Categorie: Uncategorized

Guvernul sirian a avertizat joi Turcia împotriva lansării unei operaţiuni militare în regiunea Afrin (nord-vest) şi a afirmat că forţele aeriene siriene sunt pregătite să se apere împotriva unui astfel de atac, relatează Reuters.

‘Avertizăm conducerea turcă că dacă iniţiază operaţiuni de luptă în regiunea Afrin, acesta va fi considerat un act de agresiune al armatei turce’, a declarat ministrul de externe adjunct sirian Faisal Meqdad, potrivit unui comunicat difuzat de media siriene.

‘Forţele aeriene siriene de apărare şi-au restabilit forţa deplină şi sunt pregătite să distrugă ţinte ale aviaţiei turce pe cerul Republicii Arabe Siriene’, a adăugat el.

Ministrul de externe turc Mevlut Cavusoglu a declarat pentru CNN Turk, într-un interviu acordat joi, că Turcia va interveni în regiunea Afrin şi la Manbij pentru a combate miliţiile siriene kurde (YPG).

Forţele turce sunt desfăşurate deja în zone din Siria de ambele părţi ale regiunii Afrin controlate de YPG. Armata siriană deţine controlul la sud.

‘Prezenţa oricărei forţe turce pe teritoriu sirian este total inacceptabilă’, a adăugat Meqdad. El a spus că o acţiune militară a Ankarei ar complica rolul acesteia ca parte a eforturilor diplomatice ar plasa-o ‘la acelaşi nivel cu grupările teroriste’.

Aceste declaraţii survin în contextul în care forţele de securitate turce de la graniţa cu Siria au primit ordin de a se pregăti pentru o posibilă intervenţie în regiunea siriană Afrin, aflată sub control kurd, a indicat joi agenţia turcă de presă Anadolu, citată de Reuters.

Miercuri seara, în cadrul unei reuniuni a Consiliului de securitate naţională, prezidată de către preşedintele ţării, Recep Tayyip Erdogan, s-a ajuns la concluzia că Turcia va lua măsuri ‘imediate’ şi ‘ferme’ pentru a se apăra de ameninţările care provin din vestul Siriei.

In functie de fizionomie exista femei carora le sta bine cu parul scurt si altele pe care nu ni le putem imagina cu parul retezat. De asta nu am tinut cont cand m-am tuns. M-am dovedit slaba la aprecierile si presiunile care s-au facut asupra mea:
-Tu nu vezi ca se poarta parul scurt? Esti demodata cu parul asta lung al tau, mai ales ca-l porti numai impletit in coada. Daca il tai, poti sa-l si coafezi lejer acasa, in plus ai trasaturi frumoase care vor fi puse in valoare de parul scurt.
-Stii cat de usor se intretine parul scurt. Il speli in cateva minute, se usuca imediat, dai de trei ori cu pieptenul in el si asta-i tot!
Asa, impinsa de la spate si asistata m-am asezat pe scaunul de la coafor, desi parca imi lasam acolo jumatate din suflet. Am fost tentata sa opresc totul si sa ma ridic, dar era prea tarziu. Foarfeca taiase jumatate din parul meu lung. Imi venea sa plang privindu-l jos pe parchet. In acel moment m-am gandit ce bine ar fi, daca as putea sa-l iau si sa mi-l lipesc la loc, dar raul fusese facut.
-Nu mai vorbesc cu tine, mi-a spus o vecina! Ce ai avut cu parul acela frumos de l-ai taiat?
-Imi va creste iar, i-am spus cu glasul inmuiat de lacrimi.
-Niciodata nu va mai fi la fel, a spus ea, fara sa ma menajeze.
Ma uitam in oglinda si parca vedeam o straina, pana cand mi-am amintit ca exista extensii de par.
“Imi pun extensii pana creste parul meu la loc, apoi niciodata nu mai merg la coafor sa ma tund, am fagaduit! Poate chiar din parul meu s-au facut extensii, fiindca era moale, matasos, netratat chimic si fizic, nevopsit, un par rasfatat care stralucea de curatenie”.
Si asa am inceput sa caut plina de speranta cele mai bune extensii de par si am gasit magazinul Lysess.ro. Aici am fost consiliata in privinta asteptarilor pe care trebuie sa le am de la extensiile de par. Iata care trebuie sa fie:
-sa fie facute 100% din par natural de cea mai buna calitate
-sa isi mentina aspectul si sa se comporte asemenea parului natural. Sa poata fi coafat, vopsit, spalat si pieptanat ca parul posesoarei
-sa nu pice din par si sa te dea de gol in public ca ai extensii. Sistemul prinderii sa fie securizat.
-sa le poti fixa sau da jos singura sau cu ajutorul unei prietene de incredere, fara sa fii obligata sa te duci la salon pentru asta
-sa nu coste mult
-daca se poate, dat fiind criza de timp care caracterizeaza societatea actuala, sa le primesti la domiciliu, la adresa indicata de tine, cumparatorule!
Peste doua zile va fi Craciunul si urmeaza Revelionul. Am primit extensiile clip-on, le-am pus singura si acum ma mandresc cu parul meu de invidiat. Nu am crezut niciodata ca poate fi corectata asa de frumos o greseala aproape fatala pe care am facut-o intr-un moment de slabiciune.
Multumesc Lysee.ro pentru ca m-ai ajutat sa-mi creasca parul!

Cea mai gravă formă de corupție din România de astăzi este utilizarea instituțiilor de aplicare a legii sau a justiției în scopuri personale sau politice. În 2 ani de relație pe rețelele sociale între Dumbravă și Ionel Stoica, acesta din urmă a transmis zeci de mesaje privitoare la cazuri, dosare și activități în justiție, care au făcut obiectul interacționării cu generalul SRI, afirmă pe blogul său fostul colonel SRI, Daniel Dragomir.

– Reclama –

DEZVĂLUIRILE LUI DANIEL DRAGOMIR:

– Advertisement –

Astăzi, 4 exemple.

1. Ionel Stoica postează o listă de dosare aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dumbravă apreciază lista și face un comentariu printr-un gif elocvent “Mario transmite un mesaj”. De reținut dosarele și, pentru că vorbim de metadate, de urmărit completele Înaltei Curți din aceste dosare și deciziile adoptate. Lista acestor dosare și interacțiunea cu Dumbravă este extrem de importantă pentru că marchează o implicare directă a generalului SRI  în spețe aflate pe rolul Înaltei Curți.Lista dosarelor “binecuvântate” de Dumbravă: Călin Popescu Tăriceanu, Dan Șova, Ovidiu Puțura, Sebastian Ghiță, Victor Ponta, Gabriel Oprea și șefii DGIPI și – foarte important –  Puiu Popoviciu.Dumbravă a fost implicat de-a lungul timpului, alături de alte cadre ale serviciului, în toate aceste dosare. Aceste dosare sunt rezultatul echipelor mixte SRI / DNA.

– Advertisement –

 

1. În directă legătură cu postarea privitoare la dosarul omului de afaceri Puiu Popoviciu (dosar menționat pe lista anterioară), Ionel Stoica  își exprimă satisfacția și îl ridiculizează pe fostul director al FBI, Louis Freeh. Dumbravă apreciază.
2.  Pe aceeași linie cu camaradul său de “rețea”, Alex Costache, și în aceeași zi, 19 septembrie (observați mesajele în oglindă, tema e dată), Ionel Stoica prevede un apel exploziv în dosarul meu care se judecă de la Curtea de Apel București.Postarea este apreciată atât de Dumbravă, cât și de judecătorul George Dorel Matei (judecător chiar la Curtea de Apel București).Putem vorbi aici de art. 99 litera l din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor constând în “imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror”, cauza mea fiind judecată chiar la instanța unde George Matei activează?George Dorel Matei fiind cunoscut ca un apropiat al generalului Dumbravă. Coincidență, George Matei este chiar judecătorul menționat de Ovidiu Puțura ca fiind vizitat în timpul procesului său de …. generalul Dumbravă.

 

1. Ionel Stoica distribuie un articol împotriva mea de pe site-ul decitit.net, articol scris sub pseudonim de către Virgil Burlă (un alt membru al rețelei). Același Dumbravă dă semnalul de apreciere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ilegalitatea a devenit normalitate în România de astăzi.

Aceste mesaje transmise pe social media, aceste interacțiuni nepermise între un oficial al SRI și jurnaliști, judecători, cu referire la dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată constituie grave abateri de la statutul cadrelor militare, al legilor incidente și aruncă suspiciuni cu privire la implicarea serviciului de informații în actul de justiție.

Vor continua să apară elemente concrete cu privire la abuzuri și incălcări ale Constituției. Atât comisia de control a SRI, cât și publicul vor avea ocazia să descopere una dintre cele mai importante rețele paralele ale statului paralel.

Până astăzi, CSM tace cu privire la declarațiile date de Dumbravă în fața Comisiei de control și cu privire la aceste dezvăluiri.
De ce avea nevoie Dumbravă ca pe lângă “opiniile sale juridice” să țină legătura cu magistrați și prin rețelele de social media?

De-a lungul istoriei României, liste cu dosare, cu oameni trimiși în fața “plutoanelor de execuție” au tot existat. Este timpul ca aceste practici să înceteze și ordinea constituțională să fie restabilită.

PS: În cursul zilei de vineri, 24.11.2017, am solicitat în mod oficial comisiei de control a SRI să analizeze posibilitatea obținerii în regim de urgență a tuturor datelor de pe contul de Facebook al generalului Dumbravă, închis de acesta pentru a șterge probele activităților sale ilegale. De asemenea, de pe conturile membrilor rețelei sale.

Ca sfat profesional, i-aș sugera generalului Dumbravă să înceteze a utiliza celelalte două conturi pe care le deține. Sau să informeze de îndată conducerea serviciului cu privire la activitatea derulată de pe acele conturi.

Orice activități de contactare a “rețelei paralele” în trecut și prezent vor constitui probe în fața Comisiei dar și a unor foruri externe interesate de implicarea ilegală a generalului Dumbravă în actul de justiție.

Rămâne întrebarea: la ce episod va decide conducerea SRI să ia măsurile legale care se impun pentru a nu trage serviciul în cel mai mare scandal din istoria sa?

– Advertisement –

Un incendiu a izbucnit luni seara la o navă militară aflată în Portul Constanţa, la faţa locului deplasându-se mai multe maşini de pompieri şi un echipaj SMURD, focul manifestându-se în sala motoarelor, transmite News.ro.

– Reclama –

Potrivit reprezentanţilor Forţelor Navale, este vorba de un dragor maritim, pentru stingerea flăcărilor intervenind şi militarii de pe nava respectivă, dar şi cei de pe fregatele aflate în apropiere.

– Advertisement –

DEZVĂLUIRILE LUI ION CRISTOIU, PRELUARE CRISTOIU BLOG:

Am scris și am vorbit în mai multe rînduri despre unul dintre instrumentele necinstite la care apelează DNA în cadrul a ceea ce am numit Folosirea luptei Luptei împotriva împotriva Corupției pentru răfuieli politico-mafiote: Manipularea dosarelor.
Normal ar fi ca dosarele să fie deschise în primul rînd după proporțiile jafului la care a fost supus Statul printr-o afacere de corupție.
Dosarele sunt deschise însă de DNA în funcție de interesele de moment ale implicării în răfuiala politico-mafiotă din România postdecembristă.
Așa se explică incredibila realitate că au fost deschise și chiar trimise în judecată fapte cu prejudicii infime sau chiar fără prejudicii, în timp ce afaceri colosale de corupție, care au păgubit statul cu sume uriașe de bani nici n-au fost luate în seamă, deși despre ele erau denunțuri, însoțite de dovezi.

Știind această preocupare a mea, într-una din zile, Florian Bulumac, un străvechi coleg de sală de lectură la BAR, mi-a prezentat, într-una din pauzele de studiu, Povestea incredibilă a unui denunț depus de el la PNA în 2002, preluat de DNA în 2005 ca Dosarul nr. 54/P/ 2005.
Din cele istorisite de Florian Bulumac, am înțeles că domnia sa a pornit o cruciadă pe cont propriu pentru a aduce în fața Justiției una dintre cele mai mari afaceri postdecembriste de corupție:
Privatizarea frauduloasă a Uzinei de aluminiu Slatina.

După ce mi-a prezentat avatarurile nu numai ale Denunțului, dar și ale sale în bătălia de 12 ani (incredibil!) pentru a determina deschiderea unei anchete asupra privatizării Uzinei de aluminiu Slatina, l-am rugat pe Florian Bulumac să pună pe hîrtie tot halucinanta poveste a mușamalizării uneia dintre cele mai mari afaceri de corupție din postdecembrism.

A venit după cîteva zile la masa mea de la BAR cu textul pe care-l reproduc mai jos.
Dincolo de persoanele implicate în plimbarea Denunțului de a lungul a 12 ani și de uriașa consecvență a lui Florian Bulumac în urmărirea unui țel (eu aș fi abandonat după un an), rămîne imaginea comediei de prost gust care e în România postdecembristă depistarea și sancționarea de către DNA a marilor afaceri de corupție.

„Acest dosar are la bază un denunţ depus de subsemnatul în legătură cu privatizarea frauduloasă a Uzinei de Aluminiu din Slatina, azi S.C. ALRO S.A.

Încă de la începutul mandatului Guvernului Năstase, fostul ministru al Privatizării şi preşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat, Ovidiu Muşetescu, a declarat că această societate are nevoie de o infuzie imediată de 60 de milioane USD pentru a preîntîmpina un dezastru. Se declanşase astfel cea mai murdară propagandă neagră împotriva unei societăţi deosebit de rentabile care, în anul precedent – 2000 –, obţinuse un profit brut în valoare de 72,5 mil. USD. Chiar şi în anul cînd F.P.S. îi cînta prohodul acestei bijuterii a industriei româneşti, profitul realizat a fost de 55,9 mil. USD.

Metoda sugerată de F.P.S., pe care o considera că va „salva de la catastrofă ALRO”, era privatizarea prin majorare de capitol: o escrocherie!
Astfel s-au încălcat grosolan H.G., O.U., O.U.G. şi legi, într-o veselie.

În aprilie 2002, în ciuda opoziţiei specialiştilor, se semnează contractul de privatizare – prin metoda majorării de capital – aşa cum a dorit Guvernul Năstase şi ai lui specialişti. Pe scurt: pentru un pachet de acţiuni înstrăinate care reprezenta 38,02% din capitalul social al societăţii ALRO, statul a încasat ruşinoasa sumă de 11,4 mil. USD!

Acestea fiind fapte reale, purtătoare de indicii de ilegalitate evidentă, le-am supus analizei fostului Parchet Naţional Anticorupţie, încercînd să depun denunţul în data de 12 decembrie 2002; însă procurorul de audienţă nu l-a primit. Dar l-am depus la Poştă în aceeaşi zi. Aşadar, în luna ianuarie 2003 s-a declanşat o adevărată odisee a unui denunţ în care calculele pierderilor aduse Statului cu acest prilej erau de circa 300 mil. USD, acum 350-400 mil. USD.

Pe măsură ce obţineam noi date – numai prin Legea 544/2001 – denunţul primar se completa cu noi fărădelegi.
Menţionez că PNA/DNA prin puterea legii ar fi obţinut mult mai repede acele date!

Ceea ce a urmat se poate împărţi în etape:

Etapa PNA (2002-2004)
Denunţul a fost înregistrat sub nr. 373/VIII/1/2003, „urmînd a fi efectuate verificări relativ la aspectele sesizate pentru a se stabili dacă se impune întocmirea unui dosar penal”.
Începînd cu martie 2003 s-au efectuat verificări cu sprijinul unor specialişti. Astfel, denunţul a fost trimis la Serviciul Teritorial Craiova al PNA, unde se zice că s-au făcut verificări ale căror rezultate au fost trimise Structurii Centrale DNA în septembrie 2005.

Etapa DNA (2005-2009)
Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a hotărît ca lucrarea nr. 373/VIII/1/2003 să fie înregistrată în dosarul sub nr. 54/P/2005, „urmînd să fie instrumentat”.
La sfîrşitul anului 2009, în această cauză – avînd în vedere calitatea de ministru în perioada 2001-2003 (la data comiterii faptelor denunţate) a lui Ovidiu Muşetescu – s-a solicitat Preşedinţiei României avizul în vederea începerii urmăririi penale faţă de acesta. Avizul a fost favorabil.
Foarte important: faptul că s-a cerut acest aviz demonstrează că la acea dată – sfîrşitul anului 2009 – dosarul nr. 54/P/2005 era soluţionat „in rem”.
Aceste date sînt specificate în Rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 2469/2009, din 11.01.2010, emisă ca răspuns la o sesizare a Inspecţiei de către subsemnatul.
Survenind decesul lui Ovidiu Muşetescu, în toamna anului 2009, cercetările au fost îndreptate faţă de „celelalte persoane implicate în procesul de privatizare”.
Cu totul surprinzătoare este scoaterea din puterea legii a persoanelor cu mari răspunderi în descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie „care exercită atribuţii de control” (art. 1, lit. c), obligate „să înştiinţeze organele de urmărire penală cu privire la fapte care prezintă indicii că s-au efectuat operaţiuni ilicite” – cum prevede legea de bază a DNA: Legea nr. 78/2000, pentru prescrierea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (art. 23, alin. 1).
Despre jaful din privatizarea societăţii ALRO a fost informat în scris dl. Adrian Năstase, la acea vreme prim-ministru şi dl. Victor Ponta, şeful Corpului de Control al primului-ministru – de parcă n-ar fi ştiut!?

Etapa 2010 – septembrie 2017
Deoarece DNA a eludat art. 1, lit. c) şi art. 23, alin. 1) din Legea nr. 78, am depus în scris la DNA o petiţie în care am solicitat ca dl. Victor Ponta să fie audiat/cercetat în acest dosar, avînd ca temei aceste texte de lege. Constatînd că acest dosar se află în nelucrare, am chemat în judecată DNA, prin care i-am cerut să oblige ca dosarul nr. 54/P/2005 să se soluţioneze cu celeritate şi să aplice şi articolul 23 din Legea 78/2000. Această plîngere a făcut obiectul dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7325/1/2012, fiind soluţionată cu „inadmisibilă”. Înalta Curte a fost indusă în eroare, pentru că întîmpinarea DNA depusă la dosar se încheie cu sintagma „Cercetările nu au fost finalizate”, adică se lucrează intens. De fapt, din anul 2009 nu s-a făcut nici un progres plauzibil.
Am apelat la Inspecţia Judiciară cu speranţa că se vor lămuri lucrurile. Dar m-am înşelat. În Rezoluţia nr. 3747/2013 se face următoarea menţiune: „La data de 23 martie 2011, în cauză a fost începută urmărirea penală…” Iar motivul lipsei de celeritate ar fi în această cauză: „este de o complexitate ridicată…” Aşa e! Dar conform altei rezoluţii a Inspecţiei (nr. 2469/2009 din 11.01.2010), cercetările „in rem” erau finalizate.

Acest paradox se explică astfel:
DNA a dezinformat, iar Inspecţia Judiciară nu a făcut nici o cercetare.
Despre aceste probleme, cu memoriul nr. 5454/14.06.2013, am informat-o pe dna Laura Codruţa Kovesi, proaspăt numită în fruntea DNA. Trecuseră aproape 11 ani de la depunerea denunţului. Am crezut că ceva se va mişca.
Totodată, subsemnatul insista pe lîngă procurorul de caz, dna Mihaela Moraru-Iorga, în cadrul audienţelor pe care mi le-a acordat, să aplice Legea 78/2000, cu art. 23 (1). Erau vizate desigur persoanele menţionate la art. 1 (1), lit. c) din lege. Neavînd nici o justificare pentru a eluda aceste texte de lege, a declarat:
„Nu-l voi cerceta pe dl. Victor Ponta [n.s.: căruia îi vine ca mănuşă art. 23 (1)] pentru că vă daţi seama cum ne va ataca pe toate canalele?”
Din această declaraţie se poate trage următoarea concluzie: dna Mihaela Moraru-Iorga nu a avut nici un sprijin moral în cadrul DNA.

Am revenit la DNA cu memoriul nr. 4520/12.03.2015 prin care i-am adus la cunoştinţă dnei Codruţa Kovesi acest caz uluitor. Neexistînd nici un efect al acestei dezvăluiri, m-am adresat C.S.M. cu petiţia nr. 12802/28.05.2015, transferată conform legii la Inspecţia Judiciară. Ei bine, această petiţie a fost clasată. Motivul, aşa cum am aflat telefonic, a fost că nu am venit cu nici o noutate faţă de precedentele memorii depuse la C.S.M. – I.J. Este o minciună! În această petiţie clasată, problema principală este refuzul procurorului de caz al dosarului nr. 54/P/2001, dna Mihaela Moraru-Iorga, de a-l cerceta pe dl. Victor Ponta.
Menţionez că petiţia nr. 12802 conţine un text de 5 pagini şi 60 de file cu documente.

Era normal să protestez din nou împotriva acestui abuz la fel de ilegal ca precedentele. De aceea, m-am adresat iarăşi Inspecţiei Judiciare, via C.S.M., cu petiţia 1/8175/04.2016, pentru a denunţa că clasarea precedentei petiţii cu nr. 1/12802, precum şi a celei cu nr. 1/20494 din august 2013 sînt nişte abuzuri în cascadă şi în formă continuă. De aceea, pe prima pagină a petiţiei 8175 din 2016 m-am referit la unele critici referitoare la Rezoluţia din 2013 care clasase petiţia nr. 1/20494/ august 2013, pentru a demonstra continuitatea clasărilor ilegale.

Petiţia nr. 1/8175/2016, începe aşa: „Prin prezenta PETIŢIE solicit anularea clasării memoriului depus la C.S.M. în 28.05.2015 cu nr. 1/12802”. Şi iată motivarea acestei clasări (citiţi şi o să vă cruciţi): „Avînd în vedere dispoziţiile (…) se constată tardivitatea plîngerii prealabile formulată împotriva rezoluţiei de clasare nr. 3747/2013, adică a petiţiei nr. 1/20494/2013!”

Băi oamenilor! Sînteţi sănătoşi la cap?
Sînt aşa de revoltat de aceste „soluţionări, la mişto” – d-aia am pus întrebarea de mai sus (DEX: băi – interjecţie)Era a doua oară cînd dezvăluiam că dna Moraru refuză în mod ilegal să-l cerceteze pe Victor Ponta pe un temei penibil: ce-o să zică presa?!, iar Justiţia nu s-a sesizat (oare?)

Totodată am dezvăluit altă declaraţie a dnei Moraru şi anume că ex-procurorul şef al DNA, dl. Daniel Morar, a vrut să-i ia dosarul nr. 54/P/2005. Dînsa s-a apărat, avertizînd conducerea DNA că „îl ştiţi pe dl. Bulumac cît de vehement este”, iar măsura a fost anulată.

Trebuie să arăt că clasarea cu nr. 2861 din 13.06.2016 este semnată chiar de inspectorul şef, dl. Jud. Lucian Netejoru! Iar ca să analizăm şi din punct de vedere al procedurii, Domnia Sa nu a respectat Legea nr. 233/2002, după cum urmează:

– nu l-a interesat legalitatea soluţiei, aşa cum obligă art. 4;
– şeful instituţiei trebuie să dispună măsuri de cercetare şi analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate (art. 5);
– semnarea răspunsului se face de către şeful instituţiei, dar şi de şeful compartimentului care a soluţionat sesizările (art. 13).

Aflîndu-mă din nou în faţa unei nedreptăţi semnată de data aceasta de dl. Netejoru, m-am adresat iarăşi I.J. în 28.06.2016 (la această instituţie nu se dă număr de înregistrare!) În stilul caracteristic dobîndit, şi această sesizare a fost arhivată, şi tot de la dl. Netejoru, care şi de data aceasta nu a respectat Legea nr. 233/2012. Din nou au eludat principalele dezvăluiri:

– vechimea dosarului nr. 54/P/2005 de aproape 14 ani;
– refuzul procurorului de caz de a cerceta şefii CCPM;
– nesocotirea art. 23 (1) din Legea nr. 78/2000.

Am relatat mai sus că această petiţie a fost clasată, deoarece au trecut 15 luni fără a primi răspuns. Însă în septembrie 2016 mai adresasem Inspecţiei un protest care, bineînţeles, a rămas necercetat.

*
**

Am obţinut cu mare greutate informații despre funcţiile dlui Robert Cazanciuc în Guvernul Ponta – apelînd la Justiţie pe baza Legii nr. 544/2001 –, informații din care rezultă că a fost director general al CCPM în perioada 01.10.2001-09.07.2003, exact în perioada cînd s-a semnat contractul odios care a adus ţării o pagubă de 300 mil. USD (DNA a stabilit că această pagubă ar fi de numai 70 mil. USD!). Aşa stînd lucrurile, am cerut DNA în petiţia depusă la Poştă în data de 28.08.2015, să-l cerceteze pe acesta conform art. 23 (1) din Legea 78/2000.

Au trecut doi ani fără ca DNA să aibă o poziţie oficială.
Această tăcere, la fel de neexplicat, m-a determinat să cer DNA, cu plîngerea (nu ştiu cum s-o mai numesc) nr. 19032/10.10.2016, în mod expres şi într-un termen rezonabil, să răspundă solicitărilor subsemnatului făcute de-a lungul anilor, aşa cum este obligată de art. 81, alin. 1), lit. d) din Codul de Procedură Penală.
Din păcate am înregistrat un nou eşec.

Am continuat conflictul cu DNA, protestînd cu o nouă petiţie: nr. 12390 din 09.08.2017. De data aceasta am primit răspunsul cu nr. 1317/ VIII/ 2 / 2017 din 24.08.2017, singurul de-a lungul celor aproape 14 ani! Dar este o mare nemulţumire: pare a fi conceput de un robot – nimic în legătură cu faptele reale pe care le-am semnalat în aceşti ani. Şi ca să fie şi mai clar, nici DNA nu a respectat Legea nr. 233/2002: hîrtia este semnată de o persoană anonimă din cadrul Biroului Relaţii Publice.

*
**

În urma declaraţiilor dlui Toader Tudorel, ministrul Justiţiei, că va ordona un audit extern la DNA, i-am adresat memoriul nr. 47797 însoţit de 106 file constînd în documente care fundamentează toate dezvăluirile subsemnatului în legătură cu incredibila istorie a dosarului ALRO. Aceste dezvăluiri, ocolite de I.J., ar fi trebuit să ajungă la auditor pentru a-i uşura controlul. Dar n-au vrut nişte necalificaţi din ministerului dlui Toader Tudorel! Aşa că au clasat memoriul. Chiar dacă dl. Toader Tudorel s-a comportat ca la Radio Erevan – auditul nu mai este extern, ci intern!, producînd o mare bulibăşeală, memoriul trebuia să ajungă la auditorul intern.

Această neghiobie comisă de nişte habarnişti bugetofagi a făcut subiectul unui alt memoriu: nr. 63798/21.07.2017. Da, aţi ghicit! Şi acest memoriu a fost clasat. Într-o ţară nebananieră cum pretindem că este ţara noastră, lanţul acela de incompetenţi ar fi trebuit desfiinţat.

Ultima acţiune pe care am întreprins-o a fost să-l informez despre incompetenţa din Ministerul Justiţiei pe dl. Mihai Tudose. Prim-Ministrul Guvernului României, adresîndu-i petiţia nr. 1339 din 21.09.2017.

Fac un apel la cei care au frînat justiţia în cazul ALRO, citîndu-l pe Steve Forbes, editorul şef al celebrei reviste care îi poartă numele: „Înţelegeţi cu toată puterea voastră de neînţelegere!”

Revenind la DNA, este de menţionat că am fost citat să mă prezint ca martor în ziua de 18.09.2017, în dosarul penal nr. 413/P/2014. Din cîte am înţeles – nu prea multe – din anul 2014 s-a instrumentat acest dosar în cazul ALRO.

Închei cu două fraze:

1. Derularea anchetelor de către DNA s-a făcut discreţionar, ca unele să se petreacă cu o promptitudine care seamănă mai degrabă cu o precipitare, către un scop anume, îndelung aşteptat.
2. Ceea ce am dezvăluit, am criticat – uneori cam dur – am făcut-o ca unul care nu vrea să lovească în Justiţia română. Le-am spus ca unul care şi-ar dori să n-o mai vadă aplicîndu-şi singură lovituri, oferind pe tavă argumente celor care, dintr-un motiv sau altul, o duşmănesc.

Am dreptul nescăzut să aflu Adevărul.
Dacă am folosit cuvinte dure e pe măsura înjosirii la care am fost supus de instituţiile statului. Termin, spunînd că sînt îndreptăţit să consider că am spus lucrurilor pe nume, cu orice risc!

Am zis!
Florian Bulumac
octombrie 2017”

La București, Sf.Sinod a organizat o reuniune dedicată celor doi Patriarhi care au marcat începutul și sfârșitul conviețurii Bisericii ortodoxe cu regimul comunist.Ședinţa solemnă a Sfântului Sinod a fost dedicată astăzi lui Teoctist, fostul patriarh, cel care a organizat tranziția Bisericii Ortodoxe Române după căderea comunismului, cunoscut pentru abilitatea sa de a tranzacționa cu politicienii, fie ei comuniști sau aleși ai regimului democratic din România. Ceremonia a continuat cu un film dedicat patriarhului Justinian, considerat apărătorul ortodoxiei în timpul comunismului. Patriarhul Daniel a inițiat în 2017 o serie de manifestări pentru a demonstra că Biserica Ortodoxă Română a fost o victimă a regimului represiv, spune într-un comentariu Radio Europa Liberă.

– Reclama –

COMENTARIUL RADIO EUROPA LIBERĂ:

În mare parte aceste încercări repetate ale clericilor ortodocși de a poza în opozanți ai regimului comunist sunt doar exerciții de acoperire a colaboraționismului. Firește, ca în multe situații, au existat abuzuri și mulți ierarhi au fost arestați mai cu seamă în primii ani după instaurarea comunismului, dar martirii ortodocșilor au fost mai degrabă printre grupurile luptătorilor din rezistență care s-au retras în munți, decât printre prelați. În schimb catolicii și mai ales greco-catolicii au liste foarte lungi cu maritirii lor. Înalții prelați ortodocși au știut cum să se pună la adăpost, astfel, de exemplu, Patriarhii Iustin Moisescu (patriarh între 1977-1986) și Teoctist Arăpașu (1986-2007) au fost zeci de ani membri ai parlamentului comunist cunoscut sub denumirea de Marea Adunare Națională.

Apoi patriarhul Justinian Marina, a fost pus în această funcție în 1948 tocmai pentru ca Biserica să nu irite Partidul. Ascensiunea lui de la statutul de simplu preot direct în jilțul patriarhal este răsplata pe care i-a dat-o Gheorghe Gheorgiu Dej, liderul comunist al României din 1948 până în 1965. În 1944, când a evadat din lagărul de la Târgu Jiu, Dej a fost ascuns în casa parohială de la Râmnicu Vâlcea de Justinian. Unul dintre cei mai longevivi prim-miniștri comuniști, Ion Gh. Maurer își amintea astfel: „…după ce am trecut cu mașina de Craiova, la vreo 30 de kilometri, ne-am oprit într-un sat unde-am fost găzduiți de un popă care a fost, și el, omul comuniștilor. Mașina s-a întors la Craiova iar noi am stat în acel sat vreo trei zile până când a venit o altă mașină, din București, să ne ducă spre capitală”.

La celebrarea specială a Sf. Sinod, patriarhul Daniel a spus că “Justinian a știut să apere Biserica de loviturile sistematice ale regimului comunist” cu “mult curaj, echilibru, diplomație și tenacitate”. Mai mult Justinian ar fi “asigurat supraviețuirea credinței în Dumnezeu și a Bisericii Ortodoxe din România”. Printre meritele menționate de acutalul patriarh se numără trecerea în rândul sfinților a mai multor cuvioși, construcția de noi biserici și restaurarea celor vechi, modernizarea învățământului teologic, precum și sprijinirea comunităților ortodoxe din afara granițelor.

Toate aceste realizări ale lui Justinian, cunoscut și ca Patriarhul Roșu, fac parte, de fapt, din pârghiile folosite de regimul comunist și de brațul său înarmat, Securitatea, pentru a controla nu doar clerul, ci și comunitățile din jurul acestuia, inclusiv cele din afara țării. A fost într-adevăr un bun negociator, fiindcă biserica a primit în schimbul colaboraționismului său suficienți bani de investiții și bani buni pentru salarii. Chiar în ziarul patriarhiei a reluat în urmă cu câțiva ani o observație făcută în 1967 de cardinalul Franz König, primatul Austriei, care spunea că “Biserica Romano-Catolică din Austria se află într-o situaţie mai puţin bună decît cea a Bisericii Ortodoxe Române”.

Ortodocșii se consideră victime mai ales din pricina demolării bisericilor din ultima perioadă a regimului comunist, perioadă în care, însă, vocea înalților prelați nu a fost auzită. Nu s-au opus în niciun fel, nici demolării, nici condițiilor sociale tot mai precare pe care le vedeau în jurul lor. Au fost demolate atunci 20 de biserici ortodoxe din București, din cele peste 12.000, câte existau în toată țara. Pe de altă parte, mai mult de 500 de lăcașe de cult ortodoxe au fost construite în perioada regimului comunist, iar lista preoților care au făcut poliție politică înainte de 1989 nu se cunoaște încă în întregime.

Clerici cu funcții importante au colaborat cu Securitatea și nu s-au rușinat să rămână în jilțurile lor poleite, dintre ei doar mitorpolitul Timișului, Nicolae Corneanu a recunoscut și și-a cerut iertare imediat după căderea comunismului. Călăi și victime au supraviețuit împreună sub umbrela Bisericii Ortodoxe Române, care însă nu a fost niciodată în opoziție cu dictatura comunistă. De altfel din această postură de colaboraționistă, Biserica a reușit să-și păstreze privilegiile și să supraviețuiască, de multe ori împotriva enoriașilor săi.

– Advertisement –