțin inculpaților: Zlotea Marian, Lupu Doina – Constanța, Porumbel Bogdan, Podosu Ioana Mădălina, Sfetcu Ionica, Mitrana Aurica, Păuna Aida Gabriela, Dulgheriu Maria, Drăghici Elena, Hofman Iulian – Alexandru, Bejan Robert – George, Căileanu Dionisie și Macarie Gabriela.
Dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul București cu propunere de a se menține măsurile asigurătorii dispuse în cauză.
Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță spre judecare, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.
