COMENTARIU DEUTSCHE DE HORAȚIU PEPINE:
Faptul că Facebook ”ne spionează” se știe de mult, dar cu toate acestea nu a produs un scandal global. De data aceasta au fost atinse resorturi mai sensibile.
Fenomenul este viral. Toată lumea vrea să participe la pedepsirea vinovaților. Emilian Pavel, eurodeputat ales pe listele PSD a cerut și el crearea în Parlamentul European a unei comisii speciale pentru investigarea modului în care compania Cambridge Analytica s-a folosit de datele personale ale utilizatorilor Facebook în scopuri electorale. Anterior președintele Parlametului European, Antonio Tajani, anunțase pe Twitter că l-a invitat pe Mark Zuckerberg să ofere garanții ”în fața reprezentanților a 500 de milioane de europeni că datele personale nu sunt utilizate pentru a manipula democrația”. Parlamentul britanic îl invitase la rândul său pe fondatorul Facebook să dea explicatii, după cum în SUA, o comisie din Camera Reprezentanților intenționează să-l audieze pe aceeași temă.
E o continuare a scandalului iscat cu publicitatea electorală pe care rușii au cumpărat-o pe Facebook și care provocase în toamna anului trecut audierea responsabililor companiei în Congresul american. Evident, în ciuda tensiunii de moment, nu s-a întâmplat nimic pentru că nu avea ce să se întâmple. Doar mici ajustări menite să calmeze spiritele. Iar cât privește ”furtul datelor personale”, orice utilizator știe că, îndată ce se interesează online de prețul unui bilet de avion, primește oferte de vacanță în chiar țara în care dezvăluise că vrea să călătorească. E doar un exemplu, spectrul ofertelor fiind foarte larg și, mai ales, bine țintit. Fiecare primește publicitate după ”profilul” său, adică exact aspectul incriminat în campaniile Cambridge Analytica. Că Facebook ”ne spionează” se știe de mult și, cu toate că oamenii se crispează, nu a ieșit un scandal global.
Dar de data aceasta nu furtul datelor personale pare a fi problema, ci modul în care au fost ele folosite, căci indignarea publică are mereu ca fundal două elemente cheie: Cambridge Analytica a lucrat pentru Donald Trump și pentru partizanii Brexit, subtextul fiind că actualul președinte american și partizanii părăsirii Uniunii Europene ar fi câștigat prin ”fraudă”. Demonizând compania de consultanță, se obține o delegitimiare a forțelor politice conservatoare. Scandalul nu face astfel decât să amplifice reacția de frustrare a liberalilor americani care au pierdut alegerile și desigur a celor care le împărtășesc viziunea politică din toată Europa. De altfel președintele PE, Antonio Tajani, a spus mai clar decât alții că se referă nu atât la furtul datelor personale, cât la utilizarea lor pentru ”manipularea democrației”.
Suntem parțial de acord cu președintele Parlamentului European. Există în procedeele incriminate o însemnată parte de manipulare. Dar exact același lucru se petrece cu cele mai multe dintre mesajele electorale. Manipulatoare în acest sens sunt afișele stradale, clipurile de televiziune și, nu în ultimul rând, chiar discursurile candidaților. Nu sunt manipulatori candidații care pozează cu copii în brațe, care își pun cizme de cauciuc ca să viziteze cartierele desfundate? Care organizează mitinguri cu cântece patriotice, agitând tricolorul? Care se închină demonstrativ în fața icoanelor? Și nu din acest motiv vorbim mereu până la sațiu despre demagogie și electoralism? Nu denunțăm invariabil o dată la patru sau la cinci ani minciunile politicienilor? Or, demagogia și electoralismul nu înseamnă ele o crasă tentativă de manipulare?
Dar există manipulare și manipulare, căci în definitiv, vorbim aici despre tehnicile persuasiunii. Unii care cred că minciuna este uneori justificată pretind chiar că există manipulare recomandabilă, căci oamenii, priviți ca mase largi populare, nu ar ști în ce constă binele lor, fiind întotdeauna nevoie de o mână de inițiați care să le indice calea. Hillary Clinton își pierduse, pesemne, răbdarea atunci când spusese cu voce tare că alegătorii lui Donald Trump sunt o ”adunătură de deplorabili”, căci liberalii gândiseră asta tot timpul. Și câtă vreme unii se văd pe sine îndreptățiți să conducă în numele unei superiorități cognitive, nu ar trebui să dispună de dreptul unei manipulări ”benigne”?
Ca să rezumăm: nu furtul datelor este subiectul central al indignării care a cuprins presa și politica lumii, de vreme ce acest abuz se produce de multă vreme în scopuri comerciale. De asemenea, nu manipularea în sine provoacă îngrijorare (propaganda mincinoasă împotriva lui Donald Trump nu a fost niciodată luată în vizor cu atâta exigență etică), ci manipularea de un anumit semn.
În calitate de perdanți, liberalii au desigur motive să fie nemulțumiți. Dar indignarea lor este lipsită de obiectivitate și în plus este ea însăși manipulatoare. Căci campania declanșată contra Cambridge Analytica recurge la tot soiul de efecte cu impact emoțional sigur (furtul datelor personale sau asasinarea unui consultant politic în Kenia), care nici măcar nu au o legătură cu subiectul și care nu este altul decât declinul influenței globale a orientărilor liberale.
De fapt, epidemia aceasta de indignare nu face ea însăși decât să manipuleze bunele sentimente democratice ale oamenilor din toată lumea în beneficiul exclusiv al unui curent politico-ideologic care dă semne că își pierde supremația. Cei care denunță manipularea par să fie primii manipulatori.
