Categorie: Religie

Oamenii au o reacție de reticență și revoltă pe deplin justificată legată de dezbaterea despre gen și sex din buletin, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu: „Nu este vorba despre Cartea vieții, ci despre banala carte de identitate cetățenească”.

„Ceea ce stârnește o deplin justificată reacție de nedumerire, reticență și chiar revoltă în rândul populației este introducerea pe noua carte de identitate a artificialei noțiuni de gen, care o înlocuiește abuziv în acest context pe cea firească de sex. Oamenii, ca persoane, nu au gen, existent doar în gramatică, nu și în biologie, ci doar sex: masculin și feminin. Noțiunea de gen, vehiculată azi progresiv & progresist în spațiul public, este un construct pur ideologic pus în slujba unei toxice, smintitoare ideologii numită (trans)genderism, prin care se încearcă inducerea nefastei idei a genului fluid, adică a așa-zis posibilei schimbări a sexului camuflat în gen”, transmite purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Potrivit lui Vasile Bănescu, celelalte reacții negative referitoare la noile cărți de identitate anunțate de MAI sunt provocate de neînțelegerea conținutului acestui proiect (explicat de autorități), dar și de temeri excesive și nejustificate din punct de vedere religios.

„Problema cărții de identitate nu este una de natură religioasă, ci administrativă. Nu este vorba despre Cartea vieții, ci despre banala carte de identitate cetățenească. Este vorba despre identitatea noastră de tip cetățenesc, nu despre identitatea noastră adâncă, spirituală, religioasă. Așa cum au anunțat autoritățile, se va crea și posibilitatea de a avea o carte de identitate simplă pentru cetățenii care nu vor carte de identitate cu cip”, adaugă acesta.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis joi că angajatorii din UE le pot interzice angajaților să poarte voaluri în anumite circumstanțe. Experții spun că acest lucru ar putea duce la excluderea femeilor musulmane din anumite sectoare de muncă.Curtea a specificat, totodată, că interzicerea nu reprezintă discriminare dacă este aplicată tuturor credințelor, chiar dacă anumite credințe le impun practicanților să poarte un anumit cod vestimentar. Decizia vine în contextul în care societatea și instituțiile germane sunt divizate cu privire la purtarea însemnelor religioase, transmite Radio Europa liberă.

Cazul a fost adus în fața curții de către două femei din comunitatea islamică din Germania, care au fost suspendate la locul de muncă pentru faptul că purtau voal.

Ambele femei, o îngrijitoare pentru persoane cu nevoi speciale din Hamburg și o casieră la lanțul de farmacii Mueller, nu purtau voal la momentul angajării, dar au decis să facă asta pe parcurs, la câțiva ani de la angajare.

Angajatorii le-au informat că nu au voie să poarte vălul islamic și le-au interzis femeilor să mai vină la muncă până când acestea vor renunța la el.

Curtea a trebuit să decidă dacă interzicerea vălului islamic la locul de muncă reprezintă o violare a libertății exprimării religioase. În final, aceasta a decis în favoarea companiilor.

„O interzicere a purtării unor însemne vizibile cu privire la orientarea politică, filozofică sau religioasă poate fi justificată de angajator dacă este nevoie să afișeze o imagine neutră în ochii clienților pentru a preveni dispute sociale”, a explicat instanța judecătorească.

Cu toate acestea, judecătorii au ținut să clarifice că o astfel de interzicere a voalurilor este justificată doar în contextul în care există o „nevoie reală din partea angajatorului”. Statele Uniunii Europene trebuie, cu precădere, să considere cadrul legal specific țării lor, inclusiv orice lege care asigură protecția libertății religioase.

Țările europene și-au intensificat în ultimele 2 decenii adoptarea de politici interne ce limitează libertatea religioasă a oamenilor.

Conform unui studiu efectuat de către Pew Research Centre, între 2007 și 2017, numărul de state din Europa care au adoptat restricții asupra practicilor religioase a crescut de la 5 la 20.

Aceste restricții variază de la interdicții de a purta simboluri sau îmbrăcăminte cu însemne religioase – în fotografii pentru documente oficiale sau la muncă, până la limitarea îmbrăcămintelor religioase în spații publice.

Patriarhia Română a transmis marţi precizări în legătură cu „aşa-zisa «educaţie sexuală»”, cum o numeşte, şi despre care spune că este „obiectul unor mari presiuni ONG-istice şi partinice pentru introducerea ei într-o programă şcolară deja asfixia(n)tă, ignorându-se sau sfidându-se inclusiv voinţa părinţilor şi drepturile lor constituţionale de a decide asupra educaţiei propriilor copii”. Instituţia consideră că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educaţie sexuală reprezintă un atentat asupra inocenţei copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească şi marcându-i pentru întreaga viaţă.

„Patriarhia Română, dar şi celelalte Biserici din România, pledează ferm pentru disocierea programelor şcolare de orice tip de ideologie, precum «ideologia de gen» sau de «recomandările» ideologizant-alienante cuprinse în Documentul Biroului Regional OMS pentru Europa şi BZgA, intitulat «Standarde pentru educaţia sexuală in Europa – un cadru pentru factorii de decizie politică, specialişti şi autorităţi din domeniul educaţiei şi sănătăţii».

Ideologizarea informaţiilor transmise elevilor in cadrul şcolar, care trebuie sa rămână unul curat şi neutru ideologic, inclusiv pe teme legate de sexualitate, este în totală contradicţie cu scopul real şi ultim al educaţiei: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale şi al eticii virtuţii ca expresie a echilibrului şi normalităţii.

Dincolo de sofismul, adică de minciuna ambalată «credibil», prin care se transmite obsesiv-compulsiv ideea că «avem cel mai mare număr de mame minore din Europa, cel mai mare număr de tineri infectaţi cu HIV din Europa, cea mai tânără bunică din lume» din cauza absenţei din programa şcolară a unei materii obligatorii numite «educaţie sexuală», dincolo de această asiduă încercare de manipulare se află, în realitate, adevăratele cauze ale acestor triste, prin nefirescul lor, statistici: disoluţia familiei şi abandonul şcolar.

Niciunul dintre vehemenţii apostoli ai sexualizării vieţii copiilor de la vârste cât mai fragede, inclusiv prin propagarea în şcoli a aberantei, toxicei «ideologii de gen» (a se vedea detestabilul moralmente Document al Biroului Regional OMS pentru Europa şi BZgA, intitulat «Standarde pentru educaţia sexuală în Europa»), nu pare interesat de remedierea acestor cauze reale ale începutului precoce al unei vieţi sexuale dezordonate cu consecinţe dramatice pentru copii şi adolescenţi, ci doar de introducerea cu orice preţ în şcoli, chiar fără acordul părinţilor (locuiţi de «himere medievale»), a unei materii dovedit ideologiza(n)te, deci deformatoare de firesc şi de realitate.

Iată, parafrazate, câteva dintre «înţeleptele» recomandări & înaltele standarde educaţionale cuprinse în documentul menţionat, despre care nu se discută însă deloc în spaţiul public sau decizional politic cu privire la viitoarele conţinuturi ale unei materii prezentate ca «salvatoare» a copiilor şi adolescenţilor. Au fost aduse vreodată la cunoştinţa părinţilor din România aceste «standarde» de «educaţie sexuală» ce trebuie atinse de  copii?

În tabelul prezentat în documentul OMS, pe grupa de vârstă 0-4 ani, trebuie predat despre masturbarea timpurie, despre bucuria şi plăcerea atingerii propriului corp, iar la abilităţile de dezvoltat intră şi exprimarea propriilor necesităţi ale copiilor, dorinţe şi limite, în contextul jocului de-a medicul.
Între 4-6 ani, copilul trebuie informat iar despre masturbarea timpurie şi despre bucuria şi plăcerea atingerii propriului corp, dar şi despre sentimentele sexuale apropiere, plăcere şi excitare. Trebuie informat şi despre relaţiile de familie şi relaţiile dintre persoane de acelaşi sex, pentru acceptarea diversităţii şi respectul faţă de diferitele stiluri de viaţă.
Între 6-9 ani copilul trebuie informat în continuare despre masturbare şi auto-stimulare, dar şi despre actul sexual. Trebuie predat şi despre prietenie şi dragoste faţă de persoanele de acelaşi sex.
Pentru intervalul 9-12 ani este iar menţionată masturbarea, alături de orientarea sexuală şi prima experienţă sexuală. La abilităţi trebuie învăţat despre luarea deciziilor conştiente dacă să aibă relaţii sexuale sau nu, să le refuze pe cele nedorite.
Între 12-15 ani este, previzibil, nevoie de predat despre masturbare şi orgasm, despre modul în care adolescentul trebuie să se bucure de actul sexual, fără grabă.

Poziţia Bisericii Ortodoxe  Române, care a susţinut permanent caracterul opţional în şcoli al orelor de «educaţie pentru viaţă», poziţie împărtăşită din câte ştiu şi de celelalte culte religioase, adică de autentica societate civilă, a cărei existenţă nu se restrânge la câteva ong-uri zgomotoase confiscate ideologic, se rezumă la următoarele argumente realiste:

1. Constituţia României prevede: «părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine» (art. 29, alin. 6); de asemenea, «libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale» (art. 29, alin. 1); aşadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educaţia copiilor, peste acordul şi convingerile părinţilor.

2. Totodată, în Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului se arată: «părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor» (art. 51, alin. 2).

3. Conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, „educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii» (art. 4); aşadar, finalitatea nu este conectarea minţii elevilor la ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanităţii.

4. Potrivit art. 65, alin. 4 şi 5 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, „Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii.” Aşadar, Planurile-cadru şi programele şcolare sunt elaborate de către Ministerul Educaţiei, nu prin lege adoptată de Parlamentul României.

5. În planul curriculumului şcolar formal, responsabilităţile educaţionale nu pot fi atribuite decât personalului didactic, certificat în acest sens.

6. Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educaţie sexuală reprezintă un atentat asupra inocenţei copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească şi marcându-i pe aceştia pentru întreaga viaţă. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite ţări au demonstrat că o astfel de abordare a educaţiei copiilor a avut ca urmare începerea vieţii sexuale mai devreme, cu implicaţiile de rigoare, fără vreo îmbunătăţire în plan social.

7. În unele state ale Uniunii Europene, educaţia sexuală este organizată în cadrul altor discipline şcolare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).

8. În România, studierea temelor specifice educaţiei pentru viaţă şi sănătate se realizează în cadrul disciplinei şcolare obligatorii Consiliere şi dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptămână în Planul-cadru pentru învăţământul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învăţământ românesc există deja discipline opţionale, ofertate la nivel naţional, care abordează aspecte privind educaţia pentru viaţă: Educaţie pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul.

9. În ţara noastră, numeroase şi reprezentative asociaţii din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de efectele educaţiei sexuale asupra copiilor. Aceste asociaţii şi-au prezentat poziţia în mod public şi au propus soluţii alternative, în care accentul cade pe educaţia pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului.

10. Potrivit raportului «Sarcina la adolescente în România», realizat de reprezentanţa UNICEF în România şi de Asociaţia SAMAS în anul 2020, «persoanele cu cel mai scăzut nivel de educaţie au cele mai multe sarcini (31,7%), de peste trei ori mai mare decât cele care au absolvit învăţământul obligatoriu sau ani de liceu». În acest sens, precizăm că, din anul 2009, Patriarhia Română a iniţiat şi a dezvoltat proiectul «Alege Şcoala!», în vederea prevenirii fenomenului de părăsire timpurie a şcolii şi a combaterii abandonului şcolar, prin implementarea unor programe de sprijin pentru creşterea accesului şi participării la educaţie. Grupul ţintă, înregistrat şi monitorizat, cuprinde peste 33.000 de copii vulnerabili, la care se adaugă un număr cel puţin egal de copii care au beneficiat indirect de activităţile desfăşurate. Acest proiect educaţional, apreciat în România şi la nivelul instituţiilor europene, reprezintă un model de parteneriat Familie – Biserică – Şcoală. Proiectul «Alege Şcoala!» a ajuns la cea de-a zecea etapă pe parcursul a două programe operaţionale (Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – POSDRU şi Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020 – POCU), valoarea totală a finanţării fiind de aproximativ 20 de milioane de euro”.

Radio Dobrogea, principalul canal de comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului și al ÎPS Teodosie, a publicat, duminică, pe YouTube, o predică în care acesta vorbește despre ”capacitatea de jertfă” a femeilor, despre ”noblețea, frumusețea și gingășia” acestora și în care aduce cuvinte de laudă ”călugărițelor, mamelor, învățătoarelor și profesoarelor”, transmite G4media.

Filmulețul cu predica a fost urcat pe YouTube în prima duminică după Paște, însoțit de hashtagul #duminicaMironosițelor. În Duminica Mironosițelor sunt cinstite toate femeile creștine, în numele femeilor care mergeau la mormântul Mântuitorului Iisus Hristos pentru a-i mirui trupul.

Arhiepiscopia Tomisului a publicat predica laudativă la adresa femeilor, deși Duminica Mironosițelor este sărbătorită în tradiția Bisericii Ortodoxe abia în a treia săptămână după Învierea Domnului, adică mai târziu cu două săptămâni decât momentul în care filmulețul, cel mai probabil o înregistrare din anii precedenți, a fost urcat pe YouTube.

Episcopul Huşilor, Ignatie, le-a transmis credincioşilor, în Pastorala de Paşti, să se ferească de oamenii care „urlă frenetic şi pătimaş”, avertizând că, din nefericire, omul zilelor noastre „are tendinţa de a transforma totul în spectacol, în circ şi gălăgie, încât cel care urlă mai tare are deja impresia şi pretenţia că tot ceea ce rosteşte devine un adevăr de neocolit pentru absolut toţi ceilalţi”.

„Să nu aveţi încredere în oamenii care urlă, chiar dacă îi socotiţi animaţi de intenţii bune sau benefice pentru societate! Cei care urlă frenetic şi pătimaş, de fapt suferă de micime sufletească şi de trufie egocentrică. Sunt vicleni şi vor, cu orice preţ, ca toate reflectoarele naţiunii să se abată peste umila şi palida lor viaţă, care, din păcate, nu are nici măcar pentru ei o umilă semnificaţie. Vor să smulgă, de multe ori prin minciună, ipocrizie şi manipulare, popularitate ieftină, care cred ei că le conferă legitimitate. Feriţi-vă de cei care se hrănesc cu stridenţe. De cei care simt nevoia să prefacă toate compartimentele vieţii omului într-un spectacol urât şi poluat de superficialitate. Pentru aceştia, viaţa devine un imens spectacol, în care toate rufele se spală în văzul şi auzul tuturor. Cu lejeritate uimitoare sunt deversate în spaţiul sau mediul public toate vulgarităţile, care dintr-odată par absolut necesare pentru a atinge cota maximă de rating sau de vizualizări”, a afirmat episcopul Huşilor.

El a menţionat că, pentru astfel de oameni, „însăşi credinţa devine tema unui spectacol de prost gust, în care îşi asumă autoritarist rolul de proprietari privilegiaţi ai adevărului şi în care sărbătorile sunt transformate în ocazii de benchetuială şi celebrări triumfaliste şi festiviste, lipsite de smerenia şi liniştea dătătoare de frumuseţe şi deschidere faţă de tainele şi semnificaţiile profunde pe care le implică orice zi de praznic sfânt”.

„Învierea Domnului Hristos ne învaţă că doar ceea ce este trăit în taină şi rugăciune, în smerenie şi delicateţe, în iubire şi frumos, poate schimba faţa lumii şi inima omului. Că Paştile sunt adevărată sărbătoare doar pentru cel care are ochi să vadă cele nevăzute, doar pentru cel care are inimă să simtă pulsul harului dumnezeiesc şi doar pentru cel care are suflet să se hrănească cu lumina lui Hristos. Rogu-vă, lăsaţi-vă purtaţi de taina praznicului Învierii Domnului, ca la rându-vă să fiţi purtaţi de lumina, frumuseţea şi bucuria negrăită a unei vieţi trăite în linişte şi în iubirea lui Hristos”, a transmis ierarhul Huşilor.

Senatul a respins, luni, în plen, în calitate de prim for sesizat, o propunere legislativă iniţiată de 11 deputaţi de la PNL pentru repatrierea moaştelor Sfinţilor Mărturisitori Ardeleni, transmite Agerpres.

Era prevăzut ca Guvernul să se ocupe de procedurile de identificare şi repatriere a rămăşiţelor umane ale acestor sfinţi, aflate pe teritoriul austriac.

În favoarea raportului de respingere au fost 118 voturi „pentru”, 13 au votat „împotrivă” şi s-a înregistrat o abţinere.

Singurele voturi pentru au fost de la senatorii AUR.

Proiectul reglementează cadrul legal privind repatrierea moaştelor Sfântului Cuvios Mărturisitor Visarion Sarai, a Sfântului Mucenic Oprea Miclăuş din Săliştea Sibiului şi a Sfinţilor Preoţi Martiri Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, care au murit în închisoarea Kufstein din Landul federal austriac Tirol.

În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii, miniştrii Afacerilor Externe, Justiţiei, ministrul Finanţelor Publice şi Culturii trebuie să emită un ordin privind stabilirea procedurilor de identificare şi repatriere.

Sfintele moaşte ar urma să fie aşezate, cu sprijinul Patriarhiei Române, la Biserica Sfânta Treime din Sibiel.

„La mijlocul secolului al XVIII-lea, din rândul preoţilor şi al credincioşilor ortodocşi români din Transilvania s-au ridicat numeroşi apărători ai dreptei credinţe în faţa încercărilor autorităţilor habsburgice de a-i înstrăina de Legea Strămoşească, credinţa ortodoxă. Printre ei s-au numărat şi preoţii Moise Măcinic din Sibiel, Ioan din Galeş şi mireanul/credinciosul Nicolae Oprea Miclăuş din Săliştea Sibiului, satul Tilişca. Pentru mărturia lor ortodoxă şi moartea lor martirică, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat oficial pe 21 octombrie 1955, în catedrala din Alba lulia pe Sfântul Mucenic Oprea Miclăuş, iar pe Sfinţii Preoţi Martiri Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, judeţul Sibiu, în anul 1992, fiind cinstiţi ca sfinţi de către obştea credincioşilor de pretutindeni şi mai cu seamă de cei din Transilvania, din mijlocul cărora s-au ridicat”, se arată în expunerea de motive a proiectului, semnată de deputatul liberal Daniel Gheorghe.

Propunerea legislativă a mai fost înregistrată spre dezbatere parlamentară în 13 octombrie 2020, dar a fost clasată conform hotărârii Biroului permanent al Senatului din 30 decembrie 2020.

Propunerea legislativă va fi dezbătută de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz.

Luând act de discuțiile, îngrijorările şi neînțelegerile apărute în spaţiul public pe tema Botezului copiilor cu sănătate precară, Sfântul Sinod a făcut joi câteva precizări:

1) înainte de săvârșirea Sfintei Taine a Botezului, preotul are obligația de a se întâlni cu părinții și nașii copilului, care, după consultarea lor cu medicul pediatru, vor prezenta preotului starea de sănătate a copilului şi dorinţa ca el să fie botezat;

2) în cadrul Facultăților de Teologie din Patriarhia Română se va acorda o atenție sporită practicii liturgice referitoare la săvârșirea actului întreitei „afundări” din timpul slujbei Botezului, practică liturgică obligatorie pentru studenții teologi din anii terminali ai secțiilor de Teologie Pastorală;

3) în fiecare protopopiat din cuprinsul Patriarhiei Române va fi organizată o consfătuire anuală cu preoţii, referitoare la săvârșirea corectă a fiecărei Sfinte Taine, precum şi cateheze cu credincioşii privind semnificaţia duhovnicească a Sfintelor Taine.

Plenul Camerei Deputaților a aprobat acordarea unui sprijin financiar în valoare de 960.000 euro (echivalentul în lei) schitului românesc „Prodromu” de la muntele Athos, Grecia. S-au înregistrat 258 de voturi „pentru”, 31 de voturi împotrivă, 19 abţineri şi un deputat nu a votat. Toate voturile contra au fost de la USR PLUS. Printre cei care au votat împotriva finanțării schitului românesc de la muntele Athos s-au numărat vicepremierul Dan Barna și ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă.

Unul din deputații USR PLUS care au votat contra, Radu Molnar, spune că finanțarea schitului românesc este „o risipă populistă”. De asemenea, alți 17 deputați USR PLUS s-au abținut la vot, alături de doi deputați UDMR.

Patriarhul Daniel face apel la „coresponsabilitate şi cooperare pentru a evita constrângeri excesive” şi susţine că interzicerea în acest an a pelerinajului la Sfânta Cuvioasă Parascheva pentru credincioşii care nu locuiesc în municipiul Iaşi este o măsură disproporţionată, discriminatorie şi luată fără o consultare prealabilă cu Biserica Ortodoxă Română, transmite news.ro.

„Patriarhia Română îşi exprimă deplina solidaritate cu toţi credincioşii ortodocşi care în aceste zile doresc să se roage ca pelerini Sfintei Cuvioase Parascheva, precum şi cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, gazda profund responsabilă a pelerinajului anual de la Iaşi”, se arată în mesajul transmis presei vineri seară.

„Interzicerea în acest an a pelerinajului la Sfânta Cuvioasă Parascheva pentru credincioşii care nu locuiesc în municipiul Iaşi este o măsură disproporţionată, discriminatorie şi luată fără o consultare prealabilă cu Biserica Ortodoxă Română”.