Categorie: Opinii

În vremuri normale, democrațiile își țin militarii departe de politică. Un general în fruntea guvernului sugerează că politicul e depășit, că nu mai are resurse și că doar o mână forte mai poate scoate țara din criză.Dar Nicolae Ciucă, din fotoliul lui de ministru al Apărării, a demonstrat deja în ce fel a putut să gestioneze Armata campania de vaccinare. Generalul în rezervă Nicolae Ciucă a arătat lumii întregi că nu a avut nicio strategie pentru a evita vremurile tragice pe care le traversează acum România. Că nu a știut cum să pregătească apărarea românilor de valul al patrulea al pandemiei. Cum spunea generalul Ike Eisenhower, eroul debarcării în Normandia, „planurile sunt inutile”, dar „planificarea este totul”. Eisenhower a ajuns președinte al SUA după al Doilea Război Mondial într-o conjunctură specială: în primul rând, el și-a demonstrat calitățile pe front, strategiile lui au funcționat, într-un fel, el a fost salvatorul Europei, apoi republicanii au apelat la el în 1952 pentru a-l bloca pe senatorul Robert A. Taft, un izolaționist și un oponent feroce al NATO. În istoria Statelor Unite, alți 12 generali au devenit președinți, toți în circumstanțe speciale și după ce și-au dovedit calitățile în luptă, între ei și George Washington, spune Deutsche Welle într-un comentariu.

CE MAI SUSȚINE DEUTSCHE WELLE:

Nicolae Ciucă a fost într-adevăr pe front, în Afganistan, în Irak, în Bosnia și Herțegovina, dar nu există niciun fel de date concrete că ar fi câștigat vreo bătălie, că ar fi pregătit-o și ar fi ieșit învingător. Totuși, povești despre vitejia lui au fost spuse, dar numai în presa românească. Generalul a avut grijă să-și creeze propria legendă. El sau altcineva care s-a gândit că ar putea avea un viitor luminos. Așa a apărut aura sa eroică, de mare ajutor în politică, pentru că oamenilor le plac miturile, adoră defilările și muzica militarilor. Uniforma înseamnă putere și credibilitate pentru votantul simplu. De altfel, un sondaj recent arată că Armata e pe primul loc în topul încrederii românilor cu 70%(INSCOP, iunie 2021), urmată de Biserică (64%). În schimb, pe instituțiile care stau la baza oricărui stat democratic, românii nu dau prea mulți bani, Parlamentul se află în coada clasamentului cu o credibilitate de numai 12%, iar guvernul cu 17%. Tendința spre autoritarism e clară. De altfel, o cercetare din 2018 făcută de International Republican Institute preciza că peste jumătate dintre români considerau că țara ar trebui condusă cu mână forte de un lider care poate face tot ceea ce e nevoie pentru România fără aprobarea parlamentului.

Probabil că generalul Ciucă nu are astfel de intenții, dar reflexul lui de militar este să asculte comenzile care vin de sus și să le execute. De unde de sus? De la șeful statului? Din alte zone militarizate?

În plus, ca orice ofițer e obișnuit să dea ordine, iar ordinele lui să fie puse în practică imediat. Cei care au lucrat cu el în scurta perioadă în care a mai fost premier interimar (7 decembrie  – 23 decembrie 2020) au vorbit în discuții private despre felul în care ar fi început militarizarea guvernului. Sigur, totul pentru o mai bună eficiență.

Democrația nu e, însă, un sistem eficient, tocmai pentru că deciziile se iau prin consultări și consens. Ca ministru al Apărării, Nicolae Ciucă a avut la dispoziție jumătate de an să le dea dispoziții subordonaților săi pentru prevenirea crizei în care află azi țara, dar fie nu a făcut-o, fie planurile lui nu au fost executate. Indiferent de situație, generalul a eșuat. Și atunci, de ce s-ar baza președintele Klaus Iohannis pe cineva care nu a știut ce să facă pentru a-i apăra pe români? Fiindcă e loial? Fiindcă nu-i iese din cuvânt? Fiindcă în partida de șah pe care a jucat-o pe spezele cetățenilor țării, nu a știut să gândească mai multe mutări înainte? Fiindcă nu a știut să planifice și a fost înghesuit în colțul tablei, nu mai are soluții și a ajuns în situația să sacrifice totul?

Klaus Iohannis avea în față patru ani cu un guvern format din partide pro-atlantiste și potențial reformiste, cu un PSD moderat în opoziție. Avea șansa istorică să facă schimbări mari. La sfârșitul celor patru ani, urmau alegeri parlamentare și prezidențiale în același timp, deci putea planifica o coaliție care să susțină un lider integru pentru Cotroceni, care să continue ceea ce începuse el. În schimb, președintele a făcut praf mai întâi guvernarea, apoi partidul, în cele din urmă a trebuit să-l sacrifice și pe Florin Cîțu. Mai rămâne să-și taie singur craca de sub picioare. Generalul Ciucă s-ar putea să-l ajute.

La Bruxelles mulți au început să se întrebe, cum e posibil ca Președintele României, văzut ca un democrat în adevăratul sens al cuvântului, să aducă în fruntea guvernului un general? Și mai ales ce intenții are? Se pregătește România de război? Așteaptă o invazie? Sau Nicolae Ciucă e răsplătit pentru morțile nesfârșite, pe care nu a reușit să le evite, când a avut pe mână întreaga responsabilitate a campaniei de vaccinare? 

Premierul Florin Cîțu a ajuns șeful PNL – mai exact, un fel de majordom care reprezintă pe stăpânul casei la liberali. Ce oferă liberalii sub Iohannis-Cîțu României?Pentru că au cîștigat președinția (că asta e tot ce au cîștigat) și au serviciile secrete, ei oferă următoarele, scrie Alina Mungiu Pippidi pe România Curată.

CE OFERĂ LIBERALII CONFORM AM PIPPIDI:

1. O guvernare fără majoritate transparentă pe timp de pandemie și criză, pe bază de acoperiți și de dosare, tehnic un guvern minoritar, care nu se teme de alegeri, pentru că manipulează ce rezultă din orice alegeri, și de asta nu mai caută politicieni cu charismă sau performanți.
2. O guvernare militarizată, cu alegerile, vaccinarea, controlul fondurilor europene, integritatea și multe altele scoase de sub control civil, cînd în țările civilizate din Europa sunt miniștri femei și la Apărare, ca să semnalizeze că europenii vor pace, nu război, și numai instituțiile civile se ocupă de cele de mai sus.
3. O guvernare misogină, cu femeile din partid puse la ”Grupuri Vulnerabile” și ”Români de pretutindeni”, sau la Muncă. Orice părere ați avea despre Gorghiu, Anisie și Turcan, a le considera inferioare cumva lui Bode și compania e cu totul deplasat, iar la armata de vreo 30 de vicepreședinți a avea doar 3 femei (10%) și pe zonele astea de nivelul Congo.
4. O guvernare parohială, cu Robert Sighiartău (who is he?) la Externe, ca să fie clar că PNL nici nu concurează cu urmașii lui Adrian Năstase și ADIRI din zona de Externe ca Bogdan Aurescu sau Leonard Orban cu care președintele se simte așa de bine (l-a pierdut pe Mihalache doar), și se mulțumește doar să mai bage niște pile pe la consulate sau  ambasade fără a avea pretenții să influențeze și ce politică facem, deși în vremurile astea numai standard nu ar trebui să fie politica externă.
5. O guvernare monopolistă, în controlul complet al fondurilor de rezervă și PNRR, rețeta corupției, care se ține prin împărțeala de pomeni la UDMR și primarii opoziției.
6. O guvernare care a relativizat statul de drept, cu împiedicarea votării moțiunii de cenzură, infiltrarea conducerii principalului partid de opoziție cu oameni de la SRI, presiuni asupra Curții Constituționale și Avocatului Poporului, și evident continuarea intervenției în justiție, acolo unde PSD încerca să intervină legal, schimbînd (cel mai adesea) necuvenit legile, PNL nici nu își bate capul, că nu e nevoie să schimbi legea ca prostul în văzul lumii, e destul să o ocolești.
7. O guvernare la fel de meritocratică precum partidul, cu oamenii pe care opinia publică independentă îi voia în frunte (Bolojan, Motreanu) trași pe linie moartă tocmai pentru că sunt buni și mai autonomi ca alții (să ne înțelegem, anchete se pot face oricui, Motreanu și are, așa că e ipocrit din partea presei să îi întrebe pe ăștia de ce nu se luptă pe față cu Iohannis și serviciile. Nu au cum, de aia. În schimb Sorin Câmpeanu, mutat direct din guvernările PSD, e model de succes național și internațional.
8. O contraperformanță economică, cu o creștere economică bazată pe consum (mall-uri deschise indiferent de incidența COVID) și mărirea deficitului de cont curent, o economie de nunți, botezuri și festivaluri.
9. O contraperformanță sanitară, cu cei mai mulți morți de Corona din Europa zilele astea și sub 30% vaccinați, cu comunele de centură din București iarăși închise și secțiile de ATI din toate orașele mari fără un loc.
10. O guvernare propagandistică, dovedită că a mințit în legătură cu numărul de morți de COVID și că dezinformează cu bună știință cînd, în loc să vedem zilnic procentul de supraviețuitori de la ATI și cîte din cazurile care ajung acolo sunt de nevaccinați ne comunică ce procent din teste a fost pozitiv și alte lucruri irelevante. Tot managementul pandemiei sub Florin Cîțu a fost cinic și criminal, și e anchetat doar că a achiziționat prea multe vaccinuri, ceea ce e irelevant, în loc să fie anchetat pentru abuzul în serviciu de a fi intervenit frecvent peste epidemiologi și a fi lăsat Bucureștiul în afara scenariului roșu peste limita legală, că avea el un congres de cîștigat.

În condițiile astea, felicit pe cei care au susținut mereu că nu există stat paralel iar zilele astea prin presa SPP analiștii lor pretind că ei au fost primii care l-au descoperit (da, măi băieți, statul paralel sunt alte servicii, mai ales cînd cîștigă ele) și pe societatea civilă care a fost așa chioară la demonstrațiile Rezist! că a crezut că ea singură umple piețele alea prin mușchii proprii, iar azi trebuie să angajeze hamali să ajute la cărat megaciolanul la congresul PNL, că e greu de dus în patru oameni cît le-au mai rămas.

Președintele Iohannis pare să fie singurul câștigător al Congresului PNL, fiindcă guvernarea noului lider liberal Cîțu stă deocamdată sub semnul crizei, iar partidul a pierdut ocazia să facă o selecție meritocratică.De fapt, liberalii ratează singurii patru ani de posibilă stabilitate din ultimii 15 ani, pentru că după decalarea alegerilor prezidențiale de cele parlamentare, România a avut câte un scrutin la fiecare doi ani. PNL a ratat, de asemenea, ocazia să-și aleagă cel mai bun lider în funcția supremă din partid, lăsându-l din nou pe Klaus Iohannis să hotărască, așa cum a făcut la primul său mandat, când a propulsat-o pe Alina Gorghiu în funcția de președintă a liberalilor (2014-2016), spune Deutsche Welle într-un comentariu despre Congresul PNL.

CE MAI SUSȚINE DEUTSCHE WELLE:

Președintele Klaus Iohannis, care potrivit Constituției ar trebui să fie independent și să nu se implice în luptele politice, l-a susținut fățiș pe Florin Cîțu, atât în vitrinele televizoarelor, cât și în spatele ușilor închise în interiorul partidului. În plus, majoritatea marilor trusturi autohtone l-au favorizat pe actualul prim-ministru în campania liberalilor de aproape tot acest an.

Criza politică declanșată de Florin Cîțu prin demiterea ministrului USR al Justiției, fără consultarea arcului de guvernământ, nu a fost decontată la acest Congres de primul-ministru, dar prelungirea ei va duce la scăderea credibilității liberalilor pe termen mediu și lung.  

Florin Cîțu s-a lăudat în timpul lucrărilor Congresului că ar fi în legătură permanentă cu cei de la USR-PLUS pentru continuarea guvernării, dar aceștia au negat imediat informația și au spus din nou că nu acceptă revenirea la putere cu Florin Cîțu prim-ministru.

Noul președinte al PNL nu are încă nicio soluție pentru viitorul guvernului pe care îl conduce, nu știe cum ar putea scăpa de sub șantajul PSD și cum va putea scoate țara din iarnă cu scumpirile energetice care se anunță mult peste posibilitățile românilor obișnuiți. Cu toate acestea, premierul afișează o încredere care-i vine probabil dinspre instituția prezidențială: Klaus Iohannis ar putea negocia pentru el o susținere precară în parlament sau poate chiar o nouă majoritate după ce se termină alegerile din USR.

Se vede cu ochiul liber că Florin Cîțu nu stă pe picioarele lui și așteaptă din partea președintelui pasul următor. Partidul nu are o strategie clară și nu are un lider cu experiență sau măcar cu intuiții politice.

Această distorsiune, care a dus la o contraselecție în partid cu efecte semnificative asupra viitorului PNL, a început în decembrie anul trecut, când fostul președinte, Ludovic Orban, nu și-a asumat eșecul, nu a propus alegeri în partid și a vrut neapărat să rămână în prim-plan.

E o tradiție a marilor lideri autohtoni să se lege cu funiile de scaune și să fie dați jos cu forța. Până și Ion Iliescu a fost debarcat, în vreme ce Traian Băsescu s-a risipit, până când n-a mai rămas aproape nimic din influența lui. Cel mai adesea, liderilor autohtoni ai ultimilor 30 de ani le-a lipsit bunul simț de a face pasul în spate.

Abia după ce a pierdut alegerile la Congresul PNL, cu 40% față de 60%, cât a luat Florin Cîțu, Ludovic Orban a anunțat că își depune demisia din funcția de șef al Camerei Deputaților. Un fotoliu pentru care a cedat ministere mari în favoarea USR-PLUS și UDMR.

După alegerile din 2020, liberalii au pierdut primul loc, clasându-se pe locul secund (cu 25%), după social-democrați (28,9%), dar Ludovic Orban, președintele în exercițiu al PNL, nu și-a asumat eșecul (și-a abandonat doar fotoliul de premier, dar și-a păstrat funcția de președinte al liberalilor). În loc să organizeze rapid un congres extraordinar în care să fie analizate rezultatele alegerilor și să li se dea ocazia să candideze celor care au obținut rezultatele cele mai bune, șefii filialelor Bihor, Cluj, Giurgiu, conducerea PNL împreună cu președintele Klaus Iohannis au preferat să-l împingă pe Florin Cîțu în față, printr-o șmecherie: i-au dat portofoliul de prim-ministru și apoi i-au convins pe liberalii din teritoriu, cumpărându-i cu bani de la guvern, cu promisiuni sau prin mijloace mai puțin ortodoxe, să-l voteze șef de partid. 

Această stratagemă ar putea să le explodeze în față liberalilor la următoarele alegeri, mai ales că Florin Cîțu este mult sub scorul partidului, iar PNL se află pe o pantă descendentă, care se va accentua în această iarnă.

Președintele Klaus Iohannis, ocupat prea mult cu jocurile din PNL și cu cele de pe terenul de golf, nu a avut timp să spună nimic despre cei doi ziariști și un activist de mediu bătuți în pădurile Bucovinei, spune Deutsche Welle.

CE MAI SUSȚINE DEUTSCHE WELLE:

Statul a abandonat de la început verificarea și limitarea afacerilor cu lemn, mai ales că printre cei care trag foloase au fost mereu persoane cu rang înalt, ca renumitul senator supranumit Drujba lui Dumnezeu, plecat dintre noi în urmă cu câțiva ani. 

În jur de 500.000 de hectare de pădure au fost distruse în primii 20 de ani după 1990. Alte 500.000 de hectare ar putea fi defrișate legal oricând, iar proprietarii primesc bani buni în schimb, potrivit World Wide Fund.

WWF România lansează campania “Salvează Pădurile Nimănui. Te salvezi pe tine” prin care își propune identificarea a acestor păduri, precum și constituirea cadrului legal care să le protejeze. În contextul problemelor privind tăierile ilegale, natura continuă lupta pe căi neștiute de publicul larg.

România pierde în fiecare oră peste 3 hectare de pădure, iar cele peste 6000 de companii din domeniu aveau înainte de începerea pandemiei afaceri de mai bine 2,5 miliarde de euro. Pentru oprirea defrișărilor legale guvernul nu vrea deocamdată să facă nimic. În schimb, împotriva înființării unui DNA al pădurilor s-au pronunțat chiar liberalii anul trecut: după ce au votat legea în Parlament, au reclamat-o la Curtea Constituțională, iar Curtea a desfiintat-o. Era vorba despre nevoia unui parchet specializată în investigarea tăierilor ilegale de lemn, nerespectarea normelor antipoluare şi uciderea unor specii protejate. Acum ar trebui să se ocupe de această zonă procurorii anticorupție și DIICOT, dar ei au alte priorități și lasă la margine aceste probleme complicate care duc la distrugeri greu de remediat și care pe termen lung ar putea afecta grav nu doar viața jurnaliștilor care investighează stricăciunile de până acum, ci și viața multor români. 

Deocamdată, România preferă democrația topoarelor din cauza intereselor care ajung până la vârful piramidei politice, din cauza nepăsării și din cauza veșnicelor crize care zguduie țara.

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Analizată la rece, Clotilde Armand oferă imaginea unui personaj profund interesat de parvenirea politică la cote cît mai înalte, dar foarte puțin preocupată de problemele administrative, adică exact cele pentru care a primit încrederea electoratului. Nu ne referim la cele cîteva luni de mandat, ci la întreaga ei prestație de la apariția în spațiul public, cu ani în urmă. Armand pare să aibă o agendă stabilită de alții care au sprijinit-o în carieră, dar pe care o execută, de voie, de nevoie; în rest, țintește spre cu totul alte posturi. Drama e că bătălia ei personală trage tot mai tare în jos partidele care au sprijinit-o. Dacă PNL și USRPLUS îi retrag de urgență sprijinul politic și îi cer demisia, vor suferi pagube de imagine importante. Dar nu la fel de mari pe cît vor suferi dacă nu fac nimic.

Este Clotilde Armand produsul unui experiment impus României din exterior acum cîțiva ani, în numele marelui fenomen planetar al globalizării?
Nu e o întrebare lipsită de legitimitate.

Acum cîțiva ani făceam o remarcă, în premieră la noi, vizavi de candidații lansați la apă de partidul USB:

”Interesant de observat, cam jumătate dintre acești candidați au nume extrem de cosmopolite: Seidler, Bulfon, Oliver Leon Paiusi, Clotilde Armand, Aimee Bugner, Berta Vasiliauskaite, Franovici, Vincent Briot, Wring, Dobrev, Marco Marongiu, Caroline Ariela, Guilhem Christian Moulin, Smigelschi, Antonio Andrusceac.
Unii sunt români neaoși, alții sunt chiar cetățeni străini.
Cu școli foarte înalte (începînd cu M.I.T., numărul 1 mondial) și preumblați pe la mari companii din întreaga lume.
E greu să nu te întrebi cum naiba le-a venit ideea unor asemenea creiere de top să eșueze în niște amărîte de posturi de consilieri de sector, într-o capitală europeană de mîna a treia, pe salarii de mizerie?”.

Precizam la acea vreme că nu e vorba de vreun puseu de naționalism ieftin în respectiva observație, ci de pură curiozitate: chiar să fi fost o simplă coincidență?

Nu am crezut atunci și cu atît mai puțin azi.
Marionetele curentului globalist de la noi din țară, din politică și servicii, testau o nouă abordare, mai ales după succesul experimentului Klaus Iohannis: România condusă de nume de import, la propriu și la figurat.

La localele din București, USB a venit cu candidații de sector Armand, Wring, Dobrev, Daneș, Bugner. Singurul nume românesc, Florin Grigorescu, a simțit nevoia chiar să puncteze neobișnuita listă de nume comentînd cu umor că se confruntă ”cu sentimentul de pașoptist. Suntem parte dintr-o echipă de oameni care au trăit în străinătate, care s-au educat în străinătate, care au avut contracte cu lumea civilizată, lumea progresistă și care s-au întors în această țară, înapoi în România, ca să pună bazele unui început drum al schimbării”.

Cum spuneam, întrebarea de mai sus s-a dovedit legitimă.
”Lumea progresistă” trebuia să vină și peste noi.

Strategia nu prea a prins la români. Dar USB-USR nu s-au descurajat.
Cea mai activă s-a dovedit franțuzoaica Clotilde Armand în perioada de după 2016, dar, foarte interesant de remarcat, printr-un comportament 100% diferit de al lui Nicușor Dan.
În timp ce actualul primar general și-a construit în aproape un deceniu imaginea unui personaj preocupat profund de problemele Capitalei și atît, Clotilde s-a preocupat de orice altceva în afara chestiunilor respective.
Cu precădere de politica internă și externă.

Marile probleme concrete ale Bucureștiului sunt traficul infernal, rețelele învechite de canalizare, căldura și apa caldă, asfaltul deplorabil, transportul în comun, aspectul urbanistic oribil, poluarea, gunoiul, căpușele, țînțarii, șobolanii, deszăpezirea, întreținerea clădirilor șamd.
Clotilde Armand a preferat mai mereu să promită chestiuni generale: atragerea fondurilor europene, transparentizarea completă a sistemului, eliminarea corupţiei.

Și a mizat întotdeauna pe o componentă puternică de scandal public.
În 2016, după ce a pierdut alegerile, și-a scos fanii în piața Universității spre a protesta, în frunte cu Gabriel Liiceanu, față de presupusa fraudă de la vot și a contestat postum la CCR legea alegerilor într-un singur tur. Dacă ar fi cîștigat, probabil legea ar fi fost bună.

Nu mult după aceea, își vărsa năduful pe Klaus Iohannis, reproșîndu-i că românii l-au votat să se implice, nu să se retragă în turnul de fildeş de la Cotroceni.

“România are nevoie de un preşedinte implicat, responsabil şi care să comunice neobosit cu oamenii. Un preşedinte care să fie avocatul cetăţenilor în faţa actualelor partide parlamentare clientelare şi mafiote. Încă mai sper că acest Preşedinte puteţi fi dumneavoastră domnule Iohannis, însă mi-e teamă că deşi speranţa moare ultima, acum îşi trăieşte ultimele zile”, mai susţinea Clotilde Armand.
Și vorbea despre colaborarea politică cu premierul Dacian Cioloş, ”întrucât acesta se încadrează în criteriile de integritate pe care le susține USR”.
Nu iartă nici probleme mondiale: cam în aceeași perioadă, ea anunță că susţine ”deportarea tuturor celor care se fac responsabili de difuzarea propagandei teroriste islamice, fiind condamnați astfel de instanțele europene, și închiderea moscheilor cu clerici radicali islamiști”.

Și e foarte supărată că ”PNL este printre principalii responsabili pentru nerecuperarea prejudiciilor din dosarele de corupţie, în condiţiile în care şefii ANAF au fost numiţi fie de PNL, fie de fostul PDL”.
E deranjată de politizarea școlilor în mandatul Ecaterinei Andronescu, ceea ce ”ar periclita securitatea națională”, de prezența lui Vasile Blaga în fruntea PNL deși e anchetat penal, cere analizarea tezei de doctorat a Laurei Kovesi pentru a se lămuri suspiciunile de plagiat, susține referendumul pentru familie ca fiind necesar, critică desemnarea ca premier a lui Sorin Grindeanu de către Iohannis.
Și ne informează că nu respinge ideea preluării funcției de președinte al USR, pentru că ”sunt o femeie caldă, care a născut şase copii, Nicuşor are abia un copil, n-a dezvoltat partea asta maternă, sigur, îi doresc să fie mai mult patern decât matern. Probabil că pe partea de căldură maternă îl depăşesc”.

Mă rog, Nicușor s-a dovedit astă iarnă ușor de depășit pe partea de căldură…

Armand poartă un război tăios cu Liviu Dragnea, pe care din infractor nu îl scoate, depune varii plîngeri la DNA etc.
Apoi, brusc, după ce anunțase cu fală că nu candidează la parlament în 2016, după eșecul de la primărie, pentru că rămîne dedicată problemelor Capitalei, își manifestă interesul pentru politica externă, intrînd în cursa pentru Parlmentul European, în 2018.

Ciao, primărie, Europo, ține-te că vin!
Aproape imediat după debutul primei sesiuni a PE, Armand stupefiază iar, anunțîndu-și candidatura la primăria sectorului 1.
Adio, Europo, primărie, ține-te că vin!

La lansarea candidaturii, în loc de promisiuni administrative, Armand alege tot arma politicii, atacînd PSD și PNL la pachet ca fiind o mafie transpartinică îndreptată contra cetățenilor. Ulterior, publică lista odraslelor pesediste din diverse funcții publice, postează poze cu mașina lui Blaga blocînd circulația șamd.

Alegerile pentru primărie îi aduc victoria, cu sprijinul PNL, dar seria scandalurilor abia începe, după solicitarea de către Armand a unei anchete a parchetului privind așa-zisa fraudare a votului.
Din momentul preluării funcției, Armand arată cu adevărat că are o agendă complet paralelă cu a cetățenilor.
Rețeta e: scandal și implicare în probleme aiuritoare, mărunte în raport cu cele cu adevărat grave și urgente.

Un imens accent e pus pe mesajul anticorupție: permanent, Clotilde vorbește de anchete penale, de parchete, de procurori, de infractori, de abuzuri, de jaf în banii publici etc. Încă înainte de jurămînt, ea anunță că fostul primar „trebuie să ofere niște explicații procurorilor pentru jaful din banii publici din ultimii patru ani”: „Începem treaba!”.

Și gunoiul ocupă un segment important în conștiința lui Armand: în prima zi de primărie anunță că „Fostul primar a uitat să strângă gunoiul după el”.

Printre problemele atacate de ea prioritar se numără litigiile din fostul mandat, contracte cu firme de avocatură, prezența la program a unor angajați, lupta pentru eliminarea pensiilor speciale ale aleșilor locali, prezentarea publică a unor achiziții ale fostei administrații ori denunțarea lipsei digitalizării.

Și mai anunță că va comanda un audit la primărie:
„O curățenie temeinică nu se face ascunzând gunoiul sub preș. Gunoiul trebuie aruncat la tomberon. Ne vom ghida după trei principii – stop pilelor, stop corupției, stop birocrației”.
Din nou, tema gunoiului, fie ea și la figurat.
În paralel, Armand operează demiteri și concedieri pe bandă rulantă de la primărie. ”E foarte bine dacă scăpăm în felul acesta de acei funcționari care erau obișnuiți să nu facă absolut nimic pe banii cetățenilor. Suntem aici pentru a servi comunitatea, nu partidele sau interesele unora”, explică primărița.

Aproape imediat începe războiul cu Romprest, ceea ce provoacă prima mare criză a gunoaielor din sector.
Cînd primarul general Nicușor Dan intervine și cere rezolvarea problemei, Clotilde îl contrează de îi merg fulgii: „Îl rog să nu mai complice inutil lucrurile”.

Probabil un tratament identic va suferi acum și Klaus Iohannis, speriat și el de noua criză a gunoiului în sectorul 1.
Ori premierul Florin Cîțu, care nu s-a conformat somației lui Armand de a demite imediat conducerea RAAPPS în scandalul hotelului Triumf.
În ianuarie, mutare-șoc: primărița cere Avocatului Poporului să oprească ”mutilarea unor veritabile bijuterii arhitectonice”.
Cînd Renate Weber cere, la finele anului trecut, o poziție oficială a primăriei în scandalul gunoiului, care afectează drepturile și sănătatea cetățenilor, Armand se face că plouă, iar răspunsul nu a venit nici pînă azi.

Alte probleme majore pe agenda primăriței: un sistem nou de burse școlare, organizarea de expoziții de artă în clădirea primăriei, desființarea unor panouri publicitare de pe domeniul public, înființarea ”Școlii regale”, transformarea în școală a clădirii Institutului Levantului, lansarea unei aplicații prin care nevăzătorii să poată ajunge la ghișeele primăriei, reducerea cantității de coli de hîrtie consumate în primărie, rezilierea unor contracte de telefonie mobilă ale angajaților primăriei, redenumirea unei străzi după numele vloggerului arestat în Belarus, desființarea Centrului Cultural, recuperarea sporului de antenă de la angajații ADP, recuperarea unor locuințe sociale date pe ochi frumoși, apel către cetățeni să ajute la formarea hărții stîlpilor cu cabluri de net și tot așa.
Cînd Clotilde Armand anunță glorios că ”a început eliberarea stâlpilor de cablurile de internet, tv și telefonie” aproape vezi cu ochii minții tandemul Castro-Guevara strigînd ”Viva la revolucion!”.

În paralel cu bizara ei agendă, Armand folosește din plin presa, dar, mai ales, rețelele sociale și lansează permanent mesaje și acuzații conținînd cuvinte-cheie: corupție, schimbarea sistemului, infracțiuni, infractori, distrugere, anchete penale, mafie, șantaj, amenințări, linșaj mediatic, plîngeri penale, luptă, bătălie, război șamd.

”Mobilizarea mafiei din ultima vreme este impresionantă”, „am început să lupt împotriva mafiei imobiliare și a mafiei gunoiului”, ”decuplez de la banii publici diversele grupuri transpartinice”, ”șantajul Mafiei a ajuns și la metrou”, ”voi continua să-mi fac datoria față de comunitatea pe care o slujesc cu dragoste și mândrie” etc.

Drama e că Armand nu se luptă doar cu trecutul și cu ”sistemul mafiot”, ci și cu propriii colegi și aliați. Conflictul cu liberalii din consiliul local a început aproape imediat după alegeri și îmbracă forme foarte severe, începînd cu refuzul de a-i vota bugetul ilegal, conform acuzațiilor acestora.

Una peste alta, Clotilde Armand se conturează ca un personaj care are o agendă proprie, se plasează în opoziție cam cu tot spectrul politic, inclusiv propriul partid, inclusiv propriul soț, la un moment dat, și își consumă toată energia nu în folosul cetățenilor, ci în numele pregătirii intense pentru ceea ce se anunță o bătălie viitoare.

În spațiul public se vehiculează intens acuzații că războiul cu Romprest are menirea de a înlocui compania de strîns gunoaie cu una franceză și că primărița ar avea legături cu serviciile secrete franceze; nu știm dacă e așa, dar e mult prea suspectă evoluția respectivului război și rapiditatea declanșării lui imediat după venirea la primărie.

Un război în care Armand nu pare deranjată de perspectiva prăbușirii dramatice în sondajele de popularitate și încredere, ceea ce ridică și mai mari semne de întrebare.
Pentru ea nu contează că o critică aliații din PNL, colegii din USRPLUS, consilieri locali și generali, primarul general, fostul și actualul președinte al României, o mare parte a presei, voci ale societății civile, inclusiv din partea tefelistă, ca să zicem așa.
Nu contează că o critică mulți dintre cei care în toamnă au votat-o. Și, grav de tot, CTP!

Primarul sectorului 1 e într-o luptă frenetică, zi de zi, cu tot universul, nici nu e de mirare că a ajuns să ceară stare de alertă în timpul stării de alertă.
Niciun alt edil nu a reușit vreodată să producă demazăgire cvasi-generalizată într-un răgaz atît de scurt.
Armand nu pierde timpul.
Oare de ce?

Anumite probleme de temperament?
Dorința/disperarea de a bifa puncte grele pe o agendă importantă, nu neapărat a celor care au votat-o, cît a celor care au ”inventat-o”?
Intenția construirii unui profil politic aparte, de ”justițiară a nației” – nu foarte deosebit de al Laurei Kovesi, chiar dacă de pe alte poziții – în numele unei cariere mai speciale în viitor? (Nici nu e de mirare simpatia repetat declarată a ei față de Kovesi)

Deocamdată, se poate doar specula.
Un lucru e cert, însă.
Proiectul ”Clotilde Armand” afectează dramatic, deja, susținătorii ei politici, USRPLUS, PNL, chiar pe Nicușor Dan ori Klaus Iohannis.
PNL și USRPLUS trebuie să acționeze rapid, retrăgîndu-i sprijinul politic și cerîndu-i demisia, cu toate pagubele de imagine suportate. Pentru că altfel, vor veni curînd pagube infinit mai mari.

Unii se întreabă de ce PSD nu declanșează referendumul de suspendare a primăriței.
Răspunsul e cinic, dar eficient politic: nu îți întrerupe adversarul cînd face greșeli.

E de luat în calcul și o ipoteză interesantă: actuala putere păstrează glonțul de argint anti-Armand în forma celebrului dosar de fraudă de la sectorul 1. Cel amînat pînă în august și care deja ridică o întrebare de bun simț: de ce le ia procurorilor luni de zile să numere niște voturi care sunt numărate de comisia electorală într-o noapte, cel mult două?

Probabil că undeva, sus, se urmărește cu atenție și îngrijorare evoluția primăriței de la sectorul 1 și pagubele colaterale produse coaliției de guvernare, pînă la momentul cînd se va decide apăsarea pe butonul roșu.
Deocamdată, să recunoaștem singura mare realizare a primăriței Clotilda: prin criza gunoaielor, a devenit cel mai bun promotor al mesajului purtării măștii în spații deschise. Curînd, probabil, și în cele închise. 

de Horia Alexandrescu

Până va ieși noul guvern din chinurile facerii, ar trebui să înțelegem ce s-a întâmplat de s-a ajuns la acest impas. Totul a pornit de la întâia urcare a lui Ludovic Orban în Dealul Cotrocenilor, când România a rămas fără premier în plină pandemie, după șueta de opt minute dintre șeful statului și primul ministru. Nici unul, nici celălalt n-au precizat însă dacă Iohannis i-a cerut lui Orban să demisioneze sau dacă acesta a făcut-o din proprie inițiativă.

Cert e că nici n-a apucat bine premierul să coboare dealul, că la Palatul Victoria a și fost încazarmat interimar (deocamdată) generalul(r) Ciucă, la ordinul căruia a demarat imediat …curățenia pe sectoarele guvernului. Apropiații lui Orban au fost demiși, biroul secretarului general a fost sigilat (umblă vorba că în așteptarea unor băieți de la DNA!), iar secretara primului ministru a plecat de bunăvoie, neavând satisfăcut serviciul militar, pentru a putea îndeplini, întocmai și la timp, îndatoririle de ordonanță…

Vă puteți închipui deci ce era în sufletul lui Ludovic Orban, când a luat cunoștință de operativitatea cu care proaspătul interimar îi curățase fidelii, dintre care la prima strigare nu scăpase decât cancelarul Dancă! Drept urmare, liderul PNL și-a adunat și el oastea de la partid și, cu binecuvântarea colegilor săi, liberalii, l-a exclus categoric din teatrul de operațiuni al nominalizărilor pe viteazul de la guvern. Și, cu acest răvaș în buzunar, Orban a urcat din nou Dealul Cotrocenilor… Încerc să-mi imaginez tabloul în care președintele și ex-premierul se așezaseră la masă și, cu câte o hârtie în față, se jucau de-a “Nu te supăra, frate!” sau, dacă ar fi să mă credeți pe mine, mai degrabă jucau, pe litere, “Spânzurătoarea”! Și, ce să vezi, așa le-a ieșit amândurora numele lui Câțu, candidatul de serviciu, care mai refuzase o dată, ceea ce era deja o certitudine pentru ambii că o va face și a doua oară.

Aşadar, putea să înceapă comedia negocierilor pentru PROGRAMUL guvernului de dreapta, în confortul ceaușist de la Vila Lac! După cum ați constatat însă, vorba vine negocieri, pentru că, în realitate, găștile eterogene și oricum supradimensionate (excepție făcând doar UDMR-ul) ale așa-zișilor negociatori veniseră cu lecțiile învățate de acasă, pentru FUNCȚII, și nici nu aveau de gând să renunțe la ele. Chit că în echipa liberalilor erau unii de-ai lui Orban și alții de-ai lui Iohannis, în timp ce de la useriști nu lipseau locotenenții lui Cioloș și nici protejații lui Barna.

Fac această precizare întrebându-mă, totuși, dacă liderii acestor partide nu-și dau seama că, la simpla enumerare a negociatorilor, observatorii scenei politice constată, simplu, că atât în PNL, cât și în USR-PLUS tocmai se dau bătălii crâncene pentru preluarea puterii interne?! Oricum, vorbăria goală de două zile, de la Vila Lac, s-a încheiat exact cum era de așteptat, cu concluzia că soluția nu poate veni decât de la…mediatorul din Deal! Acum, văzând orgoliile care blochează această reeditare a Convenției Democratice, nu pot să nu regret că Seniorul Coposu nu mai e printre noi, să potolească ambițiile și să adune apele. Președintele Iohannis are o misiune de-a dreptul ingrată, ca să nu spun imposibilă, confruntat cu nu mai puțin de cinci propuneri de premier: Rafila -PSD, Câțu-PNL, Cioloș-USR, K. Hunor-UDMR și C.Georgescu -AUR !

Fireşte, partidele pot avansa ce variante vor, la consultările de complezență, pentru că tot nu contează, de vreme ce șeful statului desemnează pe cine vrea el. În aceste condiții, îi va întâmpina pe PSD-iști (și UDMR-iști) cu sacadatul “Ionopot kivanok!”, useriștilor le va dezvălui, ca să-i cumințească, ce tocmai a convenit cu Macron, la Bruxelles, AUR-iștilor le va spune că programul lui Călin Georgescu e de pe vremea Pe-Se-De-ului, după care, mai pe seară, va anunța public că opțiunea sa rămâne totuși aia de la jocul cu Orban – premier Florin Câțu! Iar dacă voia președintelui întârzie să treacă, generalul(r) Ciucă se instalează și mai confortabil în tranșeele de la guvern, de unde va gestiona manu militari criza pandemiei de coronavirus, ordonându-le tuturor…dreapta-mprejur!

#EDITORIAL PUBLICAT ȘI DE ZIUA NEWS

Incapacitatea liberalilor de a stopa epidemia de coronavirus, măsurile neadecvate și promovarea clientelei slab pregătite în funcții importante au scăzut scorul partidului mult sub așteptări. Președintele Klaus Iohannis, care a făcut campanie electorală în exces împotriva PSD, ar fi de asemenea responsabil pentru scorul liberalilor, se spune într-un comentariu Deutsche Welle.

Uniunea Salvați România și aliații lor de la PLUS mizau pe 20%, dar au obținut cu 5% mai puțin, electoratul lor a fost nemulțumit de felul în care au fost făcute listele, cu marginalizarea unor parlamentari activi, dar și de sacandalurile care au pus sub semnul întrebării verticalitatea principiilor clamate de liderii celor două partide. Scandalul cu primarul ales al Brașovului care a mințit în CV în legătură cu facultatea de unde fusese exmatriculat este doar cel mai elocvent, mai afirmă DW.

Social-democrații câștigă deci alegerile parlamentare cu un scor care ar putea ajunge la 35% după redistribuire, fiindcă vin pentru prima data în istoria lor cu liste fără penali. Liderul PSD l-a propus deja premier pe Alexandru Rafila, reprezentantul României la Organizația Mondială a Sănătății, o soluție care ajută și mai mult imaginea social-democraților, precizează DW despre PSD.

de Andrei Bădin

Serviciile secrete nu (mai) au ce căuta în Justiție, a spus miercuri președintele Klaus Iohannis. Perfect de acord! Problema e că unii au înfundat deja pușcăria pe dosarele făcute neconstituțional de serviciile secrete în cârdășie cu Prea Curata Kövesi pe probe dubioase sau inventate.

Ce facem cu acești oameni după ce președintele a recunoscut public neconstituționalitatea acestei practici? Unii au avut ”noroc” și au fost achitați, dar după ce au fost ”plimbați” cu cătușe prin fața camerelor de luat vederi sau demonizați în media cu epoleți. Alții nu au avut ”noroc”. Unii au primit condamnări în primă instanță și așteaptă acum apelul. 

Declarația președintelui nu ar trebui să rămână doar o afirmație și atât.Trebuie și decizii imediate care să curmeze și urmările abuzurilor. Așa ar fi logic și mai ales constituțional!

NU în ultimul rând cei care au făcut abuzurile ar trebuie de urgență anchetați și condamnați: Kovesi, Maior, Coldea, Dumbravă și ceilalți. Acum nu mai e o opinie spusă/scrisă de un jurnalist sau un politician din Opoziție: abuzul e recunoscut oficial de șeful statului. Iar într-un stat de drept autorii abuzurilor trebuie să plătească!

de Andrei Bădin

A început cafteala pentru Putere. Șeful UNIFARM, un inițiat al budoarelor serviciilor secrete, a fpst pus sub acuzare, iar pe Rareș Bogdan îl urmăresc dronele. Pisici negre sunt arătate și altora. Dosarele sunt unele pe masă, altele sub….

Iohannis nu îl mai vrea pe Orban premier-este zvonul care circulă nu de azi de ieri prin cafenelele bucureștene. Aparent mulți ar spune că e un fake news. Dar deja am observat în criza coronavirusului hârjonelile dintre cei doi. Luni premierul i-a dat una ”scurtă” președintelui pe legea alocațiilor promulgată de Klaus Iohannis. A anunțat că o va contesta la CCR. Nu are dreptul, dar ăsta e doar un ”amănunt”.

Întrebarea simplă ar fi DE CE?

La final de al doilea mandat prezidențial (ultimul) apar întotdeauna probleme. Serviciile trădează vezi cazul lui Traian Băsescu, iar Justiția execută imediat ordinele noului Stăpân. Așa că este absolut logic ca Klaus Iohannis să încerce să își securizeze viitorul prin susținerea unui personaj care să fie loial și mai ales care să ”uite” de dosarele cu 6 case și alte afaceri care au fost mediatizate de-a lungul timpului. 

Sică al nostru și-a făcut deja un sistem de presă loială, iar omul său de bază, Costel, e pomenit pe terasele acelorași cafenele ca fiind noul Micky Șpagă.

Rezumând: Sică a devenit periculos. Omul și-a pus presa la butonieră, Justiția e aproape și urmează să își devoreze Mentorul.Ce-i drept și Marele Mut ar trebui să știe că joaca e periculoasă și riscantă. Partidul înseamnă bani, iar mălaiul îl dă premierul direct sau prin funcții prin Costel (ne vom ocupa pe larg de personaj).

În timpul lui Băsescu s-a ajuns la episodul ”3 de ai mei i-au arestat pe alți 3 ai mei”. Ca atare să ne luăm popcorn și să urmărim ”filmul”. Ca de obicei nu e unul cu eroi, ci cu cătușe. Cum ar spune un critic de film: un thriller. 

de Andrei Bădin

O știre interesantă a venit la finalul săptămânii trecute de la Bruxelles, dar presa românească neconectată decât pompieristic la actualitatea externă evident că nu a prins-o. Pe scurt: Parlamentul European a acceptat joi poziţia Comisiei Europene conform căreia COVID-19 reprezintă doar un risc mediu pentru lucrători. 

Ce înseamnă concret? Conform unei directive europene pe care s-a bazat în decizia sa Comisia Europeană, un agent biologic din grupa a treia de risc, cum a fost acum clasificat noul coronavirus de către aceasta, poate provoca boli grave şi poate reprezenta un pericol semnificativ pentru angajaţi, dar în general pentru acesta există profilaxie şi un tratament eficace disponibil. În schimb, un agent biologic din grupa a patra presupune ”un risc ridicat de răspândire în comunitate” şi pentru acesta nu există profilaxie sau un tratament eficace disponibil.

Deci Comisia Europeană vorbește de un TRATAMENT EFICACE DISPONIBIL și în comparație cu nivelul următor NU are ”un risc ridicat de răspândire în comunitate”. Adică e ceva, dar există tratament și nu există ”risc ridicat” de răspândire. 

Păi dacă e așa înseamnă că tot spectacolul coronavirusului este unul fals. Și nu o spun amatorii teoriei conspirației cu 5G, ci tocmai Comisia Europeană și Parlamentul de la Bruxelles, unde cu onor avem reprezentanți de marcă ai liberalilor, printre care Rareș Bogdan și Siegfried Mureșan. Dar acești domni una fac la Bruxelles, alta spun la București.

Nu sunt medic și ca atare ezit să mă pronunț pe acest subiect. Dar cred că oficialii români din celebrul Grup Strategic ar trebui să explice public deciziile de la Bruxelles. Dacă cei de acolo spun că nu prea e, noi de ce insistăm? Pe ce se bazează concret? Dacă continuă să se bâlbiie și să țină țara blocată atunci înseamnă că este un alt interes. Și o minciună!

Nota autorului: Știrea Agerpres bazată pe relatarea Reuters o puteți citi aici