de Avocat Florin Constantin Durgheu
La data
de 4 decembrie 2019, Plenul Camerei Deputaților a votat abrogarea legii
„Recursului compensatoriu”.
Am pus
între ghilimele recurs compensatoriu deoarece, în legislația penală din România,
această terminologie pur și simplu nu există, în lege fiind menționați doar
termenii de compensare și măsură compensatorie.
Deoarece
termenul de recurs compensatoriu a „sunat bine” când a fost folosit pentru
prima dată în presă, toată lumea l-a adoptat ulterior și a rămas folosit și în
prezent.
Mai
mult, pentru ca terminologia recurs compensatoriu să fie validă din punct de
vedere juridic ar trebui ca, în urma admiterii unui astfel de recurs, o
persoană să fie eliberată din penitenciarul în care se afla în executarea unei
pedepse definitive.
Este unanim
cunoscut faptul că, nicio persoană nu poate fi eliberată din penitenciar
(exclusiv) în baza legii recursului compensatoriu.
În baza
legii adoptate de Parlamentul României la data de 14 iulie 2017, un deținut
câștigă 6 zile la 30 de zile executate în condiții improprii, ceea ce îi
permite să intre mai repede în comisia de liberare condiționată dar, pentru ca
acea persoană să fie efectiv eliberată este obligatoriu ca, în urma avizului
favorabil al comisiei de liberare condiționată, judecătorul delegat, după ce a
ascultat concluziile procurorului de ședință, să admită cererea de liberare
condiționată.
În
situația în care judecătorul respinge solicitarea de liberare condiționată,
persoana care a formulat-o a beneficiat de legea recursului compensatoriu doar
pentru a putea sesiza mai repede comisia de liberare condiționată.
Pentru
a putea emite argumente pro și contra abrogării legii recursului compensatoriu
este important de subliniat motivul care a generat adoptarea legii recursului
compensatoriu.
La data
de 25 aprilie 2017, C.E.D.O. a pronunțat o Hotărâre prin care România a fost
amendată cu suma de 17.850 euro, ca urmare a faptului că Daniel Arpad Rezmives,
Laviniu Mosmonea, Marius Mavroian și Iosif Gazci au reclamat faptul că și-au
executat pedepsele în condiții improprii, condiții care nu corespund
exigențelor C.E.D.O..
Hotărârea
C.E.D.O. din data de 25 aprilie 2017 a devenit Hotărâre Pilot.
Ca
urmare a pronunțării Hotărârii Pilot anterior menționate, legiuitorul a avut de
ales între a acorda o compensație bănească pentru fiecare zi de detenție, în
condiții improprii, începând cu data de 24 iulie 2012, dată la care C.E.D.O. a
pronunțat Hotărârea Pilot prin care s-a constatat faptul că România nu respectă
standardele minime impuse pentru fiecare deținut, sau a acorda o compensație în
zile considerate ca și executate, la 30 de zile efectiv executate.
Legiuitorul
a agreat ideea acordării unei compensații în zile considerate ca și executate,
la 30 de zile efectiv executate în condiții improprii.
Pentru
a respecta adevărul, trebuie menționat faptul că proiectul legii recursului
compensatoriu a fost lansat de Ministrul tehnocrat al Justiției, d-na Raluca
Prună care a propus o compensare de 3 zile la 30 efectiv executate în condiții
improprii.
Tot din
respect pentru adevăr, trebuie menționat faptul că, Parlamentul a adoptat în
final legea care prevede o compensare de 6 zile la 30 efectiv efectuate în
condiții improprii, ca urmare a propunerii venite din partea Consiliului
Superior al Magistraturii.
Este de
netăgăduit faptul că, orice persoană care a intrat în coliziune cu legea penală
și a fost condamnată definitiv de către instanța de judecată la o pedeapsă
privativă de libertate într-un loc de
detenție, trebuie să-și ispășească pedeapsa, conform dispozițiilor legale
incidente.
La fel
de adevărat este faptul că, orice persoană condamnată definitiv la o pedeapsă
privativă de libertate într-un penitenciar, trebuie să beneficieze de
condițiile minime impuse de legislația europeană.
Deși
personal nu sunt de acord ca Statul să aloce pentru un deținut o sumă mai mare
pe lună decât pentru un copil abandonat într-un Centru aparținând
D.G.A.S.P..C., consider că orice persoană care a intrat în conflict cu legea
penală și a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate într-un
penitenciar, trebuie tratată cu respect, în sensul oferirii unor condiții
civilizate, atât din perspectiva suprafeței alocate / deținut în celulă
(minimum 3 m cubi), cât și a hranei și a programelor de reeducare.
Din
păcate acum, la 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, prea puține
locuri din penitenciare au fost reabilitate astfel încât să corespundă normelor
europene.
Din
cauza acestui fapt, a fost și avalanșa de procese inițiate de deținuții din
România la C.E.D.O., procese soldate, în cea mai mare parte, cu condamnarea
Statului Român.
După
promulgarea legii prin care se abrogă legea recursului compensatoriu, este ușor
de intuit faptul că vom asista la o nouă avalanșă de plângeri depuse la C.E.D.O.
de către persoane care se află în executarea unei pedepse definitive privative
de libertate, ulterior datei de 24 iulie 2012.
Evident,
este ușor de anticipat faptul că România va fi din nou condamnată de către
C.E.D.O. ca urmare a nerespectării condițiilor minime de detenție pentru un
deținut.
În
aceste condiții, se naște întrebarea legitimă : Ce ar trebui să facă
Președintele României, să promulge din prima legea care abrogă legea recursului
compensatoriu sau să o trimită spre reexaminare, urmând să o promulge doar dacă
legea i s-ar întoarce exact în aceeași formă ?
Dacă ar
trimite legea spre reexaminare, pe de o parte, ar da dovadă de viziune deoarece
ar prevedea condamnările pe care C.E.D.O. le va pronunța din nou împotriva
României, dar, pe de altă parte, ar nemulțumi electoratul # rezist și ar stârni
indignarea liberalilor care l-au susținut pentru câștigarea celui de-al doilea
mandat de Președinte al României.
Referitor
la retorica clasei politice, în special a membrilor P.N.L. și U.S.R., se impune
a fi făcută o mențiune pertinentă : deși mulți dintre membrii acestor partide,
nu doar că au votat legea recursului compensatoriu, dar au avut și intervenții
favorabile de la tribuna Parlamentului cu prilejul dezbaterilor prilejuite de
adoptarea acestei legi, acum sunt extrem de vocali împotriva acestei legi pe
care au susținut-o, după cum le-a permis elocința cu care sunt înzestrați și au
votat-o.
Ipocrizia
unor persoane care se cred oameni politici nu este, din păcate, un element de
noutate.
Observ
că, în această situație, în actualul context, cei care „au apelat” din nou la
ipocrizie au făcut-o absolut gratuit deoarece, în loc să se prefacă că au uitat
faptul că au susținut și votat legea recursului compensatoriu, trebuiau să
evidențieze cruda realitate : în perioada 19.10.2017 – 21.06.2019, din
unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor au fost puse
în libertate, prin acordarea beneficiilor compensatorii prevăzute de Legea nr.
169/2017, un număr de 18.849 de persoane.
Din
totalul de 18.849 de persoane, 840 de persoane au fost condamnate pentru
săvârșirea infracțiunii de omor, 73 de persoane au fost condamnate pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat, 81 de persoane au fost condamnate
pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, 355
de persoane au fost condamnate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau
alte violențe, etc..
Politicienii
care au susținut și votat legea recursului compensatoriu iar acum sunt foarte virulenți
la adresa ei, puteau evita cu dibăcie ipocrizia prin simpla recunoaștere a
greșelii de a include în rândul persoanelor care beneficiază de această lege și
persoanele condamnate pentru infracțiuni prin care au suprimat viața unei
persoane sau au comis infracțiuni cu violență.
Acești
politicieni mai aveau o variantă de a evita „apelarea” la ipocrizie, din nou :
puteau susține hotărât faptul că, deși au dat dovadă de îngăduință cu prilejul
adoptării Legii nr. 169/2017, sunt nevoiți să revină asupra deciziei din cauza
celor peste 500 de persoane care au fost eliberate și ca urmare a primirii
beneficiului de 6 zile la 30 de zile efectiv executate în condiții improprii și
care au comis, din nou, infracțiuni cu violență.
Aceste
peste 500 de persoane care au recidivat într-un termen atât de scurt, săvârșind
din nou infracțiuni cu violență, în unele cazuri similare cu infracțiunile
pentru care au fost condamnate definitiv anterior, au scandalizat pur și simplu
orice om de bună – credință din această țară.
Evident,
pentru a evita ipocrizia, politicienii care au apelat la ea trebuiau să se
poată auto include în categoria oamenilor de bună credință, fapt care s-a
dovedit a fi dificil.
Pentru
a sintetiza, abrogarea legii recursului compensatoriu nu poate fi catalogată
decât ca o măsură populistă luată strict pentru mulțumirea electoratului #
rezist, în condițiile în care Guvernul nu adoptă, în regim de urgență, măsuri
viabile de îmbunătățire rapidă a condițiilor de detenție din penitenciare.
Imediat
după intrarea în vigoare a legii prin care se abrogă recursul compensatoriu, un
nou val de plângeri va fi înregistrat la C.E.D.O., fapt care va avea drept
consecință condamnarea din nou a Statului Român pentru condițiile
necorespunzătoare de care beneficiază persoanele aflate în executarea unei
pedepse definitive privative de libertate.
În urma
condamnărilor pe care le va suporta, Statul Român va fi obligat, din nou, să
ofere compensații persoanelor care nu beneficiază de condițiile impuse de
legislația europeană pentru un deținut.
Cel mai
probabil, de data aceasta se vor oferi compensații bănești, având în vedere
faptul că s-a renunțat, nu de multă vreme, la compensațiile în zile considerate
ca și executate.
Singurele
necunoscute sunt cele referitoare la cuantumul compensației bănești și la
culoarea politică a Guvernului care va ocupa vremelnic în acea perioadă Palatul
Victoria, respectiv guvern de dreapta sau guvern psd-ist.
Strict
orientativ menționez cuantumul compensațiilor bănești oferite de alte țări ale
Uniunii Europene : Italia – 8 Euro/zi, Ungaria – 5 Euro/zi, Bulgaria – 3
Euro/zi.
Evident,
pentru a fi ușor digerabilă, măsura compensatorie în bani va fi prezentată la
acel moment ca fiind o măsură pe care Statul Român a fost obligat să o ia,
uitându-se faptul că o măsură similară tocmai ce a fost abrogată în ovațiile
publicului.
Despre reacțiile cetățenilor români care vor fi
indignați de faptul că, din impozitele pe care le achită Statului Român, acesta
despăgubește cu sume importante infractorii pentru fiecare zi de detenție în
condiții improprii, voi scrie un articol în viitorul nu prea îndepărtat, mai
precis imediat după adoptarea noii legi a „recursului compensatoriu”.